20,876 matches
-
a fost precizat caracterul defensiv al acestora în raport cu jafurile făcute de trupele ruse aflate în retragere. Relațiile dezvoltate cu Ucraina și cu generalul Kaledin, au fost justificate prin necesitatea de a achiziționa produse alimentare pentru a fi furnizate populației și militarilor, inclusiv din Rusia. La 31 decembrie/13 ianuarie 1918 după un ultimatum prin care își rezerva luarea de măsuri militare - mergând până la cele decisive, guvernul bolșevic a decis arestarea ministrului României la Petrograd și a membrilor ambasadei române, iar Tezaurul
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
21 ianuarie un mic detașament român pornit în recunoaștere în fruntea căruia se afla comandantul Regimentului 47 român - colonelul Dragu, a fost luat prizonier de către soldații bolșevici la Vulcănești. Ca efect al intervenției profesorului universitar Filonov, conducătorul sovietelor din Ismail, militarii detașamentului au fost salvați. Escadronul de cavalerie - comandat de căpitanul Vasilescu, atacat cu focuri de armă de soldați și de populație a fost împrăștiat, după ce comandantul acestuia a fost ucis. Toate detașamentele române de pe malul stâng al Prutului, releurile de
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
a întors de la Moghilev la Țarskoe Selo în 8 martie (sv), dar a fost plasat sub arest la domiciliu. Pe 4 iulie (sv) atunci când bolșevicii au încercat să dea o lovitură de stat, garnizoana Fortăreței formată din 8.000 de militari s-a declarat de partea bolșevicilor. Aceștia s-au predat fără luptă forțelor guvernamentale pe 6 iulie (sv). Pe 25 octombrie (sv), fortăreața a căzut rapid în mâinile bolșevicilor. În urma ultimatumului formulat de Sovietul de la Petrograd către miniștrii Guvernului Provizoriu
Fortăreața Petru și Pavel () [Corola-website/Science/337604_a_338933]
-
regal Jacques Vergotti, au părăsit Sinaia, pentru a se întâlni la ora 10:00 cu Petru Groza, în București. La sosirea la Palatul Elisabeta, aghiotantul Vergotti a observat că Garda Regală, care asigura paza locuinței, fusese înlocuită prin surprindere cu militari din Divizia Tudor Vladimirescu, instruți în Rusia și fideli comuniștilor. Aghiotantul nu a mai putut însă să reacționeze, fiind el însuși arestat de un grup de doi tineri militanți comuniști, care se găseau în număr mare în parcul din jurul Palatului
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
Regale și asupra personalului (singurele bunuri de valoare permise au fost patru automobile, proprietatea personală a Regelui, care au fost încărcate pe un vagon separat). Pe peron, Familia Regală și însoțitorii ei au mers la tren printre două șiruri de militari ce fuseseră instruiți să stea cu spatele la Rege, pentru a evita contactul vizual. La plecare, ușile și ferestrele Trenului Regal au fost închise (cu obloane, fără vizibilitate), sub strictă pază militară a autorităților comuniste. În tren, chiar și pâinea și fructele
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
Brătianu. În anul 1969 i-au fost recunoscute meritele militare din timpul Războiului de Întregire, primind, ca și ceilalți foarte puțini ofițeri supraviețuitori decorați cu Ordinul „Mihai Viteazul” în anii 1916-1917, o pensie specială, mai decentă. [[Categorie:Ofițeri români]] [[Categorie:Militari români în Primul Război Mondial]] [[Categorie:Decorați cu „Ordinul Mihai Viteazul”]]
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
zonă muntoasă, împădurita, din munții Vosgi, în imediata apropiere de orașul Soultzmatt din Alsacia. La cimitir se ajunge, venind, din Franța, pe Autostradă A4 dinspre Colmar sau din direcția opusă, dinspre Belfort, până la vest de orașul Rouffach. În lagărul Soultzmatt militari români s-au confruntat cu un regim neomenesc datorită alimentației aproape inexistente, munca într-o carieră de marmură la care se adaugă și un comportament total neadecvat din partea paznicilor lagărului care foloseau în mod frecvent bătaia. Cronicile locale ale perioadei
Cimitirul militar român de la Soultzmatt () [Corola-website/Science/337660_a_338989]
-
lagărului care foloseau în mod frecvent bătaia. Cronicile locale ale perioadei menționează că soldații romani mâncau resturi alimentare ce se geaseau în gunoiale menajere ale comunei. În noaptea de 27 spre 28 ianuarie 1917 prizonierii români au fost pedepsiți de militarii germani ce făceau parte din pază lagărului care i-au scos afară din bărăci într-un frig de -20 de grade Celsius pentru că "românii au îndrăznit să intre în război împotriva Germaniei." În câteva zile aproape tot efectivul de militari
Cimitirul militar român de la Soultzmatt () [Corola-website/Science/337660_a_338989]
-
militarii germani ce făceau parte din pază lagărului care i-au scos afară din bărăci într-un frig de -20 de grade Celsius pentru că "românii au îndrăznit să intre în război împotriva Germaniei." În câteva zile aproape tot efectivul de militari români a murit"." Din documentațiile comunei Soultzmatt reiese, ca în acest lagăr, de pe 6 Martie, până la 8 Mai 1917, au murit fie torturați, fie de foame sau de frig, 120 soldați români După mărturiile din vremea aceea, "„prizonierii români erau
Cimitirul militar român de la Soultzmatt () [Corola-website/Science/337660_a_338989]
-
distant, am recunoscut cu toții un om de o rară erudiție și noblețe morală, și care a devenit mai târziu o stea de primă mărime printre romancierii secolului”. După ce a părăsit universitatea, el a încercat să lucreze ca profesor particular, actor, militar și profesor la o școală din Leipzig, dar după moartea tatălui său în 1854 s-a dedicat în întregime scrisului. În 1859 a devenit redactor al "Zeitung für Norddeutschland" (Ziarul pentru Germania de Nord) din Hanovra și apoi, în 1862
Friedrich Spielhagen () [Corola-website/Science/337636_a_338965]
-
Tuileries, în acea seară. Cu toate acestea, revolta nu a reușit să se răspândească în continuare. În noaptea de 5-6 iunie 1832 miliția Gărzii Naționale din Paris formată 20.000 de persoane a fost întărită cu aproximativ 40.000 de militari din trupele armate aflate sub comanda contelui de Lobau. Această forță a ocupat cartierele periferice ale capitalei. Insurgenții și-au stabilit cartierul general în Faubourg Saint-Martin, centrul istoric al orașului. Au construit baricade pe străzile înguste aflate în zona rue
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
traversare a canalului Albert, în punctul de joncțiune a canalului cu râul Meuse). Aceste lupte de întârziere ar fi trebuit să îi împiedice pe germani să ajungă în zona orașului Gembloux până în opta zi a invaziei, ceea ce ar fi permis militarilor Armatei I să își sape tranșee puternice. Corpurile de cavalerie fuseseră create pe 26 decembrie 1939, fiind formate atât din diviziile blindate ale cavaleriei deja existente, cât și din două divizii mecanizate ușoare "1re Division Légère Mécanique" (1er DLM) și
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
1re Division Légère Mécanique" (1er DLM) și "2e DLM". Pe 26 martie 1940, 1re DLM a primit misiunea ca, în cazul unei invazii germane, să facă joncțiunea cu armata olandeză lângă Breda. Din acest motiv, această divizie mecanizată încadrată cu militari bine instuiți și datată cu mașin de luptă moderne a fost scoasă din efectivele Corpurilor de Cavalerie. În locul lor a fost adus "3e DLM", formată pe 1 februarire și încadrată cu rezerviști insuficient instruiți. Cu toate acestea, Prioux considera că
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Au fost angajate în operațiunile militare efectivele celor două armate (peste 450.000 de militari români), care totalizau 12 divizii de infanterie, o divizie blindată și 6 brigăzi independente, precum și aviația militară (672 de avioane, dintre care 219 de bombardament și 146 de vânătoare) și forța maritimă (3 distrugătoare, două submarine și alte vase mici
Al Doilea Război Mondial. 75 de ani de la intrarea României în marea conflagrație by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101060_a_102352]
-
acționeze pe direcția generală Nistrul inferior — limanul Tiligulski, având obiectiv final Odessa. La 16 octombrie 1941, după două luni de lupte grele, trupele Armatei a IV-a române au cucerit Odessa. Pierderile Armatei Române s-au ridicat la 92.545 militari, dintre care 17.729 morți și 63.345 răniți și 11.471 dispăruți. Începând cu 15 iunie 1942, unități militare române au fost introduse succesiv în luptele din Caucaz și Cotul Donului — Stalingrad, unde au acționat în condiții deosebit de grele
Al Doilea Război Mondial. 75 de ani de la intrarea României în marea conflagrație by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101060_a_102352]
-
a fost teatrul unor puternice lupte între forțele germane și trupele române. Lupte grele s-au dat la Școala superioară de Război, Prefectura din Ilfov, bariera Rahova, pădurile Băneasa și Otopeni. În urma operațiunilor militare au fost capturați 6.700 de militari germani, dintre care șapte generali și 358 de ofițeri. La 28 august, Bucureștii erau eliberați prin forțe proprii. Semnarea Convenției de armistițiu a avut loc, la Moscova, la 12 septembrie 1944, care declară România o țară înfrântă în război, consacră
Al Doilea Război Mondial. 75 de ani de la intrarea României în marea conflagrație by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101060_a_102352]
-
declarat nul Arbitrajul de la Viena ''Transilvania sau cea mai mare parte a ei'' revenind României. Prin eliberarea orașelor Carei și Satu Mare, la 25 octombrie 1944, s-a încheiat eliberarea întregului teritoriu transilvan. Cu un efectiv total de peste 560.000 de militari, din care au pierit peste 169.822, Armata Română, care a parcurs peste 1.700 kilometri de la Marea Neagră până în cadrilaterul Boemiei, a eliberat până la 12 mai 1945, peste 200.000 de kmp de sub ocupația străină (România, Ungaria, Cehoslovacia și Austria
Al Doilea Război Mondial. 75 de ani de la intrarea României în marea conflagrație by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101060_a_102352]
-
importanță deosebită cu subunități înarmate, care să nu tragă decât în situația în care sunt atacate de grupuri înarmate cu arme de foc. Pentru stabilirea priorităților în asigurarea pazei, comandanții militari să se pună de acord cu reprezentanții organelor locale. Militarii care asigură paza acestor obiective să poarte pe brațul stâng banderolă tricoloră", scrie Wilkipedia. În anul 1990 o comisie guvernamentală de anchetă a evenimentelor din 1989 condusă de Viorel Oancea a propus trimiterea sa în judecată pentru participare la reprimarea
Generalul Atanasie Stănculescu a murit by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101066_a_102358]
-
de fond, precum și condamnarea celor care au fost achitați în acest dosar. Instanța de fond a avut în vedere comportamentele bune ale inculpaților, însă aceste aspecte nu îndreptățeau instanța să scadă pedepsele. Vorbim de comportamente firești în calitatea lor de militari și pentru asta sunt răsplătiți prin avansarea în grad, dar nu constituie circumstanțe atenuante. Modalitatea de comitere a faptelor, perseverența infracțională și calitățile acestora impun stabilirea unor pedepse cu executare în regim privativ de libertate. În legătură cu infracțiunea de fals intelectual
ÎCCJ, sentință definitivă într-un dosar important. Fost ministru, emoții () [Corola-website/Journalistic/101124_a_102416]
-
produs pierderi grele armatei turce, în ciuda faptului că nu avea artilerie. Rebelii au fost alungați doar după o luptă disperată ce a durat treisprezece ore, din cauza faptului că au fost depășiți numeric. Revolta a fost înăbușită de 16.000 de militari otomani sub conducerea lui Shefket Turgut Pașa, totuși nu fără dificultate. Sub comanda lui Seferi, circa 2.000 de soldații otomani din jurul orașului Gnjilane au fost uciși. Prin luna august, otomanii au restabilit ordinea, iar guvernul a luat măsuri dure
Idriz Seferi () [Corola-website/Science/336024_a_337353]
-
și unirea țării cu Regatul Șerbiei la 1 decembrie 1918. La Răscoală de Crăciun, o mare parte din populația din Muntenegru, cunoscuți că "Verzii (Zelenaši)" s-a revoltat împotriva deciziei de unificare cu Șerbia, iar apoi, conduși de către liderul lor militar Krsto Zrnov Popović, au luptat împotriva forțelor pro-unificatoare, "Albii (Bjelaši)". Familia regală a fost reabilitata în 2011, de către guvern, iar astăzi este condusă de Prințul Moștenitor Nikola ÎI. În 1922, Muntenegru a devenit, formal "Oblastul Cettinje" a zonei Zeta în
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
misiuni de pază și unor misiuni de sprijin ale frontului antibolșevic și anticentralist orientat spre vest, în cursul toamnei și iernii 1918 Corpul de Voluntari - cu un efectiv inițial de aproximativ 2.500 și, ulterior de aproximativ 5.000 de militari, și-a desăvârșit organizarea și și-a precizat misiunea (lupta pentru desăvârșirea idealului național român). În noiembrie 1918, colonelul ceh Eduard Kadlec a fost numit la comanda celui de-al doilea Corp, pentru a suplini carențele de instruire militară și
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
stricte, cât și în sensul unor aspirații care nu erau, neapărat proprii voluntarilor înrolați, iar efectivul unității s-a diminuat astfel la aproximativ jumătate prin selecție sau prin plecări voluntare. Deoarece conflictul de interese a persistat până la începutul primăverii 1919, militarii unității au fost folosiți până atunci doar la activități de pază ale unor puncte strategice și de control al unor lagăre. Un acord pentru recunoașterea dreptului României asupra Basarabiei, mediat de francezi între delegația condusă de Ion I. C. Brătianu la
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a ajuns în estul Siberiei în aprilie 1920. În luna mai a ajuns și Legiunea - aflată în ariergarda corpului expediționar, la Vladivostok. În lunile mai, iunie și august 3 eșaloane - primele 2 conținând majoritatea efectivului rămas (aproximativ 2.500 de militari ai Legiunii), au fost îmbarcate spre țară și au fost primite cu onoruri în România întregită. Până la încheierea sarcinii Misiunii, în august 1920, aceasta a reușit și conversia în bani a unei cantități semnificative de materiale de război ale unității
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
voluntari au avut de suferit, pierzându-și gradele militare și îngroșând rândurile celor încarcerați în penitenciarele României comuniste. În acea perioadă, fenomenul voluntariatului militar s-a regăsit în cadrul mai multor popoare, odată cu declanșarea războiului luând amploare formarea unor corpuri de militari voluntari și participarea acestora la acțiunile de luptă. Pe acest fundal, voluntariatul românesc a fost asemănător celui prezent în cadrul altor națiuni. În fapt, acest tip de voluntariat a fost o expresie a voinței politice și militare a unor forțe ale
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]