20,976 matches
-
a ajuns prizonier de război al Armatei Imperiale Ruse. Până în vara anului 1915 Kadlec a stat într-un lagăr pentru ofițeri din Kiev, fiind, ulterior, transferat la Kazalinsk. În primăvara anului 1916 a luat legătura cu asociațiile cehilor din Imperiul Rus, astfel că a fost eliberat din lagăr și a revenit la Kiev pentru a participa la efortul acestora. Aici a ajuns într-o poziție relativ importantă de redactor al unor reviste și al altor publicații și s-a implicat în
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
promovat la gradul de colonel, a primit comanda trupelor cehoslovace aflate la vest de Vladivostok. În această calitate a reușit să domine zona strategică a tunelurilor transsiberiene din jurul lacului Baikal, primind, mai târziu, pentru meritele sale în această acțiune, decorații ruse, cehoslovace, franceze și românești. În 26 septembrie a fost transferat la sediul comandamentului central al trupelor cehoslovace din Vladivostok, de unde a demisionat, pentru o nouă funcție de comandă, la data de 10 octombrie. Dovedit a fi un comandant excelent și știind
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
câteva portrete ale sale. Kadlec a descris bătălia de la Mariinsk într-un manuscris pe care a intenționat să-l publice sub forma unei cărți, dar intenția sa nu s-a materializat. A fost decorat cu mai multe decorații austro-ungare, cehoslovace, ruse, franceze, britanice și române.
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
aprilie 1909 [O. S. 9 aprilie], Narîm 20 octombrie 1984, Moscova) a fost un scriitor sovietic, unul dintre reprezentanții principali ai realismului socialist sovietic. Fiica lui, Nadejda Kojevnikova, este, de asemenea, scriitoare. s-a născut într-o familie de etnie rusă<ref name="warheroes.ru/hero/hero.asp?Hero id=12166 2016-09-29"></ref> din orașul siberian Narîm, Gubernia Tomsk (în prezent raionul Kolpașevski, regiunea Tomsk), în care tatăl său, un medic cu preocupări revoluționare, fusese trimis într-un exil intern de către autoritățile Imperiului
Vadim Kojevnikov () [Corola-website/Science/336913_a_338242]
-
Lev Natanovici Lunț (în ; 2 mai 1901 - 10 mai 1924) a fost un scriitor, dramaturg, critic, traducător și eseist evreu rus. El a fost membru al grupului literar Frații Serapion. Lunț s-a născut în Sankt Petersburg, capitala Imperiului Rus, într-o familie bogată de evrei, pe 2 mai 1901. Tatăl său era farmacist și negustor de dispozitive optice. Lev a
Lev Lunț () [Corola-website/Science/336928_a_338257]
-
la Universitatea din Petrograd. El a dobândit cunoștințe de opt sau nouă limbi străine, iar după absolvire a rămas la Universitate pentru a preda limbile spaniolă și franceză. A început să scrie literatură de la vârsta de 18 ani, în timpul Revoluției Ruse și a Războiului Civil. El a fost imediat observat de publicul cititor, iar eseurile, proza de ficțiune și piesele de teatru scrise de el l-au transformat într-o celebritate la începutul anilor 1920. Talentul său literar a fost lăudat
Lev Lunț () [Corola-website/Science/336928_a_338257]
-
Lunț a fost calomniat de către autoritățile culturale sovietice, fiind acuzat de "cosmopolitism" și apoliticism", alături de confratele său serapionist Mihail Zoșcenko. Scrierile lui Lunț au fost traduse în engleză și în alte limbi, iar un volum din operele sale în limba rusă a fost publicat la Sankt Petersburg în anul 1994.
Lev Lunț () [Corola-website/Science/336928_a_338257]
-
este pseudonimul englezesc al lui Dmitri Petrovici Sviatopolk-Mirski (în ), cunoscut adesea sub numele de Prințul Mirsky ( - c. 7 iunie 1939), un istoric politic și literar rus care a promovat cunoașterea și traducerea literaturii ruse în Marea Britanie și a literaturii engleze în Uniunea Sovietică. El s-a născut în Gubernia Harkov și a murit în apropiere de Magadan. Născut ca prințul Dimitri Petrovici Sviatopolk-Mirski, descendent din familia Sviatopolk-Mirski, fiu al "cneazului" Piotr Dmitrievici Sviatopolk-Mirski, ministru
D. S. Mirsky () [Corola-website/Science/336932_a_338261]
-
ministru de interne al Imperiului Rus, el a renunțat la titlul princiar de la o vârstă fragedă. În timpul anilor de școală, a devenit interesat de lirica simbolistă rusă și a început să scrie poezii el-însuși. Mirski a fost încorporat în Armata Rusă în timpul Primului Război Mondial și s-a alăturat Mișcării Albe ca membru al statului major al generalului Denikin. Mirski a emigrat în Marea Britanie în anul 1921. A predat literatura rusă la Universitatea din Londra și a publicat un studiu de referință intitulat
D. S. Mirsky () [Corola-website/Science/336932_a_338261]
-
a început să scrie poezii el-însuși. Mirski a fost încorporat în Armata Rusă în timpul Primului Război Mondial și s-a alăturat Mișcării Albe ca membru al statului major al generalului Denikin. Mirski a emigrat în Marea Britanie în anul 1921. A predat literatura rusă la Universitatea din Londra și a publicat un studiu de referință intitulat "O istorie a literaturii ruse: de la începuturi până la 1900". Vladimir Nabokov l-a recomandat studenților săi drept „cea mai bună istorie a literaturii ruse în orice limbă, inclusiv
D. S. Mirsky () [Corola-website/Science/336932_a_338261]
-
a alăturat Mișcării Albe ca membru al statului major al generalului Denikin. Mirski a emigrat în Marea Britanie în anul 1921. A predat literatura rusă la Universitatea din Londra și a publicat un studiu de referință intitulat "O istorie a literaturii ruse: de la începuturi până la 1900". Vladimir Nabokov l-a recomandat studenților săi drept „cea mai bună istorie a literaturii ruse în orice limbă, inclusiv în limba rusă”. Această lucrare a fost urmată de "Literatura rusă contemporană, 1881-1925". Mirski a fost un
D. S. Mirsky () [Corola-website/Science/336932_a_338261]
-
1921. A predat literatura rusă la Universitatea din Londra și a publicat un studiu de referință intitulat "O istorie a literaturii ruse: de la începuturi până la 1900". Vladimir Nabokov l-a recomandat studenților săi drept „cea mai bună istorie a literaturii ruse în orice limbă, inclusiv în limba rusă”. Această lucrare a fost urmată de "Literatura rusă contemporană, 1881-1925". Mirski a fost un membru fondator al Mișcării Eurasia și redactor-șef al publicației periodice "Eurasia", opiniile sale ideologice evoluând treptat spre marxism
D. S. Mirsky () [Corola-website/Science/336932_a_338261]
-
din Londra și a publicat un studiu de referință intitulat "O istorie a literaturii ruse: de la începuturi până la 1900". Vladimir Nabokov l-a recomandat studenților săi drept „cea mai bună istorie a literaturii ruse în orice limbă, inclusiv în limba rusă”. Această lucrare a fost urmată de "Literatura rusă contemporană, 1881-1925". Mirski a fost un membru fondator al Mișcării Eurasia și redactor-șef al publicației periodice "Eurasia", opiniile sale ideologice evoluând treptat spre marxism. Lui i se atribuie, de asemenea, termenul
D. S. Mirsky () [Corola-website/Science/336932_a_338261]
-
referință intitulat "O istorie a literaturii ruse: de la începuturi până la 1900". Vladimir Nabokov l-a recomandat studenților săi drept „cea mai bună istorie a literaturii ruse în orice limbă, inclusiv în limba rusă”. Această lucrare a fost urmată de "Literatura rusă contemporană, 1881-1925". Mirski a fost un membru fondator al Mișcării Eurasia și redactor-șef al publicației periodice "Eurasia", opiniile sale ideologice evoluând treptat spre marxism. Lui i se atribuie, de asemenea, termenul de național-bolșevism. În 1931, el a aderat la
D. S. Mirsky () [Corola-website/Science/336932_a_338261]
-
revistă literară sovietică fondată în martie 1939, care continuă să existe în Rusia, după prăbușirea URSS, ca o publicație privată. Almanahul "Drujba narodov" a fost fondat în 1939 pentru popularizarea operei scriitorilor din republicile sovietice, publicate în traducere în limba rusă. A avut inițial o apariție neregulată (cu întrerupere în perioada iunie 1941 — octombrie 1943), apoi a apărut începând din 1949 la fiecare două luni. Începând din 1955 este publicat lunar, fiind transformat într-o revistă. Revista a fost publicată până în
Drujba narodov (revistă) () [Corola-website/Science/337075_a_338404]
-
2000 situația revistei "Drujba narodov" s-a înrăutățit. În anul 2012 revista a avut probleme cu spațiul ocupat (a expirat termenul de închiriere), iar redacția a trebuit să se mute într-un alt spațiu — în casa fundației „Russki mir” (Lumea rusă). În anul 2014, potrivit redactorului-șef Aleksandr Ebanoidze, autorii revistei nu primeau aproape deloc onorarii pentru materialele publicate. La sfârșitul anului 2013 el mai spunea: «Revista mea plătește încă unele onorarii destul de ridicole». "Drujba narodov" participă la proiectul literar online
Drujba narodov (revistă) () [Corola-website/Science/337075_a_338404]
-
Doilea Război Mondial. Brill a tipărit pentru germani dicționare de limbi străine, astfel încât să poată administra mai bine teritoriile ocupate, dar și manuale militare, cum ar fi „un manual care i-a antrenat pe ofițerii germani să distingă însemnele armatei ruse”. În 1934, compania a avut o cifra de afaceri de 132.000 de guldeni; prin 1943, aceasta a crescut la 579.000 de guldeni. După război, comitetul olandez de denazificare a descoperit prezența „banilor inamici” în conturile companiei Brill. Folkers
Brill Publishers () [Corola-website/Science/337082_a_338411]
-
(Художественная литература, Худли́т; anterior Государственное издательство художественной литературы, prescurtată Гослитиздат, ГИХЛ) este o editură sovietică și apoi rusă specializată în publicarea operelor literare sovietice, rusești și străine în limba rusă. În prezent, este o companie de stat federală. Sediul ei se află în Moscova, pe strada Novaia Basmannaia nr. 19. Editura de Stat pentru Literatură Artistică (ГИХЛ) a fost înființată la 1 octombrie 1930 în Moscova prin fuzionarea sectorului literar-artistic
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
1937 ea a fuzionat cu editura Academia. Începând din anul 1963 ea poartă numele de Editura Literatura Artistică (Художественная литература, ИХЛ). Editura a publicat operele clasice ale literaturii universale, precum și cele mai semnificative opere ale scriitorilor contemporani străini. Scriitorii contemporani ruși erau incluși doar dacă fpceau parte din grupul celor mai cunoscuți scriitori, denumiți "clasicii literaturii sovietice". În anii 1960-1980 Hudlit a fost principala editură din URSS în domeniul literaturii clasice, ca număr de cărți tipărite și ca tiraj. Astfel, în
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
(în , "Aleksandr Vladimirovitch Kojevnikov"; ) a fost un filozof francez de origine rusă care a reînnoit studiul lui Hegel în Franța. Hegel a fost introdus în Franța de eforturile depuse de Victor Cousin în secolul XIX, dar mulțumită cursurilor oferite de Kojève între 1933 și 1939 la École pratique des hautes études din
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
Germania urma, de asemenea, să controleze total armata poloneză. Granițele acestei Polonii „autonome” urmau să fie schimbate în favoarea Germaniei, cu anexarea așa-numitei „”, ceea ce ar fi dus la anexarea unei părți considerabile din teritoriul polonez care făcuse parte din Imperiul Rus după împărțirea Poloniei. Până la sfârșitul anului 1916, Germania dorea să anexeze aproape 30.000 de kilometri pătrați de teritoriul polonez. Aceste terenuri urmau să fie colonizate de etnici germani, în timp ce populațiile poloneză și evreiască urmau să fie eliminate. După victoria
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
Planul stabilea obiectivul general al aacțiunilor militare, modul de acțiune și de alocare a forțelor militare pentru îndeplinirea acestuia. Planul a fost întocmit de Marele Cartier General, condus de generalul Constantin Prezan, în iarna 1916/1917, coordonat cu comandamentul forțelor ruse din România și aprobat de regele Ferdinand, în calitate de comandant al Frontului român. Deși planul urmărea îndeplinirea obiectivului politic fundamental - eliberarea teritoriului ocupat, planul a trebuit să țină seama și să fie armonizat cu cerințele concrete rezultate din configurația frontului, solicitările
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
regele Ferdinand, în calitate de comandant al Frontului român. Deși planul urmărea îndeplinirea obiectivului politic fundamental - eliberarea teritoriului ocupat, planul a trebuit să țină seama și să fie armonizat cu cerințele concrete rezultate din configurația frontului, solicitările aliaților, existența a trei armate ruse pe teritoriul național, având propriile obiective etc. În perioada 2/15-3/16 noiembrie 1916 se desfășoară la sediul Cartierului General francez de al Chantilly o conferință interaliată de planificare, la care au participat comandanții militari șefi sau reprezentanți ai acestora
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
General. Conferința a stabilit proiectul planului general de operații al Antantei pentru anul 1917. Referitor la frontul românesc, planul prevedea o operație ofensivă în primăvara lui 1917, în cadrul ofensivei generale preconizate la nivelul alianței, dar lăsând la latitudinea autorităților militare ruse să stabilească direcția loviturii principale și numărul de lovituri rezervate pentru Frontul de est. Forma inițială a planului a fost coordonată și agreată de comandamentele rus și român în martie 1917. Având în vedere că perioadele preconizate de executare a
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
1917, în cadrul ofensivei generale preconizate la nivelul alianței, dar lăsând la latitudinea autorităților militare ruse să stabilească direcția loviturii principale și numărul de lovituri rezervate pentru Frontul de est. Forma inițială a planului a fost coordonată și agreată de comandamentele rus și român în martie 1917. Având în vedere că perioadele preconizate de executare a operațiilor nu coincideau, linia directoare a planului era de a se realiza fixarea forțele inamice prin executarea de lovituri de fiecare dintre armate, în vederea împiedicării transferului
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]