21,931 matches
-
egumenul Gavril in 1836, iar ulterior, în mai multe rânduri, de către preoții slujitori, cu ajutorul enoriașilor. În secolele XVII-XVIII mănăstirea primește ca daruri domnești terenuri, moșii, păduri, ocine, vii, viața locuitorilor din zonă desfășurându-se, practic, până în a doua jumătate a veacului, în jurul lăcașului sfânt. După reformele lui Cuza, prin secularizarea averilor mănăstirești, pământurile mănăstirii sunt împărțite locuitorilor comunei, mănăstirea fiind transformată în biserică de mir (de parohie), stare menținută până în anul 1994, când biserica a redevenit obște monahală pentru femei. Surse
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
Cetatea . Situat în centrul țării, în partea superioară a "Țării Bârsei", la poalele masivului Postăvaru, la mică distanță de Munții Bucegi și Piatra Craiului și la capătul Nordic al culoarului (trecătorii) Rucăr, Bran și Cheia Predeal, orașul Râșnov păstrează de peste veacuri același iz istoric al unui burg prosper. Râșnovul se găsește la o altitudine medie de 676 m deasupra nivelului mării, la intersecția meridianului de 25°27´ longitudine estică cu paralela 45°35´ latitudine nordică. În cadrul județului, orașul are o poziție
Râșnov () [Corola-website/Science/297030_a_298359]
-
sau „târgușor” sunt din 1783 și 1787, fapt pe care stăpânirea habsburgică îl recunoaște oficial printr-un document din 1794 emis de Curtea de la Viena. Momentul acordării autonomiei Bucovinei reprezintă o recunoaștere a puternicei unități culturale românești, păstrată de multe veacuri și adeverită chiar de împăratul Franz Joseph I, care, fixându-i stema prin diploma din 9 decembrie 1862, precizează: "„parte din vechea Dacie, țara aceasta numită în timpul stăpânirii domnilor Moldovei Țara de Sus, apoi Bucovina, locuită de daci și apoi
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
de cereale, viță de vie, și plantații de măslini ( în Balcani și Asia Mică se practică zootehnia) , relativ bine favorizate, și par să fi jucat un rol important în dezvoltarea economiei bizantine. Uneltele țărănimii au fost schimbate de-a lungul veacurilor, și au rămas rudimentare, ceea ce a dus la un raport scăzut de productivitate . Cu toate acestea, tehnicile, și instrumente erau adaptate cu succes la mediu. Între secolele VII-XII, organizarea socială a producției a fost aranjată în jurul a doi poli: marele
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
acestei străvechi așezări - mărturie a vechimii și continuității poporului român pe aceste meleaguri.” Nicolae Ceaușescu a acordat totodată ordinul "Steaua Republicii Socialiste România" clasa I municipiului Cluj-Napoca, „dând o înaltă apreciere contribuției aduse de cetățenii municipiului Cluj de-a lungul veacurilor la lupta întregului popor pentru libertate și progres social și la înfăptuirea politicii partidului și statului de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră.” Prima atestare documentară a unei așezări pe teritoriul de astăzi al Clujului a fost
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
care recunoscuse suzeranitatea principelui Transilvaniei, Sigismund Báthory. Conturarea mitului Mihai Viteazul ilustrează mai bine ca oricare alt model istoric mutațiile petrecute în conștiința românească. Domnitorul care a reușit să stăpînească pentru scurt timp, la 1599-1600, cele trei țări reunite, trei veacuri mai târziu, în România modernă, începe a fi receptat ca unificator abia spre mijlocul secolului al XIX-lea. O asemenea interpretare lipsește cu desăvîrșire în istoriografia cronicărească a veacului al XVII-lea și chiar mai târziu, spre 1800, la Școala
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
stăpînească pentru scurt timp, la 1599-1600, cele trei țări reunite, trei veacuri mai târziu, în România modernă, începe a fi receptat ca unificator abia spre mijlocul secolului al XIX-lea. O asemenea interpretare lipsește cu desăvîrșire în istoriografia cronicărească a veacului al XVII-lea și chiar mai târziu, spre 1800, la Școala Ardeleană". Domnia lui Ieremia Movilă, devotat polonezilor, însemnase practic îndepărtarea Moldovei de Sfânta Alianță. În Transilvania, Sigismund renunța la tron în favoarea vărului său, Andrei Bathory (de asemenea înclinat către
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
la alți filozofi antesocratici. Nemărginitul lui Anaximandru, din care se produce totul, focul originar al lui Heraclit în care se distrug lumile schimbătoare, pentru ca să se producă din nou din acesta, nu sunt al-tceva decât încorporări ale substanței ce rămâne în veci identică cu sine. Parmenide din Elea a negat orice devenire și dispariție. Pentru acesta schimbarea este o aparență. Dar prin aceasta în filozofia antica greaca s-a născut o contradicție între aparență și existență, la care filozofia nu putea să
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
denumirea de "Berzobia". Numele său apare în singurul fragment care a supraviețuit al împăratului Traian în Dacia: “vom merge spre Berzobis și apoi spre Aizizis”. Se presupune că în Evul Mediu a fost centrul politico-administrativ al unui district românesc până în veacul al XVI-lea. ("Istoria districtelor românești din Banatul timișan" de Vicențiu Grozescu) "Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial". Monumentul, un obelisc înalt de 3,50 m, este amplasat în fața bisericii. În partea superioară se află un vultur cu o
Berzovia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301071_a_302400]
-
în Războiul Mondial 1914-1918“. La stânga se află două fotografii, iar la dreapta doar o fotografie. „Pentru veșnica voastră amintire/ se ridică acest monument recunoscătorii consăteni și foștii/ voluntari români din Câlnic./ Scumpă va fi amintirea voastră/ în inimile tuturor în vecii vecilor,/ cinste și mărire de la/ recunoscătorii consăteni de la/ U.D.R.“
Comorâște, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301077_a_302406]
-
cursului apei, pe o lungime de 3 km în sat și în afara satului, morile valorifica potențialul energetic scăzut al râului Rudarica. Exploatând la maximum avantajele terenului, corectându-l prin tunele și baraje, țăranii rudareni au durat, an după an și veac după veac, un complex mulinologic monumental și pitoresc, ingenios și eficient, capabil să rezolve nevoile de măcinare ale celor câteva sute de familii din momentul maximei expansiuni a localității. Rotile acționate de forță apei, inima morii, erau confecționate la început
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
pe o lungime de 3 km în sat și în afara satului, morile valorifica potențialul energetic scăzut al râului Rudarica. Exploatând la maximum avantajele terenului, corectându-l prin tunele și baraje, țăranii rudareni au durat, an după an și veac după veac, un complex mulinologic monumental și pitoresc, ingenios și eficient, capabil să rezolve nevoile de măcinare ale celor câteva sute de familii din momentul maximei expansiuni a localității. Rotile acționate de forță apei, inima morii, erau confecționate la început din lemn
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
celui de al doilea Război Mondial, fii ai acestui sat sunt: Cornean Vichentie, Necșa Gheorghe, Sârbu Ioan, Boc Antoniu și Pleșivu Ioan. Existența unei biserici la Mâtnicu Mare este dovedită de faptul că pe sigiliul sătesc ce circula pe la începutul veacului al XVIII-lea era gravată o biserică. Prin Planul pentru reforma școlară din Banat, aprobat de împărăteasa Maria Tereza în 1772 începe organizarea școlilor sătești în Banat. În conformitate cu Consignatio scholarum graeci ritus uniti nationalium, din 1791, la Mâtnicu Mare erau
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
puternic consolidată, se deschid largi perspective de dezvoltare a obștilor daco-romane de mai târziu, integrându-se, astfel, și acest colț de țară, numit Voislova în ansamblul procesului de formare a poporului român și a limbii române.Izvoarele istorice de la începutul veacului al XIV - lea surprind, pentru spațiul montan al Banatului, forme proprii de organizare și manifestare a elementului românesc. Districtele bănățene potrivit documentelor din sec.XIV - XV, au beneficiat de autonomie locală în cadrul sistemului feudal apusean al regatului maghiar, afirmând vitalitatea
Voislova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301101_a_302430]
-
de construcție, fragmente de unelte din fier descoperite pe aceste meleaguri. Nu se știe precis numele așezării deoarece nu s-a descoperit nicio inscripție cu această informație, dar este posibil să fie Stratonis-ul menționat de Herodot și de Strabo. În veacurile care au urmat, informațiile despre Agigea dispar cu desăvârșire din documente, acestea fiind probabil distruse. în secolul VI e.n., însăși localitatea dispare. Documentele și hărțile de dată recentă menționează localitatea începând cu anul 1860 ("Adjidjé"). În a doua jumătate a
Agigea, Constanța () [Corola-website/Science/301134_a_302463]
-
profesoară, scrie versuri de o mare sensibilitate. Delicate precum străvechile și străveziile porțelanuri chinezești, poemele pentru copii ale Doamnei Beatrice Silvia Sorescu se înscriu într-o viguroasă tradiție, care-i include, în Oltenia, pe Tudor Arghezi, piscul liricii universale din veacul trecut, pe excepționala autoare de poeme pentru cei mici Elena Farago, care a trăit și a creat în Craiova 33 de ani, dar și pe Daniela Crăsnaru, născută în Bănie în 1950, unde a urmat cursurile primare, gimnaziale, liceale, absolvind
[Corola-other/Science/93_a_126]
-
măr, Magie, La Căciulata, Natură vie, Eu nu mai știu, Tablou de noapte, Seară de decembrie, Grădina din suflet - pot fi înscrise fără dificultate în aria pastelurilor, atât de iubite pe vremea lui Vasile Alecsandri, poetul clasic de acum un veac și jumătate. Temperament solar, bonom și altruist, Beatrice Silvia Sorescu este o poetă a bucuriilor inocente, simple, cu semnificații și reverberații adânci. Chiar dacă recuzita de secol XVIII - XIX și unele elemente specifice poeziei romantice - codri, clar de lună, chemarea nopții
[Corola-other/Science/93_a_126]
-
trăit o mișcare avangardistă demnă de asimilat. De la Didahiile lui Dosoftei și Amărâtă turturea a Văcărescului până la Eminescu, Arghezi, Blaga, Barbu, Baudelaire, Bacovia, Philippide, Verlaine, Poe, Tagore, Rilke, Whitman, Ungaretti și atâția mari, foarte mari poeți e cale lungă. De veacuri...
[Corola-other/Science/93_a_126]
-
fostului cimitir al satului, aflat pe coasta ponoarelor la nord de sat și o piatră mare, probabil pe locul unde a fost Sfântă Masă a bisericii vechi. În anul 2003 s-a ridicat aici un monument care să amintească peste veacuri de existența acestui schit. Biserică este construită în formă de corabie, în plan basilical, din bârne, cu pereții căptușiți cu scândura pe ambele părți, pe temelie de piatră și acoperită cu tablă zincata. Pereții în exterior sunt fără ornamentații. Pe
Coada Stâncii, Iași () [Corola-website/Science/301267_a_302596]
-
în vecinătatea mănăstirii Dobrovățului, a scutit răzășii mai târziu de jafurile și silniciile făptuite de beneficii fanarioți păstrându-și răzășiile și drepturile până în zilele noastre.” Autorul nu indică sursele documentare folosite. Mai târziu, peste mai mult de un sfert de veac, în anul 1965, în scurta prezentare istorică a satului întocmită de preotul parohiei Pocreaca, Constantin Popescu, ne este povestită “legenda” astfel : “Pocreaca este sat vechi, razășesc așezat pe valea pârâului cu același nume. Începutul satului nu se cunoaște. Se crede
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
-o « pocriș » - capac - pentru că îi făcea imposibilă vederea directă a dușmanilor fugari.” Nicolae Iorga afirma că “toate satele vreau să se tragă din strămoși dăruiți de Ștefan pentru vitejie”, ceea ce exprimă un posibil adevăr, cunoscută fiind dragostea puternică rămasă peste veacuri în sufletul poporului pentru marele voievod, devenit mare și sfânt, canonizat, însemnat și sărbătorit de calendarul creștin ortodox. Depășind legendele și mergând pe firul documentelor istorice găsim urme ale locuirii acestei vetre de sat din cele mai vechi timpuri. Descoperirile
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
domn Alexandru cel Bun, ce a cârmuit statul românesc est-carpatin, între 1400-1432) și pe Bogdan „jupanul”. Cu supranumele de „Ologul” (mai mult ca sigur cu înțelesul de „Paraliticul”), îl întâlnim numai în Letopisețul de la Putna, întocmit, în primii ani ai veacului al XVI-lea, motivele, pentru care a rămas în istorie cu această poreclă, necunoscându-se cu precizie (probabil că suferea de o boală care îi îngreuna deplasarea). Mănăstirea a fost înzestrată de mulți alți domnitori, datorită poziției strategice, lăcașul de
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
este emis de Cancelaria domnească de la Suceava, în timpul domnitorului Ștefan cel Mare. În document se arată că domnitorul întărește cu pecetea sa “moșia Tomești” lui Toma, nepotul lui Oană Stângaciul, considerându-l “supus credincios”, pentru el și urmașii lui, in vecii vecilor. Ulterior, localitatea Tomești apare menționată în cronici ce datează din anii 1492 și 1497, când același domnitor face câteva acte de donație și împroprietărire pentru unii dintre supușii lui, de altfel boieri renumiți prin curaj, spirit de sacrificiu și
Comuna Tomești, Iași () [Corola-website/Science/301313_a_302642]
-
în plin proces de specializare sub presiunea satisfacerii unor trebuințe în permanență diversificare. Criteriul rudeniei, opinează specialiștii, orânduiește indivizii devălmași (composesori) înlănțuindu-i biologic, alcătuind spițe de neam în interiorul unităților sociale ce le-au adoptat, formă ce va supraviețui peste veacuri. Și la noi, deci, proprietatea comună asupra pământului în comunitățile gentilice și în obștile sătești formează, în realitate, punctul de plecare al oricărei istorii. Comunitățile sătești, sub auspiciile organizatorice ale obștei au cristalizat vatra satului ca permanență a istoriei locale
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
Himmerland (Iutlanda) în familia unui medic veterinar. Studiază mai întâi medicina, dar o abandonează curând pentru a se consacra literaturii. În primele sale romane (exemplu "Einar Elkar" ) descrie atmosfera bolnăvicioasă ce domnea în Danemarca - dar și în Europa - sfârșitului de veac. Propria lui sănătate morală, influențată și de frecventarea operei unor Whitman și Kipling, îl ridică însă deasupra acestui climat în nuvelele care vor alcătui ciclurile succesive de "Povestiri din Himmerland", în care celebrează natura și locuitorii regiunii natale. După lungi
Johannes Vilhelm Jensen () [Corola-website/Science/301449_a_302778]