221,754 matches
-
Universității din Iași, după ce trece cu nota maximă, 20, concursul pentru postul respectiv. Din 1945 se transferă la Universitatea din București. În 1926 debutează cu versuri în "Universul literar", din 1927 colaborează la "Viața literară" și "Gândirea", cu care va ajunge să polemizeze în paginile revistei proprii, "Capricorn". În perioada 1933 și 1934 a făcut parte din comitetul de conducere al revistei "Viața românească", revista înființată, la Iași, in 1906. La București colaborează cu prestigioasa "Revistă a Fundațiilor Regale", condusă de
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
Mihalache Paleologu a fost printre fondatorii Ordinului avocaților -pe la sfârșitul sec.18, începutul sec.19. Prin diverse înrudiri, Paleologu a fost descendent al domnitorului Constantin Brâncoveanu. Medelnicerul Mihalache (Mihai) Paleologu a avut, printre alți descendenți, un fiu Nicolae Paleologu, ajuns până la rangul de serdar (d. 1874). Fiul său Mihail (Mișu) Paleologu (1848 - 31 decembrie 1903) și-a susținut doctoratul în drept la Paris, în 1869, cu teza "De curatoribus furiose et allis extra minores dandis"A fost consilier la Curtea
Alexandru Paleologu () [Corola-website/Science/297589_a_298918]
-
avea 26 de ani, iar Anghel 28), cei doi s-au împrietenit. O relație benefică și pentru literele românești. Și-au luat un pseudonim - A. Mirea - sub care au început să publice lucrări originale și numeroase traduceri din literatura franceză, ajungând în cele din urmă să semneze împreuna celebrul "Caleidoscop" al lui A. Mirea, volum apărut în 1908 și comentat de critica și istoria literară, atât la apariție, cât și mai târziu. Din păcate au iubit aceeași femeie, pe poeta și
Ștefan Octavian Iosif () [Corola-website/Science/297598_a_298927]
-
început", fiind la origine o verigă de legătură spre un șir mai lung de versuri, cunoscut sub numele de "Haikai". Deoarece "hokku" dădea tonul restului sirului de versuri, el a căpătat un rol privilegiat în poezia "Haikai", încât s-a ajuns ca unii poeți să compună numai un "Haikai", renunțând la versurile următoare. Abia prin eforturile lui Masaoka Shiki această independența a fost oficial recunoscută prin anii 1890, prin crearea termenului Haiku. Această nouă formă de poezie avea să fie scrisă
Haiku () [Corola-website/Science/297607_a_298936]
-
cuprinzând un rechizitoriu al încălcării libertăților democratice și religioase de către regimul comunist. Memoriul a fost elaborat de N. Balotă, împreună cu frații Matei, Ioan și Elena Boilă, nepoții lui Iuliu Maniu. Deși patru exemplare ale memoriului au fost distruse, o copie ajunge la Securitate, în urma trădării și denunțării autorilor de către un apropiat. Urmează 7 ani de detenție la Jilava, Făgăraș, Gherla, Pitești, Dej, precum și doi de domiciliu obligatoriu la Lățești. Este eliberat în 1963 în schimbul unui acord de colaborare ca agent informator
Nicolae Balotă () [Corola-website/Science/297602_a_298931]
-
caractere la alfabetul, ridicând numărul total la 38 de simboluri. Cartea Prohodurilor de Gregory de Narek (951-1003), care ar putea fi considerată o capodoperă a literaturii universale, este, probabil, un bun exemplu de dezvoltare a unei literaturi scrise care a ajuns să fie cunoscut sub numele armeană medievală sau vernaculară.
Limba armeană () [Corola-website/Science/297616_a_298945]
-
1938, Istanbul) a fost un militar și politician turc, născut în Macedonia, fondatorul și primul președinte al Republicii Turcia, fiul lui Ali Riza (Efendi) și Zübeyde (Hanim). Mustafa s-a născut în cartierul Koca Kasım. În momentul în care a ajuns la perioada de deprindere a științelor a fost dat la școala lui Hafiz Mehmet după care a fost mutat, la cererea tatălui său, la școala lui Semsi efendi. În această perioadă și-a pierdut tatăl care a decedat în anul
Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/297611_a_298940]
-
să reprime o demonstrație ce mai târziu s-a dovedit a fi inexistentă. Totuși Kemal a profitat de ocazie pentru a părăsi capitala. Istoria modernă a Turciei se zice că ar fi început pe 10 mai 1919, când Kemal a ajuns în Anatolia. Abandonând misiunea de a "restaura ordinea", el a fondat o mișcare naționalistă turcă cu baza la Ankara. În aprilie 1920 un parlament provizoriu din Ankara i-a oferit titlul de președinte al Adunării Naționale. Același parlament a respins
Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/297611_a_298940]
-
timp, autorul finalizează a doua variantă, mai amplă, de 760 pagini dactilografiate. "Jurnalul fericirii" este confiscat a doua oară în 1984. Redactând în tot acest timp mai multe versiuni, acestea au fost scoase pe ascuns din țară, două dintre ele ajungând în posesia Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, la Paris. Cartea circulase în samizdat printre intelectualii epocii. Monica Lovinescu o difuzează în serial la microfonul postului de radio "Europa Liberă" între anii 1988 și 1989. Temându-se de noi
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
a făcut însă ca în 1976 Constantin Noica să îl întâlnească, la o lansare de carte care a avut loc la Cluj-Napoca, pe Iustinian Chira, bun prieten al lui Ioan Alexandru și al scriitorilor în general. Invitat de acesta, Noica ajunge în scurt timp la Mănăstirea Rohia unde zăbovește 3 zile. Cadrul natural și biblioteca vastă îl impresionează deopotrivă pe marele filosof care nu ezită să îi povestească lui Steinhardt despre cele văzute la Rohia, mai ales că îi știa gândul
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
teme preluate din istoria medievală și modernă timpurie a României, în romane precum "Neamul Șoimăreștilor", "Frații Jderi" și "Zodia Cancerului". Prin intermediul operelor precum "Venea o moară pe Siret...", "Baltagul" și alte scrieri, Sadoveanu acoperă o mai mare perioadă de timp, ajungând până în istoria contemporană, în care abordează și alte stiluri precum romanul psihologic și naturalismul. Ultima etapă corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic. Ca om politic, a fost adept al naționalismului și umanismului
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Minerva", alături de Anghel și criticul literar Dumitru Karnabatt, și a mai publicat în publicația tradiționalistă "Luceafărul". Sadoveanu este din nou chemat sub arme în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic din 1913, în care România s-a confruntat cu Bulgaria. Ajungând la gradul de locotenent, se oprește pentru o perioadă în Fălticeni cu al Cincisprezecelea Regiment de Infanterie, după care luptă pentru scurt timp pe front. Se întoarce apoi la viața de scriitor. Devenind bun prieten cu poetul și umoristul George
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
de un grup de țărani; personajul eponim din "Ion Ursu" pleacă din sat pentru a deveni proletar, și devine alcoolic; ucenicul din "Sluga" nu este capabil să se răzbune pe maistrul său la momentul potrivit; în "Doi feciori", un boier ajunge să țină la fiul său ilegitim, care lucra pe moșia sa și nu își cunoștea tatăl. În 1905 Sadoveanu publică și "Povestiri din război", care cuprinde scene din viața soldaților români care au luptat în Războiul de Independență. Împotrivindu-se
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
și descrierea naturii, a cărui scop este cel de a evoca „eternitatea indiferentă” a conflictelor dintre protagoniști, și care, uneori, se bazează, pe „o mare bogăție de sunete și cuvinte.” I-a reproșat scriitorului „o oarecare monotonie”, concluzionând că Sadoveanu ajunge să folosească aceste tehnici în aproape toate operele sale ulterioare. Totuși, poveștile lui Sadoveanu din această perioadă au revenit de multe ori la o perspectivă naturalistă, în special în seria de scheciuri și nuvele care dezvăluie viețile modeste duse de
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
încăpățânare că Mica Unire din 1859 dintre Țara Românească și Moldova a fost făcută pentru a asigura supremația clasei sale sociale; o tânără femeie dintr-o clasă socială inferioară este menită să se căsătorească cu un boier din interes dar ajunge să aleagă o viață liberă; și un țigan dezertează din armată după ce i se spune să facă baie. În "La noi, la Viișoara", viața unui bătrân degenerează în avariție și bigotism, până în momentul când își înfometează soția până ce aceasta moare
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
să se lase cuceriți de șarmul indescriptibil și întregul avânt dat de utopia comunistă”, dar că în realitate ar fi fost „motivat de frică”. Parafrazând vocabularul comunist, Stanomir îl descrie pe scriitor ca fiind una dintre personalitățile burgheziei care au ajuns să-i susțină pe comuniști fără a fi cu adevărat unul din ei, susținând că dorința lui Sadoveanu era ca democrația să fie în mâinile oamenilor, „un model de cameleonism”. Conform istoricului Vladimir Tismăneanu, Sadoveanu, ca și Parhon, George Călinescu
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
împiedicat să urmeze, cu rezultate excepționale, Liceul Pușkin din Berezniki, regiunea Perm și apoi Institutul Politehnic Ural, cu specializarea "Construcții". În 1961, încurajat de "dezghețul" lui Nikita Hrușciov, se înscrie în Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) și în 1969 ajunge în nomenclatura de partid, lucrând în administrația comunistă. Manifestând calități organizatorice deosebite, avansează pe linie de partid și ajunge secretar de partid al regiunii Sverdlovsk, calitate în care dispune ditrugerea casei Ipatiev, unde fusese asasinat ultimul țar, Nicolae al II
Boris Elțin () [Corola-website/Science/297615_a_298944]
-
Construcții". În 1961, încurajat de "dezghețul" lui Nikita Hrușciov, se înscrie în Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) și în 1969 ajunge în nomenclatura de partid, lucrând în administrația comunistă. Manifestând calități organizatorice deosebite, avansează pe linie de partid și ajunge secretar de partid al regiunii Sverdlovsk, calitate în care dispune ditrugerea casei Ipatiev, unde fusese asasinat ultimul țar, Nicolae al II-lea. La 24 decembrie 1985 devine primar al Moscovei (de fapt Prim-secretar al Comitetului Orășenesc Moscova al PCUS
Boris Elțin () [Corola-website/Science/297615_a_298944]
-
2002, Consiliul a decis să publice o listă de foști ofițeri de Securitate care au fost implicați în poliție politică. Agenția Română de Informații, SRI, inițial s-a opus acestei inițiative, dar în urma unei întâlniri între Consiliu și SRI, au ajuns la un acord. Cu toate acestea, Patapievici a argumentat că consiliul este blocat din motive politice. În luna următoare, Patapievici, împreună cu Pleșu și Dinescu a încercat să schimbe șeful Consiliului, Gheorghe Onișoru, care, au argumentat ei, este de partea SRI
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
română. Criticii lui Băsescu i-au etichetat pe Patapievici, Gabriel Liiceanu, și Vladimir Tismăneanu ca "Intelectuali lui Băsescu", etichetă respinsă de cei trei. Ca motivație pentru partizanatul politic, consideră că trăiește un război inițiat de partidele politice care vor să ajungă la putere, un război civil, in care viața "„a devenit irespirabilă pentru majoritatea românilor”". Cu toate acestea nu este membru al vreunui partid. Gabriel Andreescu îl califică drept autor al unei cărți reacționare și drept facilitant al extremismului. Anumite afirmații
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
și lipsa, și foamea, și năvălirile ...“" Mama lui Barbu, Iana (Ioana sau Ana), era "„fiica văduvei Stana din Postrăvari, sat locuit de clăcași, de pe moșia familiei Filipescu“". Primii ani de viață și-i petrece în ulița Vergului, în tovărășia tatălui, ajuns la aproape 70 de ani: "„Mi-aduc și acum aminte (aș fi mulțumit dacă n-ar fi decât o amintire) cum mă agățam de scurteica lui lungă și îmblănită cu mârsă neagră și-l lingușeam și-l mângâiam pe obraji
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
românilor", pregătind într-un anume mod, substanța discursului de recepție de la primirea în Academie. Oratorul s-a afirmat și în calitate de conferențiar la Universitatea din București într-un curs de folclor, în 1893, "„primul ținut de pe o catedră universitară din București“". Ajuns în Parlament, într-o singură stagiune a luat cuvântul de peste 56 de ori, cu o vibrație unică în sprijinul ideii de dreptate și de prosperitate a țăranului român, pentru ridicarea poporului și pentru unitatea noastră națională. În răspunsul său de la
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
ies la iveală și le dau în clipa aceasta graiul pe care li-l pot da“". Prozator și dramaturg, gazetar, avocat și orator, cu vocația perceperii evenimentelor politice și culturale în cele mai profunde sensuri ale acestora, lansat în politică, ajunge în 1899 primar al Bucureștilor. Rămâne în literatură, însă, întâi de toate prin "" și prin trilogia dramatică moldovenească. La 12 mai 1912, ca o apreciere a întregii sale activități de prozator și dramaturg, scriitorul este ales membru al Academiei Române, urmând
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
o face pe regina Didona să se îndrăgostească de el. Însă Jupiter, regele zeilor, îi ordonă lui Eneas să-și îndeplinească destinul și să părăsească Cartagina, iar Didona, cu inima frântă, se sinucide. După o vizită în lumea cealaltă, Eneas ajunge în Italia și ia parte la o serie de lupte și aventuri. În cele din urmă, se însoară cu fiica regelui din Latium. Aceasta asigură destinul imperial al Romei, deoarece, conform versiunii măgulitoare a lui Vergiliu, fiul lui Eneas, Iulus
Epopee () [Corola-website/Science/297635_a_298964]
-
Dauphine, ea nu constituia o povara mare, ridicându-se numai până la a 50-a parte din recolta, dar în Bretania, era de un sfert. Dijma asigura întreținerea preoților și localului bisericii, sprijinul săracilor, dar cea mai mare parte din ea ajungea la episcopi și abați, stârnind nemulțumiri în rândul clerului inferior și țăranilor. Clerul avea multe privilegii, fiind scutit de impozite. În locul impozitelor, Adunarea clerului, dominată de episcopi, a convenit cu regele să plătească anual coroanei o sumă de "don gratuit
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]