22,374 matches
-
acestor succese, aliații austro-germani au avut pierderi mari. Numai în prima zi de luptă, Armata a 3-a austro-ungară și armata a 11-a germană au pierdut 10.000 de soldați, înaintând doar 10-15 km. Grosul armatei sârbe concentrată la granița cu Bulgaria a fost obligat să se regrupeze și să participe la apărarea împotriva atacului din nord al germanilor. Armata muntenegreană a rezistat cu disperare, reușind să încetinească înaintarea diviziilor austriece. Germanii și austriecii au trecut la redistribuirea forțelor de
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
înaintarea diviziilor austriece. Germanii și austriecii au trecut la redistribuirea forțelor de infanterie și artilerie grea pentru creșterea eficienței înaintării. Pe 8 octombrie, comandantul armatei sârbe a fost nevoit în aceste condiții să aducă pe frontul austriaco-german trupele dislocate la granița cu Bulgaria. Profitând de aceasta, Bulgaria a declarat război Șerbiei și a trecut la atac pe 15 octombrie. În dimineața zilei de 15 octombrie, Armata a 15-a bulgară sub comanda generalului Boiadjiev a trecut la ofensiva, întâlnind o rezistență
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Premierul britanic David Lloyd George avea să scrie mai târziu că „Șerbia a fost abandonată de aliați în ciuda promisiunilor solemne de sprijin...” Puterile Centrale s-au temut să continue ofensiva și în Grecia și s-au mulțumit să plaseze la granița două armate bulgare, întărite cu câteva divizii germane. La sfârșitul anului 1915, teritoriile Șerbiei și Muntenegrului au fost ocupate în întregime de Puterile Centrale. Victoriile din campania anului 1915 le-au adus Puterilor Centrale mari avantaje. După ocuparea Șerbiei și
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Puterile Centrale să iasă din război și să-și demobilizeze armata. Odată cu intrarea trupelor aliate pe teritoriul României, guvernul generalului Constantin Coandă a decretat mobilizarea generală și a declarat război Imperiului German. Trupele Antantei au declanșat operațiuni ofensive și spre granițele Turciei, amenințând să cucerească Istanbulul. Pe 11 noiembrie 1918, în condițiile în care fusese părăsita de toți foștii aliați, Germania a fost obligată să ceară la rândul ei armistițiul. Acest act a marcat sfârșitul Primului Război Mondial. Primul Război Mondial a fost
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
avut în tabăra învingătorilor. Teritoriul Greciei a fost afectat în mica parte de lupte. Ostilitățile pe teritoriul elen începuseră încă din 1916, când, în ciuda neutralității proclamate de guvernul de la Atena, grecii a permis bulgarilor să ocupe mai multe regiuni de graniță. Temându-se de sentimentele progermane ale armatei și chiar și a populației, Antanta a întreprins o serie de măsuri menite să forțeze Grecia să se alăture Aliaților și acțiunile Aliaților au dus la rezultatul dorit: Atena a declarat război Puterilor
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
căzut de acord să efectueze un schimb de populație în 1923. După semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk, România a fost forțată să ceară pacea și să semneze un tratat de pace dezavantajos cu Puterile Centrale. Astfel, România a pierdut regiuni de graniță foarte importante din punct de vedere strategic său economic. România a pierdut 18.000 km² de-a lungul graniței cu Austro-Ungaria, Cadrilaterul și o parte a Dobrogei la sud de calea ferata București - Constantă. În plus, Bulgaria putea să exploateze
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
forțată să ceară pacea și să semneze un tratat de pace dezavantajos cu Puterile Centrale. Astfel, România a pierdut regiuni de graniță foarte importante din punct de vedere strategic său economic. România a pierdut 18.000 km² de-a lungul graniței cu Austro-Ungaria, Cadrilaterul și o parte a Dobrogei la sud de calea ferata București - Constantă. În plus, Bulgaria putea să exploateze toată Dobrogea până la sfârșitul războiului. Teritoriul României care era deja ocupat de Puterile Centrale (Muntenia și alte regiuni mai
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Ea nu a primit niciun alt suport financiar din partea statului, cu excepția procentului de 1% desemnat bisericilor și a normativelor disponibile pentru școli. Există circa 300 de biserici locale afiliate ale "Bisericii Credinței" ce funcționează în întreaga țară, dar și în afara granițelor Ungariei. Toate țările vecine, Austria, Elveția, Germania și SUA au, de asemenea, Biserici ale Credinței locale. În România există biserici locale în Târgu Mureș, Oradea, Cluj Napoca, Baia Mare, Satu Mare, Sfântu Gheorghe, Brașov, Miercurea Ciuc, Odorheiul Secuiesc, Gheorghieni, Timișoara, etc. Majoritatea bisericilor locale
Biserica Credinței, Ungaria () [Corola-website/Science/319022_a_320351]
-
Lituaniam, Samogitiam, Russiam, Masoviam, Prussiam, Pomeraniam... complectitur", publicată în limba latină în 1582) descria Moscova drept capitala „Rusiei Albe’’. Nunțiul papal la Varșovia scria superiorilor săi de la Roma în 1622 că Rutenia Albă se întinde de la Riga, capitala Livoniei, până la granițele Moscovei și include Poloțk, Orșa, Vitebsk, Moghilău.. Scriitorul și istoricul polonez Sz. Starowolski în cartea "Polska albo opisanie położenia królestwa Polskiego" („Polonia, sau descrierea regatului Poloniei”) din 1632, afirma că Rutenia Albă este formată din 6 voievodate: Novogrudskoe, Mstislavskoe, Vitebsk
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
secolul al XX-lea. Cauza emigrării a fost organizarea Zonei de Frontieră secuiască de către Imperiul Habsburgic, ceea ce a pus în pericol vechile privilegii și drepturi ale secuilor. Secuii au protestat atunci împotriva încorporării (conscripțiilor) forțate în nou-înființatele regimente secuiești ale graniței militare, dar adunarea lor de la Madéfalva (azi Siculeni din județul Harghita) a fost dispersată de către generalul austriac József Siskovics la 7 ianuarie 1764. În acest masacru (cunoscut sub denumirea de Masacrul de la Siculeni), mai mult de 400 secui au fost
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
Vlahia morava (în ) este o regiune din răsăritul republicii cehe, o fostă « "Românie populară" » întemeiata posibil între secolele X și XVII de către pastorii români stabiliți atunci la granița dintre Moravia și regatul Ungariei. Cronicarul bizantin Ioannis Skilițes relatează un schimb de populații între Imperiul Bizantin și regatul Moraviei în anul 976: o parte din Sârbii albi din Lusacia (ai căror descendenți actuali sunt sorabii din răsăritul Germaniei) au
Vlahia Moravă () [Corola-website/Science/319070_a_320399]
-
de frontieră așa cum era trasată aceasta pe harta anexă ce însoțise ultimatumul din 26 iunie 1940. Discuțiile româno-sovietice s-au purtat în perioada 6 septembrie - 24 octombrie 1940 și s-au dovedit a fi foarte dificile, deoarece partea sovietică contesta granița româno-rusă existentă între 1877 și 1918 la gurile Dunării, pe talvegul brațului Chilia. Conducătorul delegației sovietice, generalul Matvei Malanin a afirmat că România este stăpână pe două brațe ale Dunării: Sulina și Sfântul Gheorghe și poate să-și asigure complet
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
prim-ministrul Republicii Populare Române, dr. Petru Groza și ministrul de externe al URSS, Viaceslav Molotov, au semnat la Moscova "Protocolul referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat între România și URSS", care invoca Tratatul de pace din 1947. Granița de la gurile Dunării era stabilită ""de-a lungul fluviului Dunărea, de la Pardina la Marea Neagră, lăsând insulele Tătaru Mic, Daleru Mic și Mare, Maican și Limba de partea URSS, iar insulele Tătaru Mare, Cernovca și Babina - de partea României; Insula Șerpilor
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
pe partea dreaptă. În schimb, ostroavele Tatomir (Tătarul mare) și Cernofca, și ele ocupate în 1944, sunt oficial recunoscute ca aparținând României, grănicerii sovietici retrăgându-se din ele. Astfel, insula Maican a fost trecut în componența RSS Ucrainene din cadrul URSS, granița trecând între acestă insulă și ostrovul Babina. Acest protocol nu a fost niciodată ratificat de către România. Cu toate acestea, la data de 25 noiembrie 1948, reprezentanții ministerelor de externe din cele două țări (Nikolai P. Șutov, prim-secretar la Ambasada
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
Babin și ostrovul ucrainean Maican a fost blocat de aluviuni (mâl și nisip) și s-a decis ca o nouă rută pentru nave să fie construită pe canalul dintre insula Maican și malul ucrainean. Șenalul navigabil s-a schimbat, dar granița a rămas în același loc. În anul 1991, ca urmare a destrămării URSS, insula Maican a devenit parte a Ucrainei. În baza Tratatului dintre România și Ucraina privind regimul frontierei de stat, colaborarea și asistența mutuală în problemele de frontieră
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
mijlocul pânzei de apă (pe apele de frontieră nenavigabile). După aprilie 2009, conform afirmațiilor vicepreședintelui Serviciului pentru frontiera de stat din Ucraina, Boris Tregubov, delegația română din componența Comisiei româno-ucrainene a făcut o primă tentativă de a trasa linia de graniță în zona insulei Maican pe brațul de nord, mai apropiat de țărmul ucrainean. La 14 aprilie 2010, ministrul de externe al României, Teodor Baconschi, a afirmat că în interpretarea românească a acordului din 2003, Insula Maican ar trebui să revină
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
aspectul teritorial, s-a invocat și un aspect economic. La nord de insula Maican, ucrainenii au construit în anul 2005 un canal navigabil mai larg și mai adânc pe brațul Bâstroe, care este exploatat exclusiv de Ucraina. În cazul mutării graniței pe acest canal, coridorul de transport maritim va deveni comun și Ucraina va trebui să împarte banii cu România.
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
o lungime de 681,3 km, în întregime frontieră fluvială. Până în anul 1812, provincia istorică Basarabia a fost parte a Principatului Moldova. În 1812, prin Pacea de la București (1812) dintre Rusia și Imperiul Otoman, Rusia a anexat acest teritoriu, stabilind granița cu Moldova pe râul Prut. În anul 1859, Principatul Moldova s-a unit cu Principatul Muntenia, formând statul România. În anul 1918, după primul război mondial, Sfatul Țării a proclamat Unirea Basarabiei cu România. Prin Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939, Germania
Frontiera între Republica Moldova și România () [Corola-website/Science/319111_a_320440]
-
orientale (cunoscută ca și "Basarabia"). În august 1940, a avut loc delimitarea frontierelor dintre RSS Moldovenească și RSS Ucraineană (ambele republici sovietice din cadrul URSS). În 1991, odată cu destrămarea URSS, au fost formate noile state Ucraina și Republica Moldova, care au preluat granițele fostelor republici sovietice. În contextul accentuarii foametei din Basarabia, la sfârșitul anului 1946 - începutul lui 1947, a sporit numărul celor care decid să treacă Prutul. Urmare a acestui fenomen, șeful Detașamentului 22 de grăniceri, colonelul Vladimir Pavlovici Așahmanov, dă ordin
Frontiera între Republica Moldova și România () [Corola-website/Science/319111_a_320440]
-
să treacă frontiera. În privința celor prinși, ordonă ca aceștia să fie executați pe loc, iar față de cei care reușesc să treacă Prutul - să fie urmăriți pe teritoriul României și, în caz că nu vor putea pune mâna pe ei, să fie împușcați. Granița româno-moldoveană urmează cursul nord-nord-vest/sud-sud-est al Prutului între două colțuri pe care le formează cu frontierele româno-ucraineană și moldo-ucraineană : Ea urmează cursul râului Prut până la vărsarea acestuia în Dunăre, precum și o porțiune de 570 m pe fluviul Dunărea. De partea
Frontiera între Republica Moldova și România () [Corola-website/Science/319111_a_320440]
-
mare parte a teritoriului republicii Moldova era doar partea de răsărit a Principatului Moldova. În 1812, prin Pacea de la București (1812) dintre Rusia și Imperiul Otoman, Rusia a anexat acest teritoriu, formând gubernia de atunci încoace denumită Basarabia și stabilind granița cu Moldova pe râul Prut. În anul 1859, Principatul Moldova s-a unit cu Principatul Muntenia, formând statul România. În anul 1918, în timpul primului război mondial, Sfatul Țării a proclamat Unirea Basarabiei cu România. Prin Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939, Germania
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
tăind astfel, uneori de repetate rânduri, șosele și căi ferate. Regiunile în care Moldovenii erau sub 75% sau minoritari, au fost atribuite RSS ucrainene. În 1991, odată cu destrămarea URSS, au fost formate noile state Ucraina și Republica Moldova, care au preluat granițele fostelor republici sovietice, cu excepția "Rîpei de la Mîndrești", un teritoriu de 472 hectare al comunei Giurgiulești, transferat în 1992 Ucrainei, anume orașului Reni. Frontiera moldo-ucraineană are ca extremitate nordică un colț unde converg frontierele româno-ucraineană și moldo-română, la 4 km est
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
treime revenind Ucrainei) și vechea Podolie (o zecime pentru Moldova, numită "Transnistria"). Traseul frontierei urmează mai întâi o direcție vest-est de la Prut la Nistru spre orașul Moghilău, apoi nord-vest/sud-est de-a lungul acestui fluviu. Din satul Nimereuca (raionul Soroca) granița se află sub controlul autorităților separatiste ale Transnistriei până în apropiere de satul Purcari (raionul Ștefan Vodă). Granița coboară spre sud-est până în apropiere de limanul Nistrului, apoi urmează un traseu nord-est/sud-vest către un colț pe care îl formează cu frontierele
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
o direcție vest-est de la Prut la Nistru spre orașul Moghilău, apoi nord-vest/sud-est de-a lungul acestui fluviu. Din satul Nimereuca (raionul Soroca) granița se află sub controlul autorităților separatiste ale Transnistriei până în apropiere de satul Purcari (raionul Ștefan Vodă). Granița coboară spre sud-est până în apropiere de limanul Nistrului, apoi urmează un traseu nord-est/sud-vest către un colț pe care îl formează cu frontierele moldo-română și româno-ucraineană, pe Dunăre, la 340 m după confluența Prutului. În pofida informațiilor care au circulat în
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
Frontiera între Republica Moldova și Transnistria este o graniță unilaterală instituită de autoritățile separatiste ale autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene (nerecunoscută de nici un stat membru al ONU) pentru a delimita teritoriul controlat de rebelii separatiști transnistreni de cel al Republicii Moldova. Acest sector de frontieră are o lungime de 411 km
Frontiera între Republica Moldova și regiunea transnistreană () [Corola-website/Science/319123_a_320452]