21,599 matches
-
datorită lipsei marmitelor. În rândul trupelor italiene fusese mobilizat un număr redus de geniști capabili să distrugă prin dinamitare amplasamentele pieselor de artilerie sau a forturilor franceze. În plus, eliminarea acestora a fost îngreunată de informațiile insuficiente obținute de serviciile italiene de informații militare. Analiza făcută de generalul Emilio Faldella, comandatul Regimentului al 3-lea de infanterie alpină, a considerat că liderii militari italieni au cerut prea mult de la soldați: Pe front, lângă frontieră, misiunea forturilor franceze era să întârzie armata
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
sau a forturilor franceze. În plus, eliminarea acestora a fost îngreunată de informațiile insuficiente obținute de serviciile italiene de informații militare. Analiza făcută de generalul Emilio Faldella, comandatul Regimentului al 3-lea de infanterie alpină, a considerat că liderii militari italieni au cerut prea mult de la soldați: Pe front, lângă frontieră, misiunea forturilor franceze era să întârzie armata italiană să atingă linia defensivă, constituită din fortificații din oțel și beton... Infanteria noastră a trebuit să înainteze în teren fără acoperire împotriva
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
de informații militare. Analiza făcută de generalul Emilio Faldella, comandatul Regimentului al 3-lea de infanterie alpină, a considerat că liderii militari italieni au cerut prea mult de la soldați: Pe front, lângă frontieră, misiunea forturilor franceze era să întârzie armata italiană să atingă linia defensivă, constituită din fortificații din oțel și beton... Infanteria noastră a trebuit să înainteze în teren fără acoperire împotriva trupelor bine protejate, printr-un câmp aflat sub focul artileriei franceze ... Iar aceasta s-a întâmplat timp de
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
din oțel și beton... Infanteria noastră a trebuit să înainteze în teren fără acoperire împotriva trupelor bine protejate, printr-un câmp aflat sub focul artileriei franceze ... Iar aceasta s-a întâmplat timp de trei-patru zile. în aceste condiții, superioritatea numerică italiană nu a fost un avantaj... Ar fi greșit să spunem că în Alpii occidentali s-a dus o bătălie; au avut loc doar acțiuni preliminare, numite din punct de vedere tehnic „luare de contact”. Nu este posibil să vorbim despre
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
(n. 8 martie 1943, Castelfranco Emilia, Provincia Modena) este un istoric, arheolog, scriitor, eseist și jurnalist italian. Autodefinindu-se ca un „profesionist al antichității”, el își împarte timpul între munca sa de cercetare din domeniul istoriei antice și arheologiei și scrierea unor romane istorice. Talentul său narativ și gustul pentru intrigile subtile l-au făcut să fie
Valerio Massimo Manfredi () [Corola-website/Science/334961_a_336290]
-
de cercetare din domeniul istoriei antice și arheologiei și scrierea unor romane istorice. Talentul său narativ și gustul pentru intrigile subtile l-au făcut să fie comparat cu celebrul său compatriot Umberto Eco. Născut în orașul Castelfranco Emilia din provincia italiană Modena, a urmat cursurile Universității din Bolonia, după care a devenit arheolog la Universitatea Catolică din Milano ("Università Cattolica del Sacro Cuore"), specializându-se în topografia lumii antice. În prezent, el este profesor de arheologie la Universitatea Luigi Bocconi din
Valerio Massimo Manfredi () [Corola-website/Science/334961_a_336290]
-
Milano ("Università Cattolica del Sacro Cuore"), specializându-se în topografia lumii antice. În prezent, el este profesor de arheologie la Universitatea Luigi Bocconi din Milano. Înainte de aceasta, a predat și a ținut conferințe în cele mai prestigioase institute de cultură italiene și străine. A condus, de asemenea, o serie de expediții ștințifice și a luat parte la numeroase campanii de săpături arheologice în multe localități din Italia și din alte țări. Astfel, între anii 1970-1980, a întreprins expedițiile „Anabasis” pentru reconstituirea
Valerio Massimo Manfredi () [Corola-website/Science/334961_a_336290]
-
boieresc. La 24 martie 1883, principele Alexandru Gh. Mavrocordat (4 iunie 1844 - 18 martie 1907) s-a căsătorit cu Lucia Cantacuzino-Pașcanu (19 mai 1862 - 26 martie 1930). După căsătorie, Alexandru Mavrocordat a dărâmat vechiul conac și a ridicat cu meșteri italieni un palat cu 36 camere, în stil neoclasic. Cei doi soți au avut împreună trei copii, care s-au născut în conacul de la Popești: Olga (1884-1971), Maria (1885-1976) și George (1887-1907). Principele Alexandru Gh. Mavrocordat a murit la Paris, la
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
născut într-o familie bogată și nobilă, a fost talentat și cum s-a zis de aparenta plăcută. Tânărul a fost educat acasă de diverși profesori, învățând limbile vechi latină și greacă precum și cele noi, între altele engleză, franceza și italiană, dar, de asemenea matematică, științele economice și filosofia. Nobilul a avut deja devreme posibilitatea de a acționa în afaceri bancare sau industriale independent și cu bunăvoință tatălui său. După moartea părintelui, el a fost singurul moștenitor unei averi imense, preluând
Simeon de Sina () [Corola-website/Science/335000_a_336329]
-
contribuțiile musulmane precum "Despre suflet" de Avicenna. Perioada dintre începutul secolului 11 și mijlocul secolului 14 este cunoscută ca 'medievală mijlocie' sau perioada 'scolastică'. În general, există un acord că aceasta a început cu Sfântul Anselm de Canterbury (1033-1109), filosof italian, teolog și oficial bisericesc, care este cunoscut ca autorul argumentului ontologic în favoarea existenței lui Dumnezeu. Secolul 13 și începutul secolului 14 sunt în general văzute ca perioada de apogeu a scolasticii. Începutul secolului 13 a fost martorul culmii recuperării filosofiei
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
deputat în Parlamentul Republicii Moldova, vicepreședinte al Comisiei parlamentare juridice, numiri și imunități. Între aprilie 2011 - ianuarie 2012 a fost consilier în domeniul juridic al Președintelui interimar al Republicii Moldova. Între ianuarie 2012 - aprilie 2013 a fost Ambasador al Republicii Moldova în Republica Italiană. Din aprilie 2013 este judecător la Curtea Constituțională. A deținut calitatea de membru al Uniunii Avocaților din Republica Moldova; membru al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Republicii Moldova; membru al Consiliului științific consultativ de pe lângă Curtea
Aurel Băieșu () [Corola-website/Science/335054_a_336383]
-
sunt afișate mai colorat. Assassin's Creed Chronicles: China are loc după acțiunea din filmul "Assassin's Creed: Embers". Jocul are loc în China anului 1526 și se concentrează pe protagonista Shao Jun. După ce a fost antrenată de legendarul Asasin italian Ezio Auditore da Firenze, Shao Jun se întoarce acasă pentru a se răzbuna pe gruparea templieră Eight Tigers (Cei Opt Tigri), cea care a eliminat Frăția Asasinilor din China. Călătoria lui Shao Jun o duce prin Macao, Nan'an, Orașul
Assassin's Creed Chronicles () [Corola-website/Science/335389_a_336718]
-
Baronul , în , (n. 1830, Zara - d. 8 februarie 1887, Cernăuți) a fost un înalt consilier habsburgic, deputat în Consiliului imperial (Reichsrat) precum Landeschef ("Statthalter") al Ducatului Bucovina de origine italiană. În anul 1858, tânărul Alesani, jurist promovat, nepot al canonicului arhiepiscopiei Zara și Spalato (Split) cu același prenume, și-a început cariera ca conceptist, apoi secretar (1 mai 1859), numit de împărat consilier de guvern cu titlu și rang precum
Girolamo de Alesani () [Corola-website/Science/335382_a_336711]
-
unor analogii, ca fiind construite de genovezi la începutul secolului la XIV-lea. Tot aici s-a aflat o bază navală bizantină. Asupra orașului a existat o puternică amprentă a civilizației bizantine de tip provincial. Populația a fost eterogenă, predominant italiană, dar influența edilitară a fost bizantină, chiar și în contextul în care în prevederile consemnate în tratatele dintre genovezi și Țaratul Bulgar sau Bizanț, a fost consemnat dreptul italienilor de a înălța monumente ca „logge” sau lăcașuri de cult. În
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
care aparținea probabil împăratului bizantin). Particularitățile sale economice au fost acelea ale unei emporii, procentual negustorii reprezentând majoritatea absolută a populației. În 1281 negustorii genovezi erau masiv prezenți la Vicina. Administrația - exercitată de un consul, după modelul celei din orașele italiene, era genoveză. Un mare număr de corăbii venețiene ancorau însă aici anual alături de cele genoveze, astfel că dimensiunea tranzacțiilor portuare ajunsese egală cu cea a tuturor porturilor Crimeii luate la un loc. Circulația monetară era asigurată de monede bizantine (hyperperi
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
Haliciului sau Imperiul Mongol. Mongolii s-a folosit de acesta pentru desfacerea produselor lor (cereale, ceară, piei tăbăcite, pește - cu proveniență din ținuturile dunărene sau din stepele nord-pontice), produse care erau schimbate pe altele manufacturate aduse din orașele - mai ales italiene, ale Mediteranei (postavuri, țesături sau mirodenii, uleiuri sau chiar aur). Printre produsele solicitate de comercianții genovezi s-au aflat mierea, ceara și în special grâul. Într-o fază târzie, portul a deservit și nevoi ale negustorilor sași din Transilvania. Comunitatea
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
ea nu a avut un rol determinant, însă dispariția acestei funcții a fost - într-un final, unul dintre factorii importanți pentru dispariția orașului (relația a fost însă biunivocă). În Vicina au activat și reprezentanții altor confesiuni. Alături de negustorii și corăbierii italieni, la sfârșitul secolului al XIII-a și la începutul celui următor au sosit aici clerici și călugări catolici, care și-au disputat cu cei ortodocși activitatea de prozelitism și cea misionară. S-a consemnat astfel prezența misionarilor franciscani și a
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
Inginer constructor de profesie, Macri a fost în anii 2005-2007 deputat în camera inferioară a parlamentului din partea Orașului autonom Buenos Aires, iar în anii 2007-2011 și 2011-2015 primar al acestui oraș (șef al guvernului districtului) Născut într-o familie cu rădăcini italiene, Macri a absolvit studii de inginerie civilă la Universitatea Catolică Argentineană în 1984 A lucrat în această profesie în mai multe companii din țară ca Citibank, Sevel și grupul Macri al familiei sale. Între anii 1995-2008 a fost președinte al
Mauricio Macri () [Corola-website/Science/335410_a_336739]
-
alegeri democratice de la reinstaurarea democrației (după Râul Alfonsin, Carlos Menem, Fernando de la Rúa, Néstor Kirchner și Cristina Fernández de Kirchner, al zecelea din 1983, dacă se ține seama și de președinții interimari. Macri este fiul lui Francisco Macri, un magnat italian a sosit în Argentina, în 1949. s-a născut în 1959 la Tandil, în sud-estul provinciei Buenos Aires, într-una din cele mai înstărite familii din Argentina, fiind cel mai mare dintre cei șase copii ai omului de afaceri Francesco „Franco
Mauricio Macri () [Corola-website/Science/335410_a_336739]
-
descinzând în țară, localitatea ce stăpâni se numi "Oteteliș", după care derivă și numele. familiei" (Octav-George Lecca, "Familiile Boerești Române"...op.cit.). O poveste la fel de neverosimilă este relatată în articolul consacrat neamului Obedenilor: "Origina acestei familii din Craiova pare a fi italiană. În cartea de aur a cavalerilor de Malta se găsesc înscriși cavalerii Obedino, cruciați, prin secolul XIII. Aceștia dând mai multe ramuri, s-au perpetuat în evul mediu și se poate ca unul din urmașii lor să se fi rătăcit
Octav George Lecca () [Corola-website/Science/335421_a_336750]
-
naționalitate română, cu drapel propriu, care s-a găsit în Italia în timpul perioadei acesteia de beligeranță din Primul Război Mondial. Voluntari acestei mari unități au fost selectați din rândurile prizonierilor de război austro-ungari de naționalitate română, aflați pe teritoriul statului italian. Eforturile diplomatice și politice pentru înființarea Legiunii - parte a unui efort complex de formare a unor asemenea unități în principalele țări beligerante, au durat aproape doi ani și au început din iulie 1916. Aceste eforturi au căpătat consistență în Italia
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
într-o perioadă în care Italia a devenit interesată de demersuri suplimentare pentru a grăbi destrămarea statului Austro-Ungar. În urma unor cereri de înrolare pentru a lupta împotriva Austro-Ungariei, voluntarii au fost încorporați începând cu luna iulie 1918 în Armata Regală Italiană, pentru a fi încadrați începând din luna octombrie a aceluiași an într-o mare unitate cu specific național. În intervalul iulie-octombrie 1918 s-au format trei companii, iar începând din octombrie până în februarie 1919 trei regimente, cu numele de „Horea
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
specific național. În intervalul iulie-octombrie 1918 s-au format trei companii, iar începând din octombrie până în februarie 1919 trei regimente, cu numele de „Horea”, „Cloșca” și „Crișan”. Echiparea și dotarea unităților și subunităților constituite s-a făcut cu material militar italian. Doar cele trei subunități formate până în octombrie 1918 au luptat efectiv până la armistițiul din 3 noiembrie 1918. Cu excepția acestora, care la momentul respectiv nu erau formal încadrate Legiunii, singura unitate formată, încadrată și echipată a a marii unități a fost
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
au luptat efectiv până la armistițiul din 3 noiembrie 1918. Cu excepția acestora, care la momentul respectiv nu erau formal încadrate Legiunii, singura unitate formată, încadrată și echipată a a marii unități a fost Regimentul Nr. 1 „Horea”. După armistițiul de pe frontul italian, atât datorită dorinței reprezentanților mișcărilor de eliberare românești de pe teritoriul Austro-Ungariei, cât și datorită unor considerente strategice legate de viziunea postbelică a conducătorilor italieni, formarea Legiunii a continuat. După ce însă în anul 1919 România a solicitat întoarcerea din Italia a
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
și echipată a a marii unități a fost Regimentul Nr. 1 „Horea”. După armistițiul de pe frontul italian, atât datorită dorinței reprezentanților mișcărilor de eliberare românești de pe teritoriul Austro-Ungariei, cât și datorită unor considerente strategice legate de viziunea postbelică a conducătorilor italieni, formarea Legiunii a continuat. După ce însă în anul 1919 România a solicitat întoarcerea din Italia a foștilor prizonieri de război, pe fondul evenimentelor revoluționare din Rusia și din Ungaria, întregul efectiv al Legiunii s-a repatriat în intervalul septembrie - decembrie
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]