21,931 matches
-
la 30 mai 2002 cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, alături de alți actori, "„pentru prestigioasa cariera artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”". Debutul cinematografic s-a produs cu filmul "Ciulinii Bărăganului" din 1957, interpretând rolul lui Tănase. Și-a evidențiat talentul în ceea ce privește filmele istorice în "Neamul Șoimăreștilor" din 1965, regizat de Mircea Drăgan, și apoi a jucat în filmul
Florin Piersic () [Corola-website/Science/300147_a_301476]
-
se potrivește cu pronunția arabă حَيْفَا și cu cea greacă Χάιφα. Ea a fost adoptată mai întâi de locuitorii coloniei germane din oraș și apoi s-a generalizat. Începuturile așezării se pierd în negura veacurilor. O parte din cercetători sunt de părere că o localitate cu numele de Haifa a existat încă în timpul dominației Perșilor Ahemenizi. Alte studii indică mai degrabă secolele I-II-lea al erei creștine. Haifa este menționată în Talmud în secolul al III
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
turistic. Al doilea grup de coloniști a fost cel al Ordinului Carmelit catolic, ai cărui membri s-au așezat în zona cartierului Bat Galim și în continuare, în zona Stella Maris de pe vârful Carmelului, unde au zidit încă din mijlocul veacului al 18-lea o mănăstire. În zilele expediției lui Napoleon Bonaparte în Palestina, mănăstirea carmelită a servit drept spital de campanie pentru ostașii francezi. Pe parcursul secolului al XIX-lea între cele două grupări religioase au avut loc conflicte pentru controlul
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
zilele expediției lui Napoleon Bonaparte în Palestina, mănăstirea carmelită a servit drept spital de campanie pentru ostașii francezi. Pe parcursul secolului al XIX-lea între cele două grupări religioase au avut loc conflicte pentru controlul unor arii suplimentare pe Carmel. În veacurile al XVIII-lea - al XIX-lea Haifa a fost adesea pradă atacurilor piraților. Din acest motiv guvernatorul otoman al orașului a decis construirea a două turnuri de pază, destinate a apăra portul din două părți. Turnurile au devenit un simbol
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
donat chiar de preotul paroh,are următoarea inscripție :VENIȚI LA RUGACIUNE.BISERICI ORTODOXE DIN FENES.DONAT DE PATOH IOSIF MAGDA ȘI EPITROPUL NICOLAE ROMOSAN CU SOȚIA ANA LA 1922.SCHIB-SIBIU. Vrednicul de pomenire,preotul paroh și-a construit lăcașul de veci în cimitirul bisericii,un adevărat monument funerar,dar din păcate,nu se odihnește la Feneș,ci la Sibiu,acolo unde s-a mutat după pensionare și unde a trecut în neființă. La biserica din sat au mai slujit apoi 3
Feneș, Alba () [Corola-website/Science/300241_a_301570]
-
traducerea lui Valeriu Butulescu). A fost inclus în Antologia Spații posibile, Bistrița, 1979, în antologia Bibliotecă Opinia, Iași, 1981, Caietul debutanților, 1980-1981, Editura Albatros, 1983, Alpha ‘84, Editura Dacia, 1984, antologia Cântecul patriei, Editura Albatros, 1996, antologia Un sfert de veac de poezie la Sighetu Marmației, Fundația Luceafărul, 1998, antologia Eminescu pururi tânăr, Editura Litera, 1998, antologia Patruzeci de poeți bistrițeni, Editura Aletheia, Bistrița, 2001, antologia Ceasul de flori, Editura Tipomur, Târgu-Mureș, 2001, antologia Cenaclul literar George Coșbuc - 30, Editura Aletheia
Nicolae Băciuț () [Corola-website/Science/300228_a_301557]
-
în anul 1309 cu numele de "Sido" (din 1854 Jidvei), localitatea a oferit arheologilor un bogat câmp de cercetare, descoperindu-se aici urme ale existenței vieții omenești din neolitic, din epoca bronzului târziu. Vechimea localității Jidvei se pierde în negura veacurilor, iar săpăturile arheologice au scos la iveală chiar în centrul comunei, o vatra de foc din neolitic și un mormânt de incinerare din acea perioadă. Localitatea Jidvei a făcut parte din Plasa Diciosânmartin în cadrul județului Târnava Mică. La recensământul din
Jidvei, Alba () [Corola-website/Science/300246_a_301575]
-
îl socotim vrednic de o răsplată și mai mare decât cea pe care i-am făcut-o acum, i-am dat, i-am dăruit, și i-am lăsat numitului comite Andrei și prin el moștenitorilor și urmașilor moștenitorilor lui, pe veci și nestrămutat, pământul numit Ratka al Iui Ilie și Pousa, care au murit fără moștenitori, spre a-l stăpâni între aceleași semne de hotar și margini, în care acest pământ fusese înainte hotărnicit și stăpănit de stăpânii săi mai vechi
Geoagiu de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300243_a_301572]
-
Chereluș a existat în secolele III - ÎI înaintea lui Hristos. Tezaurile dacice sunt cele mai grăitoare mărturie că strămoșii noștri daci s-au nascut pe aceste pământuri, au rămas neclintiți aici, continuându-și bogată lor viața materială și spirituală peste veacuri, lăsând moștenire din generație în generație, valori nepieritoare care au înscris neamul românesc în universalitate. Evoluția localității Chereluș în perioada medievală este aproape asemănătoare istoriei întregii zone a Ineului, fiind înrâurita de istoria cetății medievale a Ineului. Cea mai veche
Chereluș, Arad () [Corola-website/Science/300287_a_301616]
-
între localitățile Mandruloc și Sâmbăteni. Este situat în Campia de Vest, pe malul drept al Mureșului. Aici există o biserică de cărămidă și piatră, construită în anul 1702, dar care, în urma strămutării albiei Mureșului s-a surpat, în locul ei, pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, a fost construită alta din lemn, ce avea hramul "Sfântul Mucenic Gheorghe". Tradiția consemnează că în jurul anului 1823, locuitorii și-au mutat vatra satului pe locul actual, din cauza deselor inundații ale Mureșului, vechea biserică de lemn rămânând
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
7 Repertoriul arheologic al Mureșului inferior, p. 66" "8 Țiucra, Pietre rămase, p. 235" "9 Repertoriul arheologic al Mureșului inferior, p. 53" "10 Repertoriul arheologic al Mureșului inferior, p. 54." Dr. Ciuhandu, Gheorghe, Românii din Câmpia Aradului de acum două veacuri, Editura Diecezana, Arad, 1940; Roz, Al., Kovach, Geza, Dicționarul istoric al localităților din județul Arad, Editura Universității “Vasile Goldiș”, Arad, 1997; Țiucra, Pribeagul, Petru, Pietre rămase, 1936; Parohia Cicir face parte integrantă din comuna Vladimirescu (Glogovăț). Biserica este situată în
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
de pe clopotul mare din turla bisericii. Preoții bisericii din Valea Largă din ultima sută de ani Biserica din Valea Largă (Lătureni) a avutu patre de câțiva preoți vrednici, cărora obștea le păstrează o vie amintire și recunoștință. Din memoria ultimului veac și mai bine, se desprinde figura luminoasă a preotului localnic Eftimie Frăsilă, născut în anul 1846 și decedat în 1909, înmormantat cu cruce frumoasă în dreptul altarului bisericii vechi. Râvna cu care a îndrumat timp de 40 de ani poporenii în
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
Paștilor, ne arată că mai sus pomenitul Ștefan regele cel tânăr al Ungariei, ducele Transilvaniei și domnul Cumanilor a dat, a dăruit și a hărăzit comitelui Andrei de Geoagiu de Sus [Gyogh] și urmașiior săi, spre a-l stapâni în veci, numit Kend [Uifalău - parte componentă a comunei Rădești], așezat lângă Mureș, (care fusese al ereticului Iob), mort fără a lăsa vreo rudă de sânge, aflător lângă pământul zis Fynod [așezare dispărută] al comitelui Andrei. (I-a dăruit amintitul pământ) aceluiași
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
și arta feudală românească. Mănăstirea Bistrița, vechea ctitorie mușatină, este situată în partea de apus a Municipiului Piatra - Neamț, la 8 kilometri distanță, pe valea râului Bistrița, spre orașul Bicaz, în comuna Alexandru cel Bun. Ea străjuiește aici de peste șase veacuri ca o neclintită mărturie de credință, ca un odor de mare preț și turn de veghe al Moldovei, spre lauda lui Dumnezeu, spre mângâierea bunilor creștini și dăinuirea neamului românesc. În partea de răsărit a mănăstirii se înalță dealul Cetățuia
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
i (în sau "pacinacae", în ) au fost un popor seminomad turcofon originar din stepele Asiei Centrale. În veacul al IX-lea ei au populat nordul Mării Negre, iar în secolele al XI-lea-al XII-lea au pătruns în Peninsula Balcanică. În limba greacă (în sursele bizantine) erau cunoscuți ca "πατσινáκοι" = "Patzinaki", în limba turcă se numeau "beçenekler", "pecenekler
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
cea mai veche casă din Berbești, datată în 1711. Totuși astăzi se mai păstrează în sat, în jur de 10 case construite pe parcursul secolului XIX. Statutul social al satului a fost de nobili încă de la începuturi, păstrând acest statut multe veacuri, iar astăzi locuitorii lui sunt foarte înstăriți. Ion Bârlea (1883-1969), preot și culegător de folclor. Vol. Însemnări din bisericile Maramureșului (1909), Balade, colinde și bocete din Maramureș, Cântece poporane din Maramureș (1924).
Berbești, Maramureș () [Corola-website/Science/301566_a_302895]
-
cu cădere potrivită. Acel loc purta denumirea de “Zgura”. Prin Rus și Șindrești a trecut cândva o linie ferată care transporta minereu de la Târgu Lăpuș la Baia Mare, dar pe la 1930-1931 linia a fost desființată. Există foarte puține date despre istoria veacurilor trecute ale satului Rus. Din 1517 se păstrează un document privind delimitarea hotarelor și proprietăților orașului. În acel document se spune că juzii și jurații din localitățile Tăuții de Sus, Chechiș, Dumbrăvița și Rus mărturisesc că hotarul între posesiunile orașului
Rus, Maramureș () [Corola-website/Science/301589_a_302918]
-
românești. În graiul huțulilor din satele maramureșene sunt prezente și multe cuvinte maghiare, ca rezultat al conviețuirii populației din aceste sate cu maghiarii. Școala, principalul factor de cultură și civilizație a început să se afirme în Maramureșul istoric încă din veacul al XIV-lea. Primele școli s-au creat pe lângă mănăstiri și biserici. La sfârșitul anului școlar 2002-2003 în cadrul celor 2 unității școlare, Centru și Oblaz, învățau 1.081 de copii, din care: 280 preșcolari; 370 la clasele I-IV; 409
Ruscova, Maramureș () [Corola-website/Science/301590_a_302919]
-
de "casele dintre bălți", iar de aici ideea că numele Bălțești vine de la configurația geografică a reliefului. Totuși, istoria așezării este mult mai veche, cercetările arheologice efectuate au scos la iveală peste 1000 de obiecte arheologice datând din paleolitic până în veacurile XII-XIV-lea. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Podenii Vechi" și făcea parte din plasa Podgoria a județului Prahova, având exact aceeași configurație ca și azi, și anume satele Bălteni, Izești și Podenii Vechi, cu o populație
Comuna Bălțești, Prahova () [Corola-website/Science/301641_a_302970]
-
viețuirii pe Valea Orlei. De asemenea, descoperirile arheologice din punctele Rotari, Ghespari și Tioca, aflate între lunca Teleajenului și pârâul Bucovel au stabilit că cele trei așezări își încep existența în sec al VIII-lea și durează până spre sfârșitul veacului al X-lea, conținând "numeroase elemente de o pregnantă tradiție autohtonă daco-romană, care, în ciuda contactelor cu alte populații, s-au păstrat de-a lungul veacurilor, constituind baza culturii materiale vechi romanești" (M. Comsa, Cultura materială). Evoluția așezărilor dovedește că, spre
Comuna Bucov, Prahova () [Corola-website/Science/301650_a_302979]
-
trei așezări își încep existența în sec al VIII-lea și durează până spre sfârșitul veacului al X-lea, conținând "numeroase elemente de o pregnantă tradiție autohtonă daco-romană, care, în ciuda contactelor cu alte populații, s-au păstrat de-a lungul veacurilor, constituind baza culturii materiale vechi romanești" (M. Comsa, Cultura materială). Evoluția așezărilor dovedește că, spre sfarșitul perioadei lor de existență, ele se reuniseră în jurul unui punct fortificat, alcătuind o formațiune politică, punct amplasat în mod prezumtiv "undeva pe teritoriul satului
Comuna Bucov, Prahova () [Corola-website/Science/301650_a_302979]
-
XIX-lea, Bucov era deja doar o comună rurală, formată din cătunele Bucov, Chițorani și Valea Orlei, cu un total de 1126 de locuitori, arondată plășii Cricovul din județul Prahova. În comună era o școală deschisă în ultimul sfert al veacului al XIX-lea și în care învățau în 1892 79 de copii (din care 27 de fete), și trei biserici, câte una în fiecare sat. Cea din Bucov fusese zidită de aga Mateiu Mărgineanu Filipescu la 1679, s-a dărâmat
Comuna Bucov, Prahova () [Corola-website/Science/301650_a_302979]
-
secolului al XV-lea, când Mircea cel Bătrân întărește, prin 1400-1403, locurile numite "la Mociurite" ("care prin influența antroponimica vor deveni cu timpul Batesti"), scutind locuitorii acestor zone de dări și slujbe. Satul Negoiești apare și el atestat la mijlocul aceluiași veac, la 30 septembrie 1454, când Vladislav al II-lea ratifică unui anume Dragomir Coman o "ocina" la Negoiești. Satul Popești apare atestat documentar pentru prima oară la 28 mai 1691 , când printre martorii unui proces figurează și un anume Stan
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
mai 1691 , când printre martorii unui proces figurează și un anume Stan, logofăt din Popești. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în 1776, se dă autorizația pentru înfințarea unei manufacturii de hârtie pe moșia Batesti, iar în veacul următor, în 1841, la Popești ia ființă o fabrică de tutun. La numai cațiva ani, în 1854-1856, o echipă de geodezi austrieci , sub comanda lui Fligely, lucrează la alcătuirea unei noi hărți a Țării Românești, lucrările de finisare având loc
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
în 1854-1856, o echipă de geodezi austrieci , sub comanda lui Fligely, lucrează la alcătuirea unei noi hărți a Țării Românești, lucrările de finisare având loc la Negoiești. De menționat că Brazii făceau parte din plasa Câmpu ("1872"), iar spre sfârșitul veacului ("1890") din plasa Crivina, apoi iar din plasa Campu. În anul 1834 este ridicata în satul Stejaru biserica din lemn Sf. Treime, de către Safta Brâncoveanu. Biserica este de plan dreptunghiular simplu, cu absida decrosata, poligonală. A fost reparată în 1888
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]