20,976 matches
-
cinematografe din Republica Moldova. Ea include 3 cinematografe în Chișinău și un cinematograf în Bălți. Din 1997 este în proprietatea lui Victor Șelin. deține monopolul pe piața de cinema din Republica Moldova și până nu demult a difuzat filmele exclusiv în limba rusă. În 2010 compania a realizat un sondaj pe site-ul său în care întreba vizitatorii online care sunt preferințele lor în materie de traducerea filmelor: dublarea filmelor în limba rusă sau filme în original cu subtitrare în limba română, iar
Patria () [Corola-website/Science/336726_a_338055]
-
și până nu demult a difuzat filmele exclusiv în limba rusă. În 2010 compania a realizat un sondaj pe site-ul său în care întreba vizitatorii online care sunt preferințele lor în materie de traducerea filmelor: dublarea filmelor în limba rusă sau filme în original cu subtitrare în limba română, iar majoritatea respondenților s-au expus pro dublării filmelor în limba rusă. Din 12 iunie 2014, în rețeaua Patria pot fi vizionate și filme dublate în limba română. Direcor general al
Patria () [Corola-website/Science/336726_a_338055]
-
său în care întreba vizitatorii online care sunt preferințele lor în materie de traducerea filmelor: dublarea filmelor în limba rusă sau filme în original cu subtitrare în limba română, iar majoritatea respondenților s-au expus pro dublării filmelor în limba rusă. Din 12 iunie 2014, în rețeaua Patria pot fi vizionate și filme dublate în limba română. Direcor general al rețelei de cinematografe „Patria” este Alexei Lisnic. Conform conducerii „Patria”, distribuția de film în Republica Moldova este o afacere cu profit neînsemnat
Patria () [Corola-website/Science/336726_a_338055]
-
(în , ; 11 mai 1771 - 22 mai 1825), cunoscută și sub numele de Bubulina, a fost o femeie comandant naval grec, eroină a Războiului de Independență al Greciei din 1821 și amiral al Marinei Imperiale Ruse. Bubulina s-a născut într-o închisoare din Constantinopol; ea provine din comunitatea arvanită de pe insula Hydra. Era fiica lui Stavrianos Pinotsis, un căpitan din insula Hydra, și al soției acestuia, Skevo. Otomanii îl închiseseră pe Pinotsis pentru participarea sa
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
navă de război "Agamemnon". În 1816, otomanii au încercat să confiște proprietățile Bouboulinei pentru că cel de-al doilea soț al ei luptase alături de ruși împotriva turcilor în Războaiele Ruso-Turce. Ea a călătorit la Constantinopol pentru a-l întâlni pe ambasadorul rus contele Pavel Stroganov și a-i cere protecția. În semn de recunoaștere a serviciilor aduse rușilor de către Bouboulis, Strogonov a trimis-o în siguranța în Crimeea. Ea s-a întâlnit, de asemenea, cu mama lui Mahmud al II-lea, care
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
(9 octombrie c. 1918 - 16 februarie 2000) a fost o actriță franțuzoaică de origine rusă. Ea a câștigat Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță într-un rol secundar pentru interpretarea doamnei Hortense (Bubulina) în filmul "Zorba Grecul" (1964), și Premiul Tony pentru cea mai bună interpretare de către o actriță într-un muzical, pentru același
Lila Kedrova () [Corola-website/Science/336743_a_338072]
-
și compozitor, fondator al primului cvartet masculin rus ce a interpretat cântece liturgice. Mama ei, Sofia Gladkaia (în rusă: ) (1875-1965), a fost cântăreață la Teatrul Mariinski și profesoară la Conservatorul din Paris. Fratele Kedrovei, Nikolai (1905-1981), a fost un cântăreț rus și compozitor de muzică liturgică. La puțin timp după Revoluția din Octombrie, în 1922, familia ei a emigrat la Berlin. În 1928 părinții ei s-au mutat în Franța, unde mama Kedrovei a predat la Conservatorul din Paris, iar tatăl
Lila Kedrova () [Corola-website/Science/336743_a_338072]
-
Tigrul alb (în ) este un film rus de război, mister și acțiune din 2012, regizat de Karen Șahnazarov. Filmul a fost selectat pentru a participa la cea de-a 85-a ediție a Premiilor Oscar la categoria cel mai bun film străin, dar nu a ajuns în
Tigrul alb (film din 2012) () [Corola-website/Science/336744_a_338073]
-
că istoricul Solomon Abraham Rosanes.. În vremea aceea Bejerano a invatat limbi străine - engleză, franceza și germană. În cursul Războiului ruso-turc din 1877-1878, care s-a desfășurat pe pământul bulgar, orașul Ruse a fost împresurat și apoi cucerit de armata rusă. Familia Bejerano a fost greu lovită de moartea mamei, ucisă de un obuz, în timpul luptelor. Bejerano a decis atunci să se refugieze împreună cu ai săi dincolo de Dunăre, în România vecină. În 1878 Bejerano s-a stabilit în capitala României, București
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
(Михаи́л Евге́ньевич Поре́ченков, n. 2 martie 1969, Leningrad, URSS) este un actor rus de teatru și film, regizor, scenarist, producător, prezentator, artist emerit al Federației Ruse (2006). A câștigat faima prin rolul din serialul "Agent de securitate națională". S-a născut la 2 martie 1969 în Leningrad (acum Sankt Petersburg), în familia marinarului
Mihail Porecenkov () [Corola-website/Science/336750_a_338079]
-
Iuri Vasilievici Iakovlev () a fost un actor de teatru și film sovietic și rus, artist al poporului din URSS (1976), laureat al premiului de Stat al URSS (1979). Este unul dintre cei mai populari actori ai Uniunii Sovietice, avînd la activ peste o sută de roluri în teatru și film. Este cel mai mare
Iurii Iakovlev () [Corola-website/Science/336753_a_338082]
-
atitudinea față de supușii de pe cuprinsul imperiului. Sultanul a fost nevoit să instituie reforme constituționale, incluzând așa numitele capitulații, acorduri cu puteri europene asupra drepturilor cetățenilor acestora pe teritoriul Imperiului Otoman. Capitulațiile au contribuit la întărirea statutului evreilor supuși ai Imperiului Rus, ai Imperiului Austriac si ai Marii Britanii și au avut un efect benefic asupra întregii colectivități evreiesti - Ishuv - din Palestina. În urma ameliorării atitudinii și legislației adoptate față de supușii evrei aflați sub protecția puterilor europene, au putut și evreii așkenazi să revină
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
într-un parter, a fost ridicat între anii 1854-1857 și inaugurat în 1856. În grădina orfelinatului a fost amenajată prima grădină botanică din oraș. În 1883, toate clădirile care aparțineau Orfelinatului au fost transmise Zemstvei guberniale, organul administrativ al Imperiului Rus. Într-o descriere scurtă a acestora din 1915, ele reprezentau „case din piatră, într-un parter, acoperit cu olane, tavanul și pereții tencuiți, podele din lemn, sobe de tip olandez, din cahle, în ea se află Secția de asigurare, în
Muzeul zemstvei () [Corola-website/Science/336797_a_338126]
-
specializându-se în limba și literatura lituaniană. A urmat apoi studii postuniversitare. În perioada 1956-1958 a lucrat ca redactor la revista "Literatūra ir menas". A publicat lucrări de critică literară și teatrală și a tradus opere literare ale unor scriitori ruși, norvegieni, francezi, germani, estoni, letoni, armeni, bulgari sau moldoveni (Nicolai Nekrasov, Mihail Lermontov, Henrik Ibsen, Heinrich Heine, Pierre-Jean de Béranger, Louis Aragon, Robert Desnos, Paul Éluard, Fransua Mono, Eženas Puatje, Victor Hugo, Debora Varendi, Paul Eric Puls, Arvas Metsas, Ion
Tatjana Rostovaitė () [Corola-website/Science/336830_a_338159]
-
Marea Retragere a fost o retragere strategică a Armatei Imperiale Ruse din Galiția-Polonia în Primul Război Mondial. Soldații ruși slab echipați și depășiți numeric în anumite secțiuni ale frontului au suferit pierderi uriașe pe parcursul ofensivei de vară a Puterilor Centrale. Pe parcursul acestei perioade, Puterile Centrale au format patru noi armate germane
Marea retragere (Rusia) () [Corola-website/Science/336834_a_338163]
-
Marea Retragere a fost o retragere strategică a Armatei Imperiale Ruse din Galiția-Polonia în Primul Război Mondial. Soldații ruși slab echipați și depășiți numeric în anumite secțiuni ale frontului au suferit pierderi uriașe pe parcursul ofensivei de vară a Puterilor Centrale. Pe parcursul acestei perioade, Puterile Centrale au format patru noi armate germane: Armata a XI-a, Armata a XII-a
Marea retragere (Rusia) () [Corola-website/Science/336834_a_338163]
-
în vedere aceste evoluții, Stavka a decis să pună în aplicare o retragere tactică cu scopul de a obține timpul necesar pentru a activa potențialul industrial rus capabil de a sprijini efortul de război. Cea mai gravă problemă pentru Armata Rusă în primăvara anului 1915 a fost lipsa armelor și a muniției, astfel un număr mare de oameni care au fost mobilizați în 1914 nu aveau nicio armă. După Ofensiva Gorlice-Tarnów de la începutul lunii iunie 1915, trupele lui August von Mackensen
Marea retragere (Rusia) () [Corola-website/Science/336834_a_338163]
-
mare de oameni care au fost mobilizați în 1914 nu aveau nicio armă. După Ofensiva Gorlice-Tarnów de la începutul lunii iunie 1915, trupele lui August von Mackensen au traversat râul Sân și au capturat Przemyśl. La data de 20 iunie, comandantul rus a ordonat retragerea din Galiția, iar pe 22 iunie, germanii au ocupat Lvov, capitala regiunii. Retragerea din Galiția a provocat consecințe grave tuturor popoarelor din diferite grupuri etnice care locuiau în regiune. Mulți germani din Galiția au fost deja transferați
Marea retragere (Rusia) () [Corola-website/Science/336834_a_338163]
-
sistemului de alimentare cu combustibil a provocat o criză politică internă gravă, însoțită de scăderea moralului trupelor forțate să se retragă. Linia frontului se întindea de la Marea Baltica la granița română urmând linia Riga-Jakobstadt-Dvinsk-Baranovichi-Pinsk-Dubno-Ternopil. O altă decizie majoră luată de comandamentul rus a fost adoptarea tacticii "pământului pârjolit" în teritoriile abandonate, care a fost însoțită de evacuarea forțată a populației. Pe 21 august 1915, tarul Nicolae al II-lea l-a demis pe Marele Duce Nicolae, preluând comandă directă a armatei.
Marea retragere (Rusia) () [Corola-website/Science/336834_a_338163]
-
poeme pescărești) (1977), "Сум і радасць дзеда Рэпкі" (1967), "Ручаіны шукаюць ракі" (1967), "Алесева кніжка" (1972) etc. A publicat două cărți de non-ficțiune: "Амерыка здалёку і зблізку" (1971) și "Заўсёды з Радзімай" (amintiri, eseuri, eseuri, 1980). A tradus din limba rusă în limba bielorusă scrieri ale lui Vladimir Maiakovski, Mihail Isakovski, Iaroslav Smeliakov, Aleksandr Prokofiev, Rainis, și din limba ucraineană în limba bielorusă — scrieri ale lui Maksim Rîlski, Vladimir Sosiura, Masenko Teren, Mikola Bajan, Stepan Oleinîk, Pavlo Ticîna, Mikola Naghibeda etc.
Kastus Kireenka () [Corola-website/Science/336831_a_338160]
-
luptători a fost inferioară. Prima dată legionarii români au fost folosiți în luptă în noiembrie 1914, când trupele austriece se aflau în retragere spre Carpați, în fața rușilor care luptau să ocupe din nou Cernăuțiul (reocupat la 26 noiembrie 1914). Armata rusă a recurs la ambuscade în care multi dintre legionarii români au fost uciși. O parte din aceștia au reușit să se refugieze în Regatul României. După ocuparea Sucevei, la 18 decembrie/1 ianuarie 1915 o companie de legionari români împreună cu
Corpul de Legionari români din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/336863_a_338192]
-
Cimitirul britanic din Kabul. Stein, precum și rivalii lui Sven Hedin, Sir Francis Younghusband și Nikolai Przhevalsky, au fost jucători activi în lupta britanico-rusă pentru influență în Asia Centrală, așa-numitul Marele Joc. Explorările lor au fost susținute de către imperiile britanic și rus deoarece completau "pete albe" pe harta, furnizând informații valoroase și creând "sfere de influență" pentru explorarea arheologică și influență politică.<nowiki>[19]</nowiki> Obiectele de artă adunate de el sunt împărțite între British Museum, British Library, Muzeul din Srinagar și
Marc Aurel Stein () [Corola-website/Science/336870_a_338199]
-
perioada 1909-1914. Începutul Primului Război Mondial l-a prins în concediu acasă, astfel că a fost mobilizat pentru a lupta în Galiția, unde a ajuns comandant al Fortul Nr. XI „Duńkowiczki” din Fortăreața Przemyśl. Căzut după capitularea fortăreței, în 1915, în prizonieratul rus, a reluat, în 1917, lupta de partea Antantei , în cadrul Legiunii Cehoslovace, distingându-se ca unul dintre cei mai proeminenți ofițeri ai ei. În această calitate, a intervenit decisiv în câteva dintre momentele critice ale acesteia, precum Bătălia de la Bahmaci sau
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
fiica unui comerciant din Turinsk, numit Feodor Soloviev. Aceasta l-a însoțit, ulterior, la reîntoarcerea în țara sa natală. După pensionare s-a retras din viața publică și a trăit tot restul vieții în Brno-Řečkovice , împreună cu soția sa de origine rusă. Și-a început cariera la Bateria Nr. 6 a "Regimentului de Artilerie de cetate Nr. 1 „Împăratul Franz Joseph”" din Viena. În 1903 și-a căpătat tresele de ofițer după absolvirea unui curs la "Brigada de Artilerie Nr. 2", fiind
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
Brigăzii 93 Landsturm". În noaptea din 21 spre 22 martie 1915, înainte de capitularea fortăreței, a distrus muniția și tunurile rămase, a aruncat în aer cazematele și depozitele armatei din fort, după care a ajuns prizonier de război al Armatei Imperiale Ruse. Până în vara anului 1915 Kadlec a stat într-un lagăr pentru ofițeri din Kiev, fiind, ulterior, transferat la Kazalinsk. În primăvara anului 1916 a luat legătura cu asociațiile cehilor din Imperiul Rus, astfel că a fost eliberat din lagăr și
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]