20,823 matches
-
în sud și Europa Occidentală la nord și la vest. Aici se dădeau o puternică luptă între Reforma religioasă (și diferitele confesiuni ale acesteia) și Contrareforma inițiată de Biserica Romano-catolică. Încă mai există o dispută privitoare la faptul că Articolele Confederației de la Varșovia ar fi garantat toleranța religioasă doar pentru nobilime sau pentru toți oameni liberi, inclusiv țăranii. Majoritatea istoricilor sunt de acord cu ultima interpretare. În 2003 textul articolelor Confederației de la Varșovia a fost inclus în Patrimomiul UNESCO. „Cu siguranță
Confederația de la Varșovia (1573) () [Corola-website/Science/328090_a_329419]
-
Încă mai există o dispută privitoare la faptul că Articolele Confederației de la Varșovia ar fi garantat toleranța religioasă doar pentru nobilime sau pentru toți oameni liberi, inclusiv țăranii. Majoritatea istoricilor sunt de acord cu ultima interpretare. În 2003 textul articolelor Confederației de la Varșovia a fost inclus în Patrimomiul UNESCO. „Cu siguranță, textul și spiritul declarației de toleranță cuprinsă în articolele Confederației de la Varșovia din 28 ianuarie 1573 au un caracter excepțional pentru Europa acelor vremuri și au stat la baza organizării
Confederația de la Varșovia (1573) () [Corola-website/Science/328090_a_329419]
-
nobilime sau pentru toți oameni liberi, inclusiv țăranii. Majoritatea istoricilor sunt de acord cu ultima interpretare. În 2003 textul articolelor Confederației de la Varșovia a fost inclus în Patrimomiul UNESCO. „Cu siguranță, textul și spiritul declarației de toleranță cuprinsă în articolele Confederației de la Varșovia din 28 ianuarie 1573 au un caracter excepțional pentru Europa acelor vremuri și au stat la baza organizării religioase a statului polono-lituanian pentru mai bine de 200 de ani.” (Norman Davies)
Confederația de la Varșovia (1573) () [Corola-website/Science/328090_a_329419]
-
reprezentau o uniune a triburilor germane de apus, ai cărei conducători se raliaseră de multă vreme Romei. Rugii au fost anihilați în cadrul războaielor din Italia din secolele al V-lea și al VI-lea, dispărând din istorie, și o nouă confederație de popoare germanice s-a format în locul lor: bavarezii. Toate aceste triburi din Germania au fost în cele din urmă supuse de către franci; alamanii au fost zdrobiți în 496 și 505, thuringienii în 531, bavarezii cândva după 553, și în
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
al teutonilor. În scurt timp au ajuns aici noi coloniști precum și călugări franciscani și dominicani. În secolul al XV-lea, pe măsură ce deveneau tot mai dezamăgiți de politica Ordinului Teuton, cetățenii statului monastic înființat de acesta s-au organizat într-o Confederație Prusacă și au proclamat secesiunea cu ajutorul Coroanei polone în 1454. La sfărșitul Războiului de 13 de ani (1454-66), terminat prin cea de-a doua Pace de la Toruń din 1466, Prusia Regală a fost organizată ca o nouă provincie și încorporată
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
înflorit în Weser și Jade și orașul Oldenburg a devenit unul dintre centrele culturale din Germania. Marele Duce însă a fost reticent în a urma cererile populare de a introduce o constituție pentru Marele Ducat. Deși articolul 13 din Constituția Confederației germane obliga Oldenburg să aibe o constituție, în urma sfaturilor rudelor sale din Rusia, Marele Duce a tot amânat promisiunea de o da constituție din 1830. Numai ca urmare a revoluțiilor de la 1848, sub presiunea consilierilor săi, Marele Duce a trebuit
Augustus, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/328107_a_329436]
-
Bazinului Panonic la sfârșitul secolului al IX-lea și începutul celui de-al X-lea. Societatea maghiară veche se paza pe familiile patriarhale. Mai multe familii formau un clan, care erau unite la rândul lor în triburi. Triburile formau o confederație. Confederația triburilor maghiare erau conduse la mijlocul secolului al X-lea în mod oficial de un urmaș al lui Árpád (considerata „descălecătorul” Bazinului Panonic), dar în fapt nu exista nicio autoritate centralizată. Chiar mai înainte de sosirea lor în Europa Centrală, lansarea
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Panonic la sfârșitul secolului al IX-lea și începutul celui de-al X-lea. Societatea maghiară veche se paza pe familiile patriarhale. Mai multe familii formau un clan, care erau unite la rândul lor în triburi. Triburile formau o confederație. Confederația triburilor maghiare erau conduse la mijlocul secolului al X-lea în mod oficial de un urmaș al lui Árpád (considerata „descălecătorul” Bazinului Panonic), dar în fapt nu exista nicio autoritate centralizată. Chiar mai înainte de sosirea lor în Europa Centrală, lansarea de
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
loc de închinare către Dumnezeu , dar arabii politeiști l-au transformat mai târziu într-un templu păgân , și în jurul lui se aflau diferite zeități politeiste sculptate în lemn sau piatră . Până la nașterea lui Mahomed, Arabia era fărămițată în triburi și confederații tribale, deschisă influențelor străine, eforturilor coloniale ale Persiei, Etiopiei creștine , Siriei și Egiptului bizantin. Mahomed a fost cel care a realizat unitatea și a consolidat-o. Nici Bizanțul și nici părții nu aveau cea mai mică teamă de a vedea
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
căminele pentru a lupta pe calea lui Allah). Yathrib era un oraș pe trei sferturi țărănesc, cu două triburi arabe ostile altuia, și importante fracțiuni evreiești, formate din negustori. Ajunși la Yahtrib, a avut loc fuziunea dintre "muhajiruni" și "amar" (confederații de la Yahtrib) într-o "Umma" unitară (comunitatea musulmanilor, formată din "mu'min"-credincioși). Profetul, ajuns la Yahtrib, este primit cu triumf, iar orașul capătă numele de Medina(Orașul Profetului), devenind conducătorul religios și politico-militar al orașului. Încheie alianțe de colaborare
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
calea lui Allah va fi răsplătită după moarte. A urmat un îndelungat război de uzură, în care adepții lui Mahomed au atacat și jefuit caravanele, Mecca prosperând de pe urma acestora. În 627, musulmanii din Medina resping un asediu condus de o confederație formată din quraishiti , arabi păgâni și iudei. După un lung război de uzură, prin care Mecca falimenta, iar Medina prospera de pe urma jafurilor și activității comerciale, qurayshitii au fost determinați să încheie pace. În 628 este încheiat un armistițiu la Hudaybiyya
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
din Salzburg, care până la dizolvarea ei în 1810 a fost strâns legată de mănăstire. Începând din 1641 abația a fost membră a Congregației de la Salzburg, care a fuzionat în 1930 cu Congregația Austriacă (din care aceasta este casa principală) din Confederația Benedictină. În 1926 eforturile pentru înființarea unei universități catolice au condus la înființarea colegiului benedictin (""Kolleg St. Benedikt""), din care s-a reîntemeiat mai târziu Universitatea din Salzburg. În 1927 Mănăstirea Sf. Petru a fost ridicată la statutul de abație
Mănăstirea Sfântul Petru din Salzburg () [Corola-website/Science/328300_a_329629]
-
Primul Război al Schleswigului și Războiul de Trei Ani a fost un conflict militar care a suprapus pe de-o parte Regatul Danemarcei, iar pe de alta Regatul Prusiei aflat în alianță cu ducatul Schleswig-Holstein, având deasemenea și susținere din partea Confederației Germane. Războiul a început ca urmare a politicii asimilatoare a coroanei Daneze împotriva numeroasei populații germanofone din ducatele Schleswig și Holstein. Războiul a început în mare parte ca urmare a politicii asimilatoare a coroanei Daneze împotriva numeroasei populații germanofone din
Primul Război Germano-Danez () [Corola-website/Science/328316_a_329645]
-
care la 28 ianuarie emite o constituție comună pentru întregul stat (inclusiv și pentru cele două ducate). Conducătorii din Schleswig și Holstein au depus o cerere ca ducatele să aibă un aparat comun, și ca Schleswig să fie admis în Confederația Germană. Când aceste cereri au fost respinse de către rege, populația sa revoltat sub conducerea casei de Augustenburg. Pe 23 martie la Kiel, s-a format un guvern provizoriu sub conducerea lui Frederic al VIII-lea de Schleswig-Holstein. În curând a
Primul Război Germano-Danez () [Corola-website/Science/328316_a_329645]
-
a respins, și astfel a început războiul. Armata ducatelor, conduse de ducele Frederic, a avut la început un oarecare succes și către 5 aprilie a ocupat orașele Rendsburg și Flensburg. Între timp, la Frankfurt pe Main, sa decis admiterea în Confederație a Schleswigului, recunoașterea guvernului provizoriu de la Kiel și acordarea Prusiei comandamentul suprem al armatei. Guvernul prusac, urma planul unificării Germaniei sub auspiciile sale, încercând să utilizeze mișcarea de eliberare națională din Schleswig și Holstein, precum și de războiul cu Danemarca pentru
Primul Război Germano-Danez () [Corola-website/Science/328316_a_329645]
-
flotă, toate aceste succese nu au fost de importanță strategică. Pe mare, flota daneză a dominat cauzând pierderi grele comerțului german (blocarând porturile). Negocierile lansate la Londra, au fost lente, deoarece danezii nu au vrut să accepte includerea Schleswigului în Confederația Germană. Fiind întrerupte la un moment dat, acestea au fost reluate în Malmö. În luna iulie, părțile beligerante au convenit asupra următoarele motive principale ale viitorului acord: ducatele curățate de către armatele ambelor părți, numirea comună de către Prusia și Danemarca a
Primul Război Germano-Danez () [Corola-website/Science/328316_a_329645]
-
în două popoare vecine și aliate: francii salieni, al căror rege a fost Clovis și francii Ripuariani al căror capitala a fost Köln și a cărui rege a fost Sigebert Șchiopul. La granița regatului lui Sigebert se aflau alemanii, o confederație de triburi germanice, al cărui curaj era egalat cu cel al francilor. Raidurile de frontieră, jafurile și conflictele între alemani și francii Ripuariani s-au înmulțit, dar se pare că, în anul 496, Sigebert a înfruntat o invazie reală și
Bătălia de la Tolbiac () [Corola-website/Science/328397_a_329726]
-
fost mult timp în funcție, pentru că nu a fost implementat pe de-a întregul. Provinciile și-au creat propriile lor constituții, drept recunoscut de Congres. Provinciile Maracaibo, Guyana și districtul Coro au rămas loiale Juntei Supreme Centrale din Spania. Noua Confederație și-a declarat dreptul de a guverna teritoriile fostei Capitanerii din Venezuela, Ca urmare, în anul 1810, în regiune a izbucnit războiul civil între teritoriile roialiștilor (care doreau menținerea uniunii cu Spania) și cele ale republicanilor (care doreau independența). Expedițiile
Războiul de Independență al Venezuelei () [Corola-website/Science/327990_a_329319]
-
a fost o confederație de orașe grecești antice, situată în Etolia. A fost întemeiată cel mai probabilă în perioada elenistică timpurie, aflându-se constant în opoziție cu Macedonia și Liga Aheeană. A câștigat teritorii constant până la sfârșitul secolului al III-lea î.Hr., ocupând orașul
Liga Etoliană () [Corola-website/Science/327068_a_328397]
-
februarie 1899 Germaniei. După primul război mondial, insulele Mariane trec sub control japonez, iar după al doilea război mondial, prin hotărârea ONU, insulele trec sub controlul SUA. Din anul 1978, Insulele Mariane de Nord formează un Commonwealth (noțiune ce desemnează o confederație de state formată din foste colonii, o uniune politică benevolă de state suverane și independente) cu Statele Unite, din 1986 beneficiind de autonomie internă din anul 1986. Insula Guam a rămas teritoriu dependent, cu autonomie limitată, sub controlul direct al SUA
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
membrii ai unor familii influente ale Europei. Unul dintre aceștia era Carol Robert de Anjou, apărătorul Papei. După câțiva ani Carol și-a condus oponenți în afara țării și se instalează pe tronul Regatului Ungar. La acel moment, Ungaria era o confederație de regate mici, principate și ducate. Însă, domnia sa nu era recunoscută în multe zone ale Ungariei de nobilii, magnații și ducii locali. Inițial, marele său inamic a fost Máté Csák, acre controla mai multe ținuturi în vestul și nordul Ungariei
Bătălia de la Rozgony () [Corola-website/Science/327126_a_328455]
-
epicentru s-a mutat spre estul Punjabului, dupa ce puterea o deținuse regatul Kuru la începutul epocii de fier. Această perioadă este asociată cu ce a apărut în jurul anului , și se încheie în jurul anului 600 îen, odată cu sfârșitul perioadei vedice. Confederația care conduce, Panchalas, așa cum și numele sugerează("pancha"-cinci), probabil era formată din cinci clanuri - Krivis , Turvashas, Keshins, Srinjayas și Somakas. a cărui fiica a fost căsătorită cu cei din neamul Pandava, aparținea clanului Somaka. Totuși, Mahabharata și Puranele consideră
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
a urmat abatele Opportunus al II-lea Dunkl (1773-1784), care a fost ultimul abate de Mondsee. În 1791, abația a fost dizolvată de către împăratul Leopold al II-lea. Începând din 1625 și până la desființarea sa, abația a fost membră a Confederației benedictine din Austria. În timpul perioadei napoleoniene regiunea "Mondseeland" a revenit Bavariei pentru câțiva ani. În acest timp, în 1810, feldmareșalul bavarez Prince Karl Philipp von Wrede a dobândit abația abandonată de la Mondsee (împreună cu abațiile din apropiere de la Suben și Gleink
Abația Mondsee () [Corola-website/Science/327190_a_328519]
-
Războiul german ("Deutscher Krieg"), a fost un conflict militar de scurtă durată, care însă, a antrenat în vâltoarea sa o serie întreagă de state, pe de-o parte Regatul Prusiei cu aliații săi, și Imperiul Austriac cu aliații săi din Confederația Germană. În total, 29 de state au fost implicate direct în război, 16 dintre ele pe partea Prusiei și 13 de partea Austriei. Războiul s-a purtat pentru hegemonie în Germania și control asupra regiunii Venețiene și a marcat continuarea
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
nevoită să lupte pe două fronturi, ceea ce a condus alături de înapoierea tehnologică și izolarea politică care dura din 1856, la înfrângerea sa. În urma Tratatului de pace de la Praga semnat la 23 august același an, Austria ceda Prusiei Holsteinul și părăsea Confederația Germană. Italiei i-a revenit regiunea venețiană. Rezultatul politic al războiului, a fost respingerea finală a tentativei Austriei de a unifica statele Germane sub întâietatea sa și trecerea hegemoniei în Germania către Prusia, care a format și condus Confederația Germană
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]