221,754 matches
-
mai târziu de miezul nopții, n-au voie să vină niciodată oameni la tine etc. Chiriile fiind foarte scumpe, foarte puțini își permit să stea singuri, și atunci trebuie să împarți apartamentul, să împarți cameră, apar aceste probleme. Când am ajuns la Londra, mi-am sunat toți prietenii din țară. Verișoară soțului unei prietene, fiind în Londra de trei-patru ani, era prietena cu un cuplu de italieni. A vorbit cu ei și au fost super de treabă și m-au primit
Căutam chirie zi de zi () [Corola-website/Science/296094_a_297423]
-
hostess” la un restaurant american nasol. Aveam contract, dar nu cu asigurare de sănătate. , pe toate site-urile de „flat sharing”. Mi-am luat și tepe cu agenții - că trebuie să plătești să vezi cele mai noi anunțuri. Știi, când ajungi prima dată într-un loc, ai impresia că oamenii sunt super, că e altfel, că nu e corupție. Dar este, peste tot este. Iar că fata singură, se întâmplă tot felul de lucruri nasoale. Mulți proprietari îți cereau de dinainte
Căutam chirie zi de zi () [Corola-website/Science/296094_a_297423]
-
i></b> Colaborarea cu Federația, respectiv cu cei care se erijaseră în reprezentați publici ai fabricii, devenise imposibilă și irelevantă pentru mare parte a celor care reprezentam artele vizuale în fabrica de pensule. Nu numai că Federația Fabrica de Pensule ajunsese să monopolizeze distribuția imaginii fabricii în exterior, dar imaginea asta a început să reflecte în mod discreționar doar o parte a comunității, în special zona artelor spectacolului. Au existat momente în care viziunile voastre artistice, modul de administrare și de
Un model fracturat. Falimentul aparenței. Federația Fabrica de Pensule () [Corola-website/Science/296082_a_297411]
-
atunci, îmi vine să plâng. Te duci la bine - că așa zici tu că o să-ți fie bine - și dai de rău de nu știi cum să-l mai duci ca să treacă! Ne lua ploaia la cules de struguri și ajungeam de dormeam sub o prelata de celofan. Mi-a îmbătrânit sufletul cu ani de zile atunci! N-am mai fost om întreg! Pe ploaie, pe vânt, ne zgribuleam unii în alții și adormeam. Cel mai greu e când ajungi să
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
și ajungeam de dormeam sub o prelata de celofan. Mi-a îmbătrânit sufletul cu ani de zile atunci! N-am mai fost om întreg! Pe ploaie, pe vânt, ne zgribuleam unii în alții și adormeam. Cel mai greu e când ajungi să nu mai simți greul că-ți intră-n ține! Mi-au găsit copiii o prelata - ca un fel de plasă era -, am găsit și două furtune de canalizare, le-am înfipt în pământ, și din prelata și furtune am
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
v-ați întors în România?</em> Nu puteam să mă întorc. Aveam datorii mari, mă împrumutasem ca să plec în Spania, nu aveam cu ce să plătesc. Aveam mama bătrână, mai aveam doi copii acasă, nu aveam din ce să trăiesc. Ajunsesem, înainte să plec, de vindeam lucruri din casă ca să pot să iau de mâncare. Asta m-a determinat să plec, nu mai aveam din ce trăi. Măcar așa, plecată, mă gândeam că strâng bani și că reușesc să acopăr una
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
a trebuit să plece repede, rudele au zis că o să aibă grijă de băiatul nostru, că e mai bine pentru el să rămână. Avea 13 ani și la 13 ani muncea în solar și ne trimitea nouă bani. Când am ajuns in Spania și l-am văzut, credeți-mă că nu l-am recunoscut. Avea în picioare niște păpuci: un 44 și un 42, niște bermude tăiate - vai mama lor! Când l-am văzut mi s-a rupt inima. S-a
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
continuare ca să fac bani mai mulți. N-am plecat din țară ca ne era bine și nu munceam că nebunii că voiam să ne facem palat! Munceam ca să trăim cu polonicul, de azi pe mâine! Să muncești la usturoi de-ajungi să vezi triplu cățeii aia, să fii femeie singură cu cinci copii, să dormi prin corturi și pe mai unde, nu-i de invidiat! Uneori mă uit la mine si mă-ntreb: mă, femeie, mă, cum de-ai rezistat tu
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
portocale, la vie, prin toate sezoanele am trecut. Când te duci prima oara în străinătate și n-are cine să te-ajute, e greu. Credeți-mă că mi-aș dori să nu mai existe străinătate pentru toată familia mea! Străinătatea ajunge de te face din om neom. Înduri la umilințe de numai tu știi! Și pentru banii pe care-i faci, muncești de uiți de tine! E bine că reușești să pui ceva de-o parte, dar ești rupt cu sufletul
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
și cea mai mare dorință ar fi să-i am aici cu mine. Aici la Turnu. Să mă trezesc și să-i văd în fiecare dimineață cum se joacă. Știe peste 50 de poezii. Mor de dorul lor! C-am ajuns de trăim răspândiți prin lume de uităm de cum mai arătăm! Noroc c-avem poze și ne uităm să ne vedem copiii și nepoții cum au crescut! Aici, practic, în România, nu te-ajungi cu banii. Asta e răul cel mare
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
poezii. Mor de dorul lor! C-am ajuns de trăim răspândiți prin lume de uităm de cum mai arătăm! Noroc c-avem poze și ne uităm să ne vedem copiii și nepoții cum au crescut! Aici, practic, în România, nu te-ajungi cu banii. Asta e răul cel mare! Ajutorul social nu există, el se numește ajutor de formă, dar mai mult nu e decât e! Alocația - vai de ea! Aș vrea să am copiii aici cu mine, să-i văd pe
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
acolo. Așa am dus-o cinci ani. Nu eram bucurata decât când luăm banii. Atunci uităm de toate. Și când mă duceam la bancă și-i puneam, eram liniștită. Știam ca-n ziua aia, mâinile mele tocite de muncă au ajuns undeva. După cinci ani mi-am luat o casă care să-mi placă. Credeți-mă, cănd intrăm în ea, simțeam c-am intrat în raiul lui Dumnezeu. Acolo mi-am însurat copiii, acolo am avut nepoți. Am stat în ea
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
La ce vârstă v-ați căsătorit?</em> M-am căsătorit la 16 ani și la 17 ani am avut primul copil. Ați fost la școală?</em> Am facut patru clase. Eram săraci și când eram eu mică, dar parcă ne ajungeam. Mama lucra la colectiv, tata lucra în combinat, era cât de cât bine. Puținul ăla pe care-l aveam ne ajungea. Eu nu-mi aduc aminte de mine să fi fost eu, copil, așa stresata cum au fost copiii mei
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
Ați fost la școală?</em> Am facut patru clase. Eram săraci și când eram eu mică, dar parcă ne ajungeam. Mama lucra la colectiv, tata lucra în combinat, era cât de cât bine. Puținul ăla pe care-l aveam ne ajungea. Eu nu-mi aduc aminte de mine să fi fost eu, copil, așa stresata cum au fost copiii mei. În Spania, copilul meu al treilea mă aștepta de la munca cu hainele toate spălate, cu mâncare făcută - ardei umpluți făcea, că
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
spân></spân> Căutarea unei locuințe</spân></i></spân></spân> Un <i>Anmeldung </i></spân></spân><spân style="font-family: 'Times New Român', șerif;"><spân>nu înseamnă neapărat cazare. Chiriile în Berlin au explodat în ultimii ani. Un apartament de 40m² a ajuns să coste în medie 517 euro pe lună. Locuințe ieftine nu se mai găsesc în general, iar pentru nou-veniți e aproape imposibil să găsească una. Pe de-o parte, mulți proprietari exclud din start posibilii chiriași români din motive rasiste
Locuitul în Berlin. Ghid orientativ pentru migranți chiriași () [Corola-website/Science/296098_a_297427]
-
de obiecte umanizate. O piesă minusculă de bijuterie, unul dintre scaunele desfăcute pe jos și, în cele din urmă, propriul ei corp gol, întins, cu ochii închișii și fredonând, fără să deschidă gura, timp de 2-3 minute. De la obiecte se ajunge, printr-un efect de muzicalizare a spațiului, la corpul<a href="# ftn2" name=" ftnref 2">[2]</a>„sonor, vibrant, care-și dansează la orizontală nemișcarea”. La Ribot inovează substanțial la nivelul reconstrucției dinamicii corp-spațiu, revitalizând radical distanța dintre performeri și
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
a luptat cu toate clișeele colonizatoare care au exotizat „mirajul” trupului de culoare. Dramaturgia cuvintelor disparate și dramaturgia corpului sunt legate prin căderea din mișcarea autoreferențială. Coregrafa transformă cuvântul într-un vers vorbit care, prin repetiție, devine refren. Emisia sunetelelor ajunge să fie o incantație cotidiană. Mantero rostește repetitiv, în buclă, un poem al însingurării mărturisite într-o confesiune a eșecului. Lumea pare a se fi născut pentru a trăi din cădere în cădere. Cuvintele punctează, prin intonația diferită cu care
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
pe oră. Era mult mai bine. Plus că aici stăteam cu chirie, acolo nu plăteam chirie și mâncarea era ieftină. Drumul Granița nu puteai s-o treci legal. Am trecut ilegal atunci, noaptea, în Germania, prin Polonia. Important era să ajungi acolo. În Germania nu te primeau direct legal, dar dacă te găseau acolo, nu ziceau „du-te înapoi”, iti ascultau motivele. Am mers prin Moldova, nu prin partea asta cu Ungaria, cu trenul. Era mai simplu, era mai direct așa
Te așteptai să-ți dea ce e mai bun () [Corola-website/Science/296092_a_297421]
-
era mai direct așa. De la Lviv (Ucraina) am trecut în Polonia, am stat în Varșovia vreo două zile, si dup-aia am vrut să trecem granița la Słubice, unde era un pod. De obicei se trecea așa..., dar când am ajuns acolo nu se mai putea, erau cotroale. Pe partea ailaltă era Frankfurt-Oder. Ne-am întors înapoi în Varșovia și am luat trenul și am ajuns la alta granița, Görlitz se numește. Pe partea ailaltă e Dresda, în partea Germaniei. Aici
Te așteptai să-ți dea ce e mai bun () [Corola-website/Science/296092_a_297421]
-
granița la Słubice, unde era un pod. De obicei se trecea așa..., dar când am ajuns acolo nu se mai putea, erau cotroale. Pe partea ailaltă era Frankfurt-Oder. Ne-am întors înapoi în Varșovia și am luat trenul și am ajuns la alta granița, Görlitz se numește. Pe partea ailaltă e Dresda, în partea Germaniei. Aici, la Görlitz, era un câmp întins, cu mai multe canale, și soția mea era în pantofi, ca noi când plecasem, în București era o vreme
Te așteptai să-ți dea ce e mai bun () [Corola-website/Science/296092_a_297421]
-
câmp întins, cu mai multe canale, și soția mea era în pantofi, ca noi când plecasem, în București era o vreme cum a fost până acuma la noi, așa primăvăratica, nu ne gândeam că se schimbă brusc, și când am ajuns in Polonia s-a schimbat brusc, chiar mi-am luat o geaca de-acolo, am dat 100 de mărci pe ea, că eram prea subțire îmbrăcat. Și acum mai am geaca aia, cred. Și pe un canal din ăla și-
Te așteptai să-ți dea ce e mai bun () [Corola-website/Science/296092_a_297421]
-
în gară, erau unii care stăteau cu lunile, aveau bancă lor, aveau locul lor, cum vezi pe-afară că n-au pe unde să stea. Am luat legătura cu un băiat care fusese în Germania mai demult și așa am ajuns la un camping unde ne-am cazat provizoriu. Dup-aia am luat legătura cu cineva care cunoștea grănicerii polonezi, le-am dat la fiecare o sumă de bani, modica, nu mai știu, dar ne-au dus exact acolo unde era
Te așteptai să-ți dea ce e mai bun () [Corola-website/Science/296092_a_297421]
-
lucrurile astea, deci chiar nu mai pleacă așa cum se pleca înainte. Pleacă, dar pleacă în altfel de condiții. S-a dus el, deci, si a făcut autostopul cu soția, a plecat de acolo de unde ne-a lăsat pe noi, a ajuns în Dresda și a sunat la cumnatul meu, care așa a reușit să ne găsească. Noroc că cumnatul meu avea mașină și a venit și ne-a luat de acolo, altfel nu reușeam, că era frig, eram uzi, eram obosiți
Te așteptai să-ți dea ce e mai bun () [Corola-website/Science/296092_a_297421]
-
venit, puteai să rămâi. Dar dacă ne prindeau pe granița, îl făceau și pe el, pe cumnată-meu, nu mai luau în considerare că are acte. Șederea Așa am trecut și-am stat acolo un an și nouă luni. Când ajungeai, iti dădeau permis de ședere. De muncă îți dădeau mai greu, pe mai mult timp, dar prima oara îți dădeau permis de ședere. Eu nu puteam să zic că am fost mare refugiat politic, am zis acolo niște motive puerile
Te așteptai să-ți dea ce e mai bun () [Corola-website/Science/296092_a_297421]
-
egale cu ale nemților. Așa că sunt foarte grijulii. Au conștiința că așa trebuie să facă, nu? Muncă Am stat la Husum, la granița cu Danemarca, aproape un an, timp în care primeam banii ăștia (180 de mărci), dar nu îți ajungeau pentru că nu îți ajungeau. Trebuia să trimiți și acasă, să te gândești să-ți strângi ceva, si nu-ți ajungeau, trebuia să muncești. La negru era muncă. Soția mea nu a lucrat la negru, ea a găsit ceva. Avea nevoie
Te așteptai să-ți dea ce e mai bun () [Corola-website/Science/296092_a_297421]