22,212 matches
-
păstrează în mod miraculos sămânța lui Zarathustra. Saošyant va apare la 9000 de ani de la creația efectuată de Angra-Mainyu. Atunci va avea loc învierea și judecata generală. Odată cu venirea Mântuitorului, răul va dispărea din lume și va începe o epocă fericită, în care oamenii nu se vor mai teme de moarte și vor trăi fericiți un timp infinit. În concluzie, concepția mesianică ar fi putut să ia naștere în buddhismul mahayanic independent de contactele cu alte culturi, dar poate fi și
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
ești bărbat, nu ți-e rușine! (cu ton aspru.) Scoală-te! Cațavencu: (sculându-se rușinat) Iartă-mă... Zoe: (cu dignitate) Ești un om rău... mi-ai dovedit-o... Eu sunt o femei bună... am să ți-o dovedesc. Acuma sunt fericită... Puțin îmi pasă dacă ai vrut să-mi faci rău și n-ai putut. Nu ți-a ajutat Dumnezeu, pentru că ești rău; și pentru eu voi să-mi ajute totdeauna, am să fiu tot bună ca și până acuma. Cațavencu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
am fost cavaler de onoare... Ei, ea era văduvă, eu văduv, ne-am căsătorit, după primul an de căsătorie am avut un băiat, acum e inginer aci, are o firmă... am și nepoțel de 8 ani și-s foarte, foarte fericit. Am lucrat În construcții și-am fost bine apreciat, am primit un apartament cu patru camere, cu garaj - am avut și mașină, vă Închipuiți -, cu o curticică, și l-am dat la fiu-meu și eu mi-am luat unul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ticu Dumitrescu a reușit să-l convingă pe Tăriceanu să ne dubleze indemnizația de deținut politic, astfel că avem acuma un milion pentru un an de detenție... Privind retrospectiv, aveți regrete? Nu! Categoric, nu! Nu regret nimic! Am o bătrânețe fericită, am o familie frumoasă, În fiecare seară Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat. Și ce să mai zic? Pentru că am fost Închis, am și niște bani În plus, nu? Eu mă descurc foarte bine. Copilul nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
treaba lui, eu cu nevastă-mea mă descurc, stăm aproape unii de alții, am un nepoțel de toată splendoarea, bun de carte, drăgălaș. Ce să-i mai cer altceva lui Dumnezeu? Sănătate-i mai cerem lui Dumnezeu amândoi. Sunt foarte-foarte fericit. Dar resentimente aveți? Nuuu! Nu! Păi, așa m-am născut... Eu nu urăsc pe nimenea... Nuuu! Eu nu pot urî pe nimeni. Pentru fosta mea soție mă rog În fiecare seară s-o ierte Dumnezeu, pentru c-a fost păcătoasă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mărilor”... Unu’ dintre ei Îi șAurelț Vișovan și unu’ Ștefan Mirică... Muzică superbă... Poezia lui Eminescu: „Rugămu-ne Îndurărilor/Luceafărului mărilor”... Și după ce-am intrat ’năuntru, Înfrigurat, am dat de căldură și de muzica lor... și am fost Într-adevăr fericit. Unde avea loc asta? La Închisoarea Satu Mare, la sfârșit de noiembrie 1959. După ce s-a terminat al doilea proces, În care n-am recunoscut nimic. Deci ziua mea cea mai bună a fost aceea când mi-au tăiat lanțurile, după
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Martie, aprilie, mai... În forma dură. Apoi alte trei luni o perioadă mai ușoară, dar nici atuncea n-am știut ce urmează... Nu știu, cei care au făcut parte din comitete Într-adevăr s-au schimbat? Și au fost oameni fericiți... Înțelegeți? Pentru că ei s-au gândit că sunt pionerii socialismului... E altă chestiune cât a ținut, cât a durat... În ultimele trei luni mai aveau loc bătăi? Nu. Nu. Îmi amintesc că ne-am pregătit să sărbătorim 23 august și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-l văd. Și, sigur, când am auzit că-i vorba de fratele meu, m-am dus acolo, și tare am plâns atunci, pentru că știam ce urmează, cât erau de persecutați toți ăștia care erau suspecți. Și i-am spus: „Eram fericiți că ești acolo și-ai scăpat de Securitate, de ce te-ai Întors?”. Și el, săracu’, o zis: „Noi trebuie să luptăm toți pentru țară, să nu așteptăm să vină străinii să lupte pentru noi”. Și zice: „În alte țări mult
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
se uitau la mine și am zis: „Nu vă supărați că v-am trezit, că v-am deranjat din somn”. Ha, ha! Și șefa o zis: „Nu-i nimic, suntem obișnuite, că nu știu câte o intrat până acuma. Dar știi ce fericită sunt că văd pe cineva că intră râzând În celulă... Că, până acuma, toate cât au intrat au intrat plângând”. N-am să uit asta niciodată. Și vă spun că jos erau numai scândurile goale și-atunci șefa s-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
se spune aici, la noi: „Slobod Îi a colinda?”. Și le-am cântat câte-un colind. Atunci s-o trezit tote, pe rând, și-am făcut un cor de colinde. Am cântat „O, ce veste minunată” toate. Când eram mai fericite, s-o deschis ușa și-o intrat comandantu’ cu o sergentă-majoră... Româncă era asta, că cele maghiare o fost mai omenoase, dar aia era tare rea... S-o dus și l-o adus pe comandant, că n-aveam voie să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de o parte și de alta a Milcovului, de o parte și de alta a Carpaților, ne-am dat mâna și ne-am zis frate... Suferințele națiunii române să le curmăm, iată dorința noastră; o Românie mare și un popor fericit și liber - iată visul nostru!“ Dar cariera gazetărească propriu-zisă, cu o activitate cotidiană și nu întâmplătoare, și-o începe în același an 1881, la jurnalul Telegraful, al lui I.C. Fundescu (la care colaborase și foarte tânărul Caragiale în deceniul anterior
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a lui Mihai Viteazul sunt astăzi adevăruri, încă puțin și toți românii, de la Tisa până la Nistru și până la Marea cea Mare, după cum se intitula Mircea cel Bătrân, vor fi întruniți din libera lor voință într-un singur trup de țară. Fericită zămislire datorată nu atât dreptului de cucerire prin sabie, cât conștiinței deșteptate a unui neam liber. România Nouă se naște în mijlocul unei lumi noi“20. Odată cu reapariția cotidianului Adevărul, la 3/16 ianuarie 1919, Bacalbașa va fi invitat de vechiul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Biblioteca Academiei din București, ca de altfel și din case; în sălile bi bliotecii, iarna, temperatura cobora deseori la 4-5 grade și se studia cu paltonul pe umeri, cu căciula pe cap și mănușile pe mâini. Custodița de la catedră, mai fericită, își așeza la picioare un reșou, cu riscul să fie demascată pentru sabotarea economiei naționale (la Editura Minerva, o dactilografă mai inventivă își adusese de acasă o pereche de mănuși de lână, cărora le tăiase vârful degetelor și astfel putea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
este aceasta o dovadă că, dacă am putut face ceva pentru țară, ea nu a uitat-o și tot crede că, de departe ca și de aproape, nici o împrejurare 10 nu-mi poate stinge adânca dorință de a o vedea fericită și în înflorire. Primiți, domnule președinte, încredințarea înaltei mele considerațiuni, A.I. Cuza“11 Dar Camera a primit aproape cu indiferență citirea acestui răspuns. Ziarul cuzistului Cezar Bolliac, Trompeta Carpaților, jubila de mani fes tația țărănimii mehedințene. În numărul său de la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
alt grădinar, care să ne ude mai bine și mai des. Ce rău am făcut cu asta, onorabil tribunal?... Se spune că dibaciul advocat, urmându-și pledoaria în mijlocul veseliei care zguduia de la judecători până la aprozi, a câștigat procesul. Ce vremuri fericite! Nicu Crețeanu era un om înalt și de o extraordinară corpolență. Era un colos și nu umbla niciodată pe jos. Odată prietenii i-au făcut una din acele farse cum nu se mai fac astăzi. Nicu Crețeanu era un mare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
le dau ca amic sincer al nobilei voastre națiuni, care a primit civilizațiunea de la romani și căreia-i place a veni astăzi să o caute în Franța. Aveți dreptate să o căutați la dânsa căci credeți, dacă Franța atât de fericită adesea în teribilul joc al războiului, n-a fost și în ultima dată, nu este fiindcă ea nu și-a păstrat vechile calități; ea este tot una din națiunile cele mai luminate, mai generoase, una din cele mai brave ale
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în curte și pe Dealul Mitropoliei la săvârșirea marelui act, se revarsă spre centrul Capitalei. Drapelele sunt arborate, valurile mulțimii străbat orașul, studenții manifestează cu cântece patriotice, se aude răsunând Deșteaptă-te române. Și până târziu în noapte poporul Capitalei, fericit, petrece 65. anul 1877 351 („un temperament de retor, lipsit de idei și de consecvență“, cum îl caracteriza N. Iorga) și N.B. Locusteanu. 63. Ședința Senatului în care a fost votată moțiunea cu privire la independența României s a deschis la 9
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mai anul 1877, Consiliul Miniștrilor, având în vedere referatul d-lui ministru de Rezbel, decide ca cu toții [împreună] să meargă și să roage pe Măria-sa Domnitorul, în numele armatei, ca în calitatea sa de întâiul oștean român, în memoria zilei fericite în care armata a admirat curagiul și devotamentul Suveranului ei pentru patrie și ca un semn de afecțiune și solidaritudinea ce Măria-sa a arătat totdeauna pentru armată, să binevoiască a accepta și a purta pe pieptul său medalia «Virtuții
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
zilelor pe care le trăim, a făcut ca războiul de la 1877 să fie urmat de o perioadă de optimism obștesc. Toate rănile războiului din Bulgaria au fost îndurate cu stoicism și voioșie. Bucureștii aveau înfățișarea unui oraș pur românesc și fericit. Înfățișarea Bucureștiului de astăzi - în urma marelui război care ne-a dat întregirea neamului - murdar, bastard, fără conștiința marii glorii naționale dobândite, numai cu preocuparea lucrurilor mici și a câștigurilor mari, era necunoscută Bucureștilor de la 1877 și 1878. În același timp
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
constituie o amenințare pentru spatele frontului ruso-român de la Plevna numai cetățile Vidin și Belogradcik (ultima, în interiorul Bulgariei, la sud de Vidin). Aceeași mulțime care două ceasuri mai-nainte n avea destule laude pentru ziarul care știuse să dea, cel dintâi, fericita noutate, acum alerga să spargă geamurile redacției. A doua zi guvernul a impus lui Frédéric Damé să înceteze apariția acestui ziar.163 Dar la 28 noiembrie, pe la orele 3 după-amiază, sosește știrea că, de astă dată, Osman-pașa, făcând o ieșire
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1-2.) Unele informații din partea finală a acestui text au fost reluate în volum, în formă mai concentrată sau mai extinsă: rămășagul lui P.P. Carp (p. 310), demisia lui Manolache Costache Epureanu (p. 309). Pagina 380 * I.D. Ionescu a fost mai fericit, căci, la un moment dat, în timpul războiului de la 1877 ajunsese un om bogat. În vremea aceea casele de bancă nu aveau dezvoltarea de astăzi, iar oamenii își plasau economiile pe la câțiva bogătași cunoscuți cari se numeau bancheri. Unul din aceștia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe care îl recitește a nu știu cîta oară, cu o încîntare care, în loc să scadă, crește. Un cărturar, el poartă în sine vechea aspirație a oamenilor de litere de a trăi exclusiv pentru vocația lor, cruțați de griji materiale, beneficiari fericiți ai acelui „dinasticism” elogiat de Perpessicius într-una din poeziile sale. Jocul de șah, care îi dă colegului meu o atît de mare satisfacție, e, ca și literatura, în ciuda încordărilor pe care le presupune în anumite momente, o formă de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pentru mine însumi. Acum am chiar regretul de a o fi făcut. *Cîtă oboseală aduce autoscopia zilnică, teama de boli, privirea îndelungă a unui neg, a unei tumefacții efemere, interpretarea unei amețeli, a unei tulburări gastrice, teroarea unor destabilizări sufletești. Fericiți cei ce nu cunosc captivitatea unor asemenea frămîntări! *Azi am oftat ca „nenea Iancu”: „Ce păcat că tinerețea a fost dată pe seama copiilor!” „Sîntem ultimii fii de țărani care am ajuns intelectuali. Lucrul acesta nu mai e posibil”, mi-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ca ale lui Thibaudet în „Linia vieții” sau „Cititorul de romane” (titluri care-mi vin acum în minte), o „figurină” perfidă, teribilă, ca aceea compusă de E. Lovinescu lui Radu Cosmin. În fine, aș fi cum nu se poate mai fericit să am într-o zi, rămînînd totuși eu însumi, cu subiectele mele, siguranța aserțiunilor lui G. Călinescu de la începutul (ca să dau un exemplu dintre cele mai frapante) studiului său despre autorul lui Don Quijote: „Cervantes face parte din categoria creatorilor de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ezit să-i răspund, cumpănesc cu mîinile ceea ce-ar urma să spun. „Mon cher, nu mă cunoști, reia ea. Sînt o tipă țeapănă. Puțini bărbați găsesc o astfel de femeie quotidiennement. Poate niciodată în an!” Vidra noastră nu e fericită. Are probleme cu Răzvan al ei. Acesta - ține să precizeze - „fizic are ceva din personaj, dar n-are caracter”. „Domnu’ uită că e tată de familie și se consacră exclusiv - la Brăila - «artei»!” Tac, sînt aluzii pe care încerc să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]