21,997 matches
-
cauzată și de continua creștere a puterii Armatei Roșii, la care s-au adăugat și alți factori, care au scăzut dramatic eficacitatea forțelor atacatoare. Printre acești factori s-au numărat întinderea peste măsură a fronturilor de atac, a liniilor de aprovizionare, criza din sistemul de transport, care a afectat atât aprovizionarea cât și mobilitatea trupelor, temperaturile extreme și scăderea constantă a efectivelor germane. Atacul german a fost asemănat de multe ori cu Invazia lui Napoleon în Rusia. Germanii au subestimat în
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
care s-au adăugat și alți factori, care au scăzut dramatic eficacitatea forțelor atacatoare. Printre acești factori s-au numărat întinderea peste măsură a fronturilor de atac, a liniilor de aprovizionare, criza din sistemul de transport, care a afectat atât aprovizionarea cât și mobilitatea trupelor, temperaturile extreme și scăderea constantă a efectivelor germane. Atacul german a fost asemănat de multe ori cu Invazia lui Napoleon în Rusia. Germanii au subestimat în mod grosolan puterea de mobilizare a Armatei Roșii. Efectivul de
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
germanii. Până la începutul lunii august, noile armate formate luaseră deja locul celor distruse până în acel moment. Acest unic fapt ar fi fost de ajuns să provoace eșecul Operațiunii Barbarossa, deoarece germanii trebuiau să-și limiteze operațiunile la o lună pentru aprovizionare și la numai șase săptămâni pentru a termina bătăliile mai înainte de începerea sezonului ploios, ceea ce s-a dovedit o sarcină imposibil de îndeplinit. Pe de altă parte, Armata Roșie s-a dovedit capabilă să înlocuiască uriașele pierderi într-un timp
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
Armata germană nu a putut fi aprovizionată pentru desfășurarea unei ofensive îndelungate. Pur și simplu nu exista suficient carburant pentru a face ca întreaga armată să-și atingă obiectivele inițiale. Aceste fapte au fost bine înțelese de unitățile germane de aprovizionare chiar înainte de declanșarea atacului, dar avertismentele lor nu au fost luate în seamă. Întregul plan german se baza pe presupunerea că trupele atacatoare aveau să se bucure de întreaga libertate strategică datorită colapsului complet al Armatei Roșii. Numai după aceea
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
fost luate în seamă. Întregul plan german se baza pe presupunerea că trupele atacatoare aveau să se bucure de întreaga libertate strategică datorită colapsului complet al Armatei Roșii. Numai după aceea ar fi fost posibilă redirecționarea suportului logistic masiv către aprovizionarea cu combustibil necesară pentru câteva unități mobile însărcinate cu ocuparea statului înfrânt. Infanteria și tancurile germane au înaintat între 450 și 500 de kilometri în prima săptămână, dar liniile de aprovizionare se luptau cu disperare să țină pasul cu atacul
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
ar fi fost posibilă redirecționarea suportului logistic masiv către aprovizionarea cu combustibil necesară pentru câteva unități mobile însărcinate cu ocuparea statului înfrânt. Infanteria și tancurile germane au înaintat între 450 și 500 de kilometri în prima săptămână, dar liniile de aprovizionare se luptau cu disperare să țină pasul cu atacul. Liniile ferate sovietice nu au putut fi folosite la început pentru aprovizionare datorită diferențelor de ecartament, până când au fost fabricate suficiente locomotive și boghiuri pentru vagoane. Convoaiele care se deplasau cu
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
înfrânt. Infanteria și tancurile germane au înaintat între 450 și 500 de kilometri în prima săptămână, dar liniile de aprovizionare se luptau cu disperare să țină pasul cu atacul. Liniile ferate sovietice nu au putut fi folosite la început pentru aprovizionare datorită diferențelor de ecartament, până când au fost fabricate suficiente locomotive și boghiuri pentru vagoane. Convoaiele care se deplasau cu viteză redusă erau țintele favorite ale partizanilor sovietici, deși, în 1941, trupele de partizani erau relativ puține. Lipsa de provizii a
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
care asigurau putere de tracțiune scăzută și o flotabilitate redusă în noroi. Prin comparație, noile tancuri sovietice, așa cum erau T-34 și KV, erau cu mult mai mobile. Cei peste 600.000 de cai de talie mare europeană, folosiți pentru aprovizionare și mișcarea pieselor de artilerie, nu au rezistat bine în aceste condiții meteorologice grele. Caii de talie mică ai Armatei Roșii erau incomparabil mai bine adaptați la climatul aspru și erau învățați să scurme cu copitele în zăpada înghețată după
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
a 2-a Panzer a înaintat spre Tula relativ ușor, deoarece linia defensivă Mojaisk nu avansa spre sud suficient de mult, aici neaflându-se concentrări importante de trupe sovietice, care să asigure o opoziție semnificativă. Vremea rea și problemele cu aprovizionarea cu combustibil au încetinit mult înaintarea germanilor, la încetinirea ritmului de avansare a tancurilor contribuind drumurile proaste și podurile distruse de sovieticii în retragere. Guderian a reușit să atingă periferiile orașului Tula doar pe 26 octmbrie. Planul inițial german presupunea
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
să se rănească reciproc". Germanii erau sleiți, cu doar o treime dintre vehiculele motorizate în stare de funcționare, cu diviziile de infanterie reduse la o treime sau la o jumate din efectivele normale, afectați de serioase probleme logistice, care împiedicau aprovizionarea frontului cu haine călduroase și echipament de iarnă. Chiar și Hitler se pare că acceptase ideea unei lupte de lungă durată, de vreme ce perspectiva trimiterii tancurilor într-un oraș mare și bine fortificat părea riscantă, după ce existase precedentul cuceririi Varșoviei în
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
Vistula la Toruń și a ajuns la Varșovia practic fără a întâmpina rezistență. Această mișcare ar fi tăiat legăturile armatei poloneze cu portul Gdańsk, singura poartă maritimă a țării prin care se aduceau din import armamentul, muniția și materialele necesare aprovizionării armatei. Principala lacună a planului sovietic era slăbiciunea flancului sudic, apărat doar de Mlaștinile Pripet și de Grupul Mozir, în condițiile în care cea mai mare parte a efectivelor Frontului sovietic de Sud-vest era angajată în Bătălia de la Lwów. Între
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
divizii poloneze a raportat o opoziție oarecare, în timp ce restul de patru divizii, sprijinite de o brigadă de cavalerie, a avansat către nord 45 de kilometri fără probleme. La venirea serii, orașul Włodawa fusese eliberat, și liniile de comunicații și de aprovizionare ale Armatei a XVI-a au fost tăiate. Chiar și Piłsudski era uimit de acest succes de început, când "Armata de Rezervă" a avansat 70 de kilometri în 36 de ore, rupând în două ofensiva sovietică, fără a întâlni o
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
israelieni. Ca urmare, Israelul depindea în totalitate de Statele Unite pentru a-și reaproviziona armata. Cunoscând toate elementele ecuației, azi se poate aprecia că această decizie a fost poate cea mai bună. Câtă vreme Operațiunea Nickel Grass, (podul aerian american pentru aprovizionarea armatei israeliene început pe 13 octombrie), nu a reușit să asigure înlocuirea echipamentului militar pierdut în luptă, Israelul a trebuit să folosească până la epuizare toate rezervele pe care le avea în țară. Dacă ar fi lovit primii, după spusele lui
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
cu rachete sol-sol. De asemenea, această bătălie a schimbat statutul de "cenușăreasă" a marinei în cadrul forțelor militare israeliene. După această bătălie și încă câteva mici confruntări, navele militare siriene și egiptene au rămas ancorate în porturile lor, ceea ce a permis aprovizionarea continua a israelienilor pe mare de către americani. Contrar părerii comune, aproximativ 96% din totalul materialelor aprovizionate din străinătate a fost adus pe mare, nu pe calea aerului. Marina israeliană a avut mai puțin succes în spargerea blocadei maritime egiptene din
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
și respectarea încetării focului în condițiile prevederilor Rezoluției nr. 338. Încetarea focului nu a însemnat și oprirea ciocnirilor de-a lungul liniei frontului și nu a risipit tensiunea militară. Având armata a 3-a izolată, lipsită de orice posibilitate de aprovizionare, egiptenii aveau o mare masă de oameni ostatică în mâinile israelienilor. Israelul a primit amenințarea lui Kissinger (de sprijinire a soluției ONU de retragere), dar mai înainte de a da vreun răspuns, consilierul egiptean pentru securitatea națională a trimis lui Kissinger
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
retragere), dar mai înainte de a da vreun răspuns, consilierul egiptean pentru securitatea națională a trimis lui Kissinger un mesaj surprinzător: Egiptul era gata să înceapă discuții directe cu israelienii, în condițiile în care aceștia din urmă erau de acord cu aprovizionarea Armatei a 3-a cu materiale nemilitare (hrană și apă potabilă) și de asemenea erau de acord cu o încetare completă a focului. Discuțiile au avut loc pe 28 octombrie, fiind purtate de generalul maior israelian Aharon Yariv și de
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
generalul maior egiptean Muhammad al-Ghani al-Gamasy. În cele din urmă, Kissinger a dus propunerile lui Sadat, care a fost de acord cu aproape toate punctele fără multă discuție. Punctele de control ale ONU urmau să fie instalate în locul celor israeliene, aprovizionarea armatei a 3-a cu hrană, apă și medicamente era permisă în continuare, urma să înceapă schimbul de prizonieri de război. A urmat o întâlnire la Geneva și, în cele din urmă, a fost semnată o înțelegere de armistițiu. Pe
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
Arabia Saudită, au decis pe 17 octombrie să reducă producția de petrol cu 5% pe lună și au lansat amenințarea unui embargo. Președintele Nixon a cerut Congresului SUA pe 18 octombrie să aprobe fonduri de 2.2 miliarde de dolari pentru aprovizionarea cu arme a Israelului. Pe 20 octombrie, în plin război, Arabia Saudită, iar ulterior și alte națiuni arabe, au impus un embargo împotriva SUA și a altor țări, ceea ce a dus la provocarea crizei petrolului din 1973. Deși se crede că
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
aveau o durată scurtă, cele mai multe durând o zi sau chiar mai puțin. (Bătălia de la Gettysburg a fost un caz deosebit, deoarece a durat trei zile.) Cauza principală pentru durata scurtă a bătăliilor era în principal dificultatea de a asigura o aprovizionare corespunzătoare a armatelor pe câmpul de luptă. În mod obișnuit, motivele pentru prelungirea unei lupte era asediul. Îmbunătățirile aduse în transport și apariția războiului de tranșee, cu asemănările lui cu războiul de asediu, a făcut să crească durata luptelor la
Bătălie () [Corola-website/Science/299370_a_300699]
-
depinde de raza de acțiune a armelor folosite. Până la apariția artileriei și a avioanelor, bătăliile se duceau cu cei doi combatanți față în față. Adâncimea de desfășurare a bătăliilor a crescut în timp, existând în zonele din spatele frontului unități de aprovizionare, artilerie, medicale, etc, care în zilele noastre depășesc numărul luptătorilor din linia întâi. Bătăliile sunt ca întreg sunt formate dintr-o multitudine de lupte individuale, fiecare soldat fiind de obicei martor și actor doar într-o mică parte a evenimentelor
Bătălie () [Corola-website/Science/299370_a_300699]
-
I de cavalerie ("Konarmia") a lui Semion Budionnîi. Atacurile repetate ale cavaleriei cazacilor lui Budionnîi au rupt frontul polono-ucrainean pe 5 iunie. Sovieticii au atacat în continuare cu unități de cavalerie mobile ariergarda poloneză, țintind căile de comunicație și de aprovizionare. Până pe 10 iunie polonezii se retrăgeau de-a lungul întregului front. Pe 13 iunie, forțele poloneze și cele ucrainene ale lui Petliura au lăsat Kievul să cadă în mâna bolșevicilor. Pe 30 mai 1920, generalul Alexei Brusilov, ultimul commandant-șef al
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Tranziția de la economia planificată la economia de piață în fosta URSS). Fiind bazată pe sistemul proprietății de stat, economia sovietică a fost condusă prin intermediul "Gosplan" (Comitetul de stat al planificării), "Gosbank" (Banca de stat) și Gossnab (Comisia de stat pentru aprovizionarea tehnico-materială). Începând din 1928, economia s-a dezvoltat conform unei serii de planuri cincinale, cu o scurtă încercare de planificare septenală. Pentru toate întreprinderile, ministerele planificatoare, cunooscute ca fiind "deținătoarele de fonduri"), hotărau structura intrărilor (munca vie, materiile prime), programarea
Economia Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/299432_a_300761]
-
Schițele de plan ale întreprinderilor erau trimise mai apoi către ministere pentru a fi revăzute și completate. Procesul de negociere minister-întreprindere era în continuare în plină desfășurare în această fază, pentru găsirea celor mai bune cifre de plan și de aprovizionare/resurse, cifre care să corespundă cel mai bine celor două părți. După acest nou proces de negociere, "Gosplan" primea estimările revizuite și recentralizate și le compara cu cifrele inițiale. Noul proiect de plan era trimis Consiliului Ministerial, Politburo și la
Economia Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/299432_a_300761]
-
de decizii căruia trebuia să-i facă față planificatorii de la Moscova devenea copleșitor. Procedurile greoaie caracteristice birocrației administrative nu permiteau libera comunicare și răspunsul rapid și flexibil cerut la nivelul întreprinderii pentru a face față problemelor alienării muncitorilor, inovației tehnice, aprovizionării și desfacerii în condiții de profitabilitate. Scăderea constantă a prețurilor practicată de agențiile de planificare a dus la un efect secundar neașteptat. Când prețurile au scăzut sub limita de echilibru, oamenii au început să cumpere toate stocurile disponibile. Consumul real
Economia Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/299432_a_300761]
-
lapte și produse lactate (1989), 62% din populație se declara nesadisfăcută de nivelul de consum. Aceeași situație era întâlnită la multe alte produse alimentare sau nealimentare. Apelurile făcute pentru o mai mare libertate de decizie a directorilor în problemele de aprovizionare, marketing și desfacere câștgau atenția tot mai multor comuniști reformiști. De la dizolvarea Uniunii Sovietice, aproape toate republicile fost-unionale au renunțat la sistemul de planificare centralizată din epoca socialistă și la proprietatea de stat. Rezultatele nu au fost cele așteptate în
Economia Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/299432_a_300761]