21,599 matches
-
de război, pe fondul evenimentelor revoluționare din Rusia și din Ungaria, întregul efectiv al Legiunii s-a repatriat în intervalul septembrie - decembrie 1919. Ajunși în România însă, pe fondul suspiciunii că ar fi putut servit ca mijloc de penetrare postbelică italiană în regiunea Dunării, soldații au fost dezarmați și corpul ofițeresc italian repatriat. Totuși, soldații au fost ulterior încorporați în Armata Regală Română și unitățile au fost trimise în Transilvania și Bucovina, o parte dintre acestea participând la operațiile militare pentru
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
abia în anul 1916 procentul de prizonieri de război de naționalitate română proveniți din trupele austro-ungare a devenit semnificativ, aceștia fiind concentrați în principal în lagăre din nordul Italiei. Alături de prizonierii de alte naționalități ale Dublei Monarhii, risipiți pe teritoriul italian aceștia au contribuit la o mai bună înțelegere a situației etnice a Imperiului Austro-Ungar. În mod particular în provincia L'Aquila, unde un puternic cutremur a distrus în 13 ianuarie 1915 drumurile și structurile civile, nevoia de mână de lucru
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
cu 15.000 de prizonieri. De-a lungul timpului, componenta reprezentată de prizonierii de origine română de aici s-a mărit semnificativ, aceștia făcându-și un bun renume și o bună imagine în rândul populației civile. Ușurința cu care cetățenii italieni au putut să comunice cu aceștia în raport cu germanii și maghiarii, precum și spiritul lor sacrificiu asociat demonstrației de a fi buni lucrători, au dus la apariția respectului locuitorilor față de români. Aceasta a mers până în punctul în care au fost create în
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
cu aceștia în raport cu germanii și maghiarii, precum și spiritul lor sacrificiu asociat demonstrației de a fi buni lucrători, au dus la apariția respectului locuitorilor față de români. Aceasta a mers până în punctul în care au fost create în mod spontan comitete civile italiene de solidaritate și de asistență, rezervate cetățenilor români și familiilor lor rămase în patrie. O bună parte dintre prizonierii etnici români, odată cu intrarea României în război de partea Antantei, au dorit să fie înrolați în unități militare naționale de parte
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
dorit să fie înrolați în unități militare naționale de parte aliaților, la fel cum se procedase cu polonezii, cehii, slovacii și iugoslavii din Armata Austro-Ungară. Activitatea de influențare a factorilor de decizie din Italia a debutat cu memorii trimise guvernului italian, în perioada iulie - august 1916, de către prizonieri de naționalitate română din Italia. Aceste memorii alăturate unor alte inițiative au continuat atât în 1917, cât și în prima jumătate a anului 1918, crescând în intensitate după încheierea armistițiului dintre România și
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
război români din Italia, personalul Legației Române din Roma a intervenit pe lângă guvernul țării gazdă pentru a obține permisiunea de a înființa un birou cu această destinație. Însuși șeful misiunii diplomatice de la Roma, Alexandru Lahovary, a cerut oficial permisiunea guvernului italian ca "„românii să-și facă datoria față de neam”". La aceste demersuri s-au adăugat eforturile de organizare a prizonierilor români întreprinse de doi profesori de la Universitatea din București: transilvăneanul Simion Mândrescu (profesor de limba și literatura germană) și George G.
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
această direcție. La sfârșitul iernii 1917-1918, M. Popovici - în calitate de reprezentant al „Comitetului Național al Românilor Subjugați din Monarhia Austro-Ungară” constituit la Odessa la 2 ianuarie 1918 - a sosit în Italia pentru a organiza aici un corp de voluntari. Prin intermediul ambasadorului italian de la Paris, propunerea Comitetului pentru formarea acestui corp a fost remisă guvernului italian, împreună cu recomandarea primului ministru francez Georges Clemenceau de a i se da curs. Cu toate acestea însă, în primăvara anului 1918 generalul-maior Gondrecourt, conducătorul Misiunii Militare Franceze
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
al Românilor Subjugați din Monarhia Austro-Ungară” constituit la Odessa la 2 ianuarie 1918 - a sosit în Italia pentru a organiza aici un corp de voluntari. Prin intermediul ambasadorului italian de la Paris, propunerea Comitetului pentru formarea acestui corp a fost remisă guvernului italian, împreună cu recomandarea primului ministru francez Georges Clemenceau de a i se da curs. Cu toate acestea însă, în primăvara anului 1918 generalul-maior Gondrecourt, conducătorul Misiunii Militare Franceze în Italia, era încă de părere că nu venise încă momentul potrivit pentru
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
Cu toate acestea însă, în primăvara anului 1918 generalul-maior Gondrecourt, conducătorul Misiunii Militare Franceze în Italia, era încă de părere că nu venise încă momentul potrivit pentru rezolvarea creării unor unități formate din etnici români prizonierii de război pe frontul italian, într-un context în care apăruseră deja dificultăți legate de crearea unor unități similare formate din etnici cehi sau iugoslavi, problemă de importanță superioară pentru interesele franceze. Referitor la cerințele transmise prin intermediul ambasadorul italian de la Paris, în martie 1918 Ministrul
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
români prizonierii de război pe frontul italian, într-un context în care apăruseră deja dificultăți legate de crearea unor unități similare formate din etnici cehi sau iugoslavi, problemă de importanță superioară pentru interesele franceze. Referitor la cerințele transmise prin intermediul ambasadorul italian de la Paris, în martie 1918 Ministrul de externe al Italiei, Sidney Sonnino, a opinat că de formare de trupe transilvănene destinate să lupte pe frontul italian. La final el a solicitat lui Orlando Deși italienii au fost de acord cu
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
iugoslavi, problemă de importanță superioară pentru interesele franceze. Referitor la cerințele transmise prin intermediul ambasadorul italian de la Paris, în martie 1918 Ministrul de externe al Italiei, Sidney Sonnino, a opinat că de formare de trupe transilvănene destinate să lupte pe frontul italian. La final el a solicitat lui Orlando Deși italienii au fost de acord cu separarea prizonierilor de război români de cei maghiari sau germani, precum și cu constituirea unor unități naționale cu drapel propriu, nu au fost de acord cu folosirea
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
coordonate, în sensul determinării atât a factorilor decizionali ai Antantei de „a-și modela corespunzător atitudinea față de situația prizonierilor de război”, cât și în sensul susținerii destrămării de facto a Dublei Monarhii. Pentru a-l determina pe ministrul de externe italian (baronul Sidney Sonnino) să nu se mai împotrivească destrămării Austro-Ungariei, locul final de desfășurare a lucrărilor congresului a fost ales la Roma, acestea deschizându-se la data de 8 aprilie 1918 sub președinția senatorului italian Francesco Ruffini. Delegația care a
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
a fost condusă de profesorul G. G. Mironescu. În acest cadru, delegații transilvăneni aflați la Congres au înființat o comisie dedicată eliberării prizonierii români din Italia și formării unei Legiuni române. Un sprijin suplimentar în încercare de convingere a guvernul italian, a primit profesorul Simion Mândrescu din partea deputatului francez Henry Franklin-Bouillon (aflat în delegația care a reprezentat Franța la Congres) și a lui Albert Thomas, ministrul francez al Armamentului, iar George G. Mironescu a făcut un turneu prealabil prin lagărele de
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
reprezentat Franța la Congres) și a lui Albert Thomas, ministrul francez al Armamentului, iar George G. Mironescu a făcut un turneu prealabil prin lagărele de prizonieri pentru a sonda terenul. Este de remarcat că acest congres a convenit și autorităților italiene, interesate de demersurile făcute pentru o înfrângere mai rapidă a Austro-Ungariei. Mass-media tipărită a fost larg reprezentată, invitată fiind pentru a demonstra autenticitatea discuțiilor, demersurilor și măsurilor care ar fi urmat să fie luate. Alături de aceasta au fost invitați și
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
promis reprezentanților minorităților din Austro-Ungaria sprijinul guvernului său, pentru a obține independența și a se elibera de dominația străină. Pe 11 aprilie 1918, în primirea pe care a făcut-o delegațiilor națiunilor participante la congres după încheierea acestuia, primul ministru italian a precizat astfel că "„Italia consideră cauza lor ca pe a ei însăși”". Unul dintre pilonii acestei inițiative a fost acela de a implica în lupta în mod organizat împotriva statului ai cărui cetățeni încă mai erau, prizonierii de război
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
lor ca pe a ei însăși”". Unul dintre pilonii acestei inițiative a fost acela de a implica în lupta în mod organizat împotriva statului ai cărui cetățeni încă mai erau, prizonierii de război austro-ungari. La sfârșitul aceleiași luni, primul ministru italian a remis generalului Armando Diaz, comandant suprem al Armatei Italiene, recomandarea de a recruta prizonieri austro-ungari aparținând naționalităților oprimate de Austro-Ungaria și de a organiza prompt unități formate din aceștia. La începutul lunii aprilie 1918, un grup de 22 de
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
inițiative a fost acela de a implica în lupta în mod organizat împotriva statului ai cărui cetățeni încă mai erau, prizonierii de război austro-ungari. La sfârșitul aceleiași luni, primul ministru italian a remis generalului Armando Diaz, comandant suprem al Armatei Italiene, recomandarea de a recruta prizonieri austro-ungari aparținând naționalităților oprimate de Austro-Ungaria și de a organiza prompt unități formate din aceștia. La începutul lunii aprilie 1918, un grup de 22 de ofițeri de naționalitate română aflați în lagărul de la Cassino, organizați
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
de ofițeri de naționalitate română aflați în lagărul de la Cassino, organizați într-un „grup de acțiune”, au trimis un apel către delegații români de la „Conferința Naționalităților Subjugate din teritoriile Austro-Ungare”. La acel moment, printre prizonierii de naționalitate română ai Armatei Italiene erau 108 ofițeri și 26 de aspiranți gradați (repartizați în 23 de lagăre) și 17.504 soldați (din care 124 în Albania) repartizați în 50 de lagăre, cei mai mulți fiind în lagărele de la Cittaducale, Cavarzere și Avezzano (unde de altfel a
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
124 în Albania) repartizați în 50 de lagăre, cei mai mulți fiind în lagărele de la Cittaducale, Cavarzere și Avezzano (unde de altfel a și debutat organizarea de unități românești). La 7 mai 1918, comisia pentru prizonierii de război a Ministerul de Război italian ("Commissione per i prigionieri di guerra") a decis reunirea unui număr de ofițeri transilvăneni pentru a se constitui în embrionul viitoarei Legiuni și a fi instruiți special în vederea constituirii viitoarelor unități românești. În urma unei intervenții a profesorului Mândrescu pe lângă președintele
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
poștală color pentru a fi difuzată soldaților. Acești ofițeri au mers prin alte lagăre pentru a face propagandă în vederea înrolării a câtor mai mulți oameni în viitoarea legiune. Clemenceau i-a indicat lui Gondrecourt să intervină în continuare la guvernul italian în ceea ce privește recrutarea voluntarilor ardeleni, dar cu rezerva de a nu aduce atingere interesului superior al francezilor de a fi recrutați pentru lupta împotriva Puterilor Centrale cehi sau iugoslavi. În iunie 1918 s-a constituit la Cittaducale un "Comitet de acțiune
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
de a organiza în legiuni pe toți românii din Austro-Ungaria care se găseau în țările aliate. Procesul-verbal încheiat cu aceasta ocazie a conținut următoarele Reprezentanți Comitetului au fost trimiși pentru a susține aceste deziderate la Washington, Londra și Paris. Guvernul italian a recunoscut ulterior acest Comitet, ca fiind singurul reprezentant al prizonierilor de naționalitate română din Peninsulă. Primii zece ofițeri (printre care s-au aflat locotenentul Emilian Piso și sublocotenenții Cotuțiu Emil, Hosu Romulus, Vancea Victor) au fost trimiși pe front
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
Piave, fiind atașați Serviciului de informații al Armatei a II-a ca ofițeri de informații. Scopul lor a fost acela de a organiza din prizonieri etnici români aflați în zona frontului, unități combatante. La începutul lunii iulie 1918 primul ministru italian a aprobat constituirea unei legiuni române, iar în aceeași lună ministrul de război Leonida Bisolatti a dat dispoziție ca ofițerii prizonieri români din Cittaducale, care făcuseră cereri de înrolare, să fie eliberați, echipați cu uniformă italiană cu insignele Legiunii Române
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
iulie 1918 primul ministru italian a aprobat constituirea unei legiuni române, iar în aceeași lună ministrul de război Leonida Bisolatti a dat dispoziție ca ofițerii prizonieri români din Cittaducale, care făcuseră cereri de înrolare, să fie eliberați, echipați cu uniformă italiană cu insignele Legiunii Române - tricolorul român orizontal - și încorporați în Armata Italiană, pentru a fi utilizați în subordinea serviciilor de informații. Eficacitatea pe front din punct de vedere propagandistic a ofițerilor vorbitori a subdialectelor transilvănene a fost mult mai puternică
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
în aceeași lună ministrul de război Leonida Bisolatti a dat dispoziție ca ofițerii prizonieri români din Cittaducale, care făcuseră cereri de înrolare, să fie eliberați, echipați cu uniformă italiană cu insignele Legiunii Române - tricolorul român orizontal - și încorporați în Armata Italiană, pentru a fi utilizați în subordinea serviciilor de informații. Eficacitatea pe front din punct de vedere propagandistic a ofițerilor vorbitori a subdialectelor transilvănene a fost mult mai puternică decât cea a italienilor știutori de limbă română sau a românilor din
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
a fost mult mai puternică decât cea a italienilor știutori de limbă română sau a românilor din Regatul României, astfel că spre sfârșitul lunii august, generalul Pietro Badoglio a solicitat lagărului de muncă din Cavarzere 80 de militari. Pe frontul italian au intrat în luptă luna iulie trei companii române (cu un total de 13 ofițeri și 830 de militari) cunoscute sub denumirea de „Alpini” (vânători de munte). Aceste trei companii au fost singurele unități de români care au participat la
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]