KorAP: Find »[drukola/base=băga & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...824 825 826 ...863 >

21,555 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363

sunt așa. Pentru mine asemenea lucruri sunt de-a dreptul fermecătoare. Nu v-aș putea explica de ce. Mă atrag pur și simplu. Au o formă deosebită, sunt frumoase. Și-a rezemat un cot de pernă, iar cealaltă mână și-a băgat-o în buzunar. — Să fiu sincer, îmi place aici, continuă el. Îmi place centrala cu tot ce e în ea: ventilatorul, transformatorul, contoarele. Cred că mi-au plăcut și înainte asemenea lucruri și de aceea m-au trimis aici. Cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
privirile pe o cutie ce se afla între violoncel și tobă. Am luat-o de jos și am scos din ea o armonică ce avea butoane în loc de clape. Burduful era plesnit pe alocuri, dar nu arăta chiar rău. Mi-am băgat amândouă mâinile printre curele și am tras de burduf. Funcționa și era chiar mai flexibil decât mi-aș fi imaginat. Dacă apăsam tare pe butoane, scoteau chiar și sunete. Dacă defecțiunile nu erau majore, o făceam eu să cânte. — Pot

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
când e vorba de moarte, toate seamănă între ele. Orfeu a traversat râul Styx, dar nu cu bocceluță pe cap. Vechii greci au fost mult mai deștepți decât mine. Începuse să mă supere și rana, dar nu voiam s-o bag în seamă. Nu-mi ajuta la nimic. Oricum, nu era o rană mortală, chiar dacă se deschisese iar. Chiar nu ești supărat pe bunicul meu? Vocea ei a răsunat din adâncurile beznei. Mi-a fost greu să-mi dau seama dincotro

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
îmi tremurau încă ușor. Probabil că o să-mi mai tremure o vreme. — Opt și douăzeci de minute. — Trebuie să schimb dispozitivul, zise fata. L-a pus în funcțiune pe cel care avea bateriile încărcate, iar pe cel folosit l-a băgat, stângace, între cămașă și fustă. Deci, a trecut fix o oră de când am intrat în tunelul acela. Conform explicațiilor Profesorului, dacă mai mergeam puțin, ajungeam la bulevardul pe care se aflau Galeriile de Artă, iar în dreptul lor se făcea un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
apei va mai scădea până spre seară și mă întorc pe unde-am venit. — Hainele nu ți se usucă până dimineață din pricina umezelii de afară. — Da? Și atunci ce să fac? — Să le duci la spălătoria cu autoservire din apropiere. Bagi o monedă în uscător și ți le usucă imediat. Dar n-am cu ce ieși pe stradă. Mi-am stors creierii câteva momente, dar nu-mi venea nici o idee salvatoare. Nu-mi rămânea decât să-i duc eu lucrurile la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
cu ce ieși pe stradă. Mi-am stors creierii câteva momente, dar nu-mi venea nici o idee salvatoare. Nu-mi rămânea decât să-i duc eu lucrurile la uscat. Am intrat în baie, i le-am luat și le-am băgat într-o pungă de la Lufthansa. Printre lucrurile rămase în dulap, am găsit niște pantaloni oliv și o cămașă. Mi-am încălțat mocasinii. Astfel mi-am irosit eu o parte din timpul meu prețios pe un scaun, lângă un șir de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Trebuie să o întindem în maximum trei zile. Mai mult nu rezist eu. Aerul de-aici e absolut îngrozitor. Irespirabil de-a dreptul și nu mai pot de frig. Cum e vremea afară? — E frig și ninge tare, am zis băgându-mi mâinile în buzunare. Temperatura scade și mai mult noaptea. E îngrozitor. Cu cât ninge mai mult, cu atât mor mai multe animale, ceea ce înseamnă că Paznicul are de lucru, nu glumă. O vom întinde cât e el ocupat cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Toate trei au ridicat privirile când am intrat, dar s-au întors imediat la treburile lor. M-am așezat să-mi aștept rândul, cu sacoșa Lufthansa pe genunchi. Fetele n-aveau în mână decât ziarul, așa că am presupus că-și băgaseră deja rufele la uscat. Asta însemna că în clipa în care se elibera un uscător, era rândul meu. Am respirat ușurat la gândul că n-o să dureze chiar atât de mult. Mă deprima ideea că trebuia să-mi petrec cel

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
din dreapta. Gospodina și studentele s-au uitat la el, dar nu s-au mișcat. Am înțeles că era al meu. M-am ridicat și-am acționat conform legii nescrise a uscătoarelor publice: am scos rufele calde din el, le-am băgat în sacoșa care atârna de mâner, le-am pus pe ale mele, am închis ușa, m-am asigurat că tamburul se învârtea și am introdus niște monede. Nu-mi rămânea decât să aștept cuminte pe scaun. Era douăsprezece și cincizeci

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
am cumpărat un pachet de Lark lungi. Mă lăsasem de fumat cu cinci ani în urmă, dar n-avea cum să-mi facă rău un pachet de țigări în ultima mea zi de viață. Am rămas sub streașina tutungeriei, am băgat o țigară în gură și am aprins-o cu bricheta. Mi s-a părut tare ciudat gustul ei după atâta abstinență. Am amețit și mi-au amorțit vârfurile degetelor de la ambele mâini. Am intrat apoi în patiserie și am cumpărat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Am amețit și mi-au amorțit vârfurile degetelor de la ambele mâini. Am intrat apoi în patiserie și am cumpărat patru tarte. Aveau nume franțuzești lungi și complicate, pe care le-am și uitat în clipa în care vânzătoarea le-a băgat în cutie. Învățasem eu ceva franceză în facultate, dar am uitat tot. Vânzătoarea arăta excelent, dar nu se pricepea la împachetat. Nu cred că mi-a mai fost dat să văd vreodată o individă înaltă, atât de neîndemânatică. Știu că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
frumos. — Săptămâna viitoare o să primim trei filme de-ale lui Hitchcock. Am ieșit de-acolo și am luat-o la pas spre uscătorie. Am fost fericit că nu mai era nimeni înăuntru. Rufele mă așteptau cuminți în aparat. Le-am băgat în sacoșă și-am pornit spre casă. Fata nu m-a auzit intrând. Dormea atât de adânc, încât am crezut câteva clipe că nu mai trăiește. Mi-am apropiat urechea de pieptul ei și-am auzit-o respirând. I-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
de adânc, încât am crezut câteva clipe că nu mai trăiește. Mi-am apropiat urechea de pieptul ei și-am auzit-o respirând. I-am pus lucrurile roz, uscate, lângă pernă și prăjiturile pe noptieră. Mă tenta grozav să mă bag în pat lângă ea, dar m-am abținut. M-am dus la bucătărie, am băut o cană cu apă, mi-am amintit de pipi și am intrat în baie, m-am întors la bucătărie și m-am așezat pe scaun

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
chef să o ascult în Toyota Carina. De îndată ce mă așezam pe scaunul șoferului, poate mi se făcea poftă de James Taylor, de un vals vienez, de Police, de Duran Duran. Sau poate, până la urmă, nu voiam să ascult nimic. Am băgat cele șase casete în sacoșă și am pornit spre agenția de închiriat mașini. Mi s-a arătat mașina, am dat o declarație, am semnat și am primit cheile. În comparație cu mașinuța mea, asta era spațioasă ca un autobuz. Am introdus caseta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
ele. Le-am probat și mi se potriveau. Semn bun. La ora la care plecam de obicei, mi-am înfășurat fularul în jurul gâtului, mi-am pus mănușile și căciula pe care mi-o dăduse bătrânul. Am strâns armonica și am băgat-o în buzunarul paltonului. Îmi devenise indispensabilă și nu mă puteam despărți de ea nici o clipă. — Ai grijă! Și pentru tine e o perioadă foarte importantă. Dacă pățești acum ceva, îți revii foarte greu. — Am înțeles. O să fiu atent. După cum

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
ningă în felul acesta, până în dimineața următoare groapa nici nu se va mai distinge. Am stat și am privit îndelung zăpada viscolită. Apoi am coborât dealul. Ningea tare și bătea vântul cumplit. Abia vedeam la câțiva pași înainte. Mi-am băgat ochelarii în buzunar și mi-am tras fularul până sub ochi. Se auzeau doar păsările și scârțâitul zăpezii sub pașii mei. Mă întrebam ce simțeau păsările pe vremea asta. Dar animalele? Am ajuns la bibliotecă cu o oră mai devreme

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
dar nu-mi dădeam seama cum se folosesc. Am ales una cu o formă mai ciudată și m-am dus la vânzător. Avea o lungime de vreo cinci centimetri, era din oțel inoxidabil, dar nu-mi puteam imagina unde se bagă unghia și cum se taie. Când am ajuns la vânzător, a pus deoparte mixerul pe care-l desfăcea și mi-a arătat cum se folosește unghiera. — Vă rog să fiți atent. Sunt trei etape: una... două... trei. Gata, e tăiată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
am citit-o eu despre unicornul găsit în Ucraina? spuse ea tăind vânăta în două. Se presupunea că unicornii aceia trăiseră într-o zonă complet izolată, împrejmuită de stânci uriașe. — Seamănă oarecum. — Or fi existând puncte comune? — Poate, am zis băgând mâna în buzunarul hainei. Am un cadou pentru tine. — Cadou? Îmi plac grozav cadourile. Am scos unghiera și i-am întins-o. A privit cam ciudat cutiuța cea neagră. — Ce-i aici? — Uită-te și-ai să vezi. I-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
prin dreptul magazinului de ferometale și am avut chef să cumpăr ceva. Setul de unelte de sculptat era mult prea mare. — Mă bucur că am unghieră. Pot să o țin în permanență la mine. În buzunar sau în geantă. A băgat unghiera la loc în cutiuță și cutiuța în geanta de umăr. Ni s-au strâns farfuriile de aperitive și ni s-au adus pastele. Îmi era în continuare foame. Cele șase feluri de aperitive n-au lăsat nici măcar urme în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
pe viață a soțului. Pentru o persoană e cam mare, dar atunci am avut de gând să facem copii. — Aha! am zis, așezându-mă pe canapeaua din camera de zi și privind în jur. A scos pizza din congelator, a băgat-o în cuptorul cu microunde și a adus o tavă cu Chivas, pahare și gheață. Între timp, eu am ales niște casete și am dat drumul casetofonului. Printre casetele alese se aflau Jackie McLean, Miles Davis și Wynton Kelly. Până

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
lipsește un inel al lanțului. Nu-mi pot aminti nici un cântec. — Nu cred că trebuie să fie neapărat cântec. Vrei să încerci niște note? — Da, bineînțeles. Am scos armonica din buzunarul paltonului și m-am așezat iar lângă ea. Am băgat mâinile printre curele și am tras de burduf, apăsând în același timp diverse butoane. — Superbe sunete! exclamă ea. Sună ca un fel de vânt? — Da, chiar așa. Prin apăsarea butoanelor, produc niște curenți care răsună diferit și apoi îi combin

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
puține femeile care au grijă să le taie cuțitele bine. Existau, în schimb, pe plită tot felul de boluri din pyrex. Tigăile erau toate curate, fără urmă de grăsime pe ele. Chiuveta sclipea și ea. Nu știu de ce-mi băgam nasul în bucătăria altuia. De obicei nu sunt curios, dar pur și simplu mi-au atras atenția lucrurile de-acolo. După ce s-a terminat melodia lui Roger Williams, s-a transmis Autumn in New York, interpretată de orchestra Frank Chacksfield. La

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
fiert apă într-o oală, am scos niște roșii din frigider și le-am opărit pentru a le putea descoji ușor. Le-am amestecat cu usturoi și legume tăiate mărunt și am făcut un sos de roșii în care am băgat apoi cârnați de Strasbourg. Între timp am pregătit o salată de varză cu ardei, am făcut cafea, am tăiat niște felii de pâine pe care le-am stropit cu puțină apă, le-am înfășurat în folie de aluminiu și le-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
cârnați de Strasbourg. Între timp am pregătit o salată de varză cu ardei, am făcut cafea, am tăiat niște felii de pâine pe care le-am stropit cu puțină apă, le-am înfășurat în folie de aluminiu și le-am băgat în prăjitor. După ce-am terminat totul, am strâns sticlele și paharele goale din sufragerie și am trezit-o. — Ce bine miroase! — Pot să mă îmbrac? am întrebat-o. Am obiceiul să nu mă îmbrac de față cu fetele. Așa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
am încercat pe rând, dar nici una nu se potrivea. M-a trecut o transpirație rece. Parcă-l vedeam pe Paznic descuind portița cu una din aceste chei. Era sigur una dintre ele. Nu mă înșelam. Le numărasem atunci: patru. Am băgat cheile în buzunar, mi-am frecat mâinile ca să mi le încălzesc și le-am scos din nou ca să le încerc. Le-am luat pe rând. De data aceasta am reușit să bag a treia cheie până la capăt și să o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]