20,876 matches
-
și generalul Coandă a primit acceptul STAVKA de a coordona această activitate, fără a i se preciza efectivele pe care avea dreptul să le recruteze. Pe 5 martie - în prezența generalului Coandă, a colonelului Pietraru și a membrilor Comitetului Executiv, militarii români de la Darnița au semnat următorul angajament : Ca efect al semnării angajamentului, voluntarii au devenit militari români cu toate drepturile și obligațiile asociate acestui statut. Mai târziu, prin Decret Regal, aceștia au primit și cetățenia română. Prin intermediul Legației Române la
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
preciza efectivele pe care avea dreptul să le recruteze. Pe 5 martie - în prezența generalului Coandă, a colonelului Pietraru și a membrilor Comitetului Executiv, militarii români de la Darnița au semnat următorul angajament : Ca efect al semnării angajamentului, voluntarii au devenit militari români cu toate drepturile și obligațiile asociate acestui statut. Mai târziu, prin Decret Regal, aceștia au primit și cetățenia română. Prin intermediul Legației Române la Petrograd - condusă de Constantin Diamandi, s-a solicitat la 8/21 martie 1917 crearea într-o
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
foc făcându-se în luptele de la Muncelu, în cadrul Diviziei 2 Infanterie. Participarea lor la luptă a fost simbolică - datorită numărului restrâns de voluntari care au ajuns pe front până la întreruperea operațiunilor. Din rândul lor au căzut pe frontul 31 de militari și 433 dintre aceștia au fost răniți, iar 129 dintre voluntari au fost distinși cu ordine și medalii. Celelalte grupuri recrutate după 20 august și sosite până la începutul anului 1918, deși încadrate în armată, nu au mai avut ocazia să
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Regatul României. Aceștia nu se mai puteau întoarce nici pe teritoriul Imperiului Austro-Ungar, unde erau considerați sperjuri și trădători, iar România în urma semnării Păcii de la Buftea ajunsese sub dominația inamicului. În marea lor majoritate, voluntarii înrolați la Darnița - deghizați în militari ruși, au fost redislocați spre Chișinău și de acolo au trecut totuși în România. Încetul cu încetul, individual sau în cete mici, un număr de aproximativ 2.000 de voluntari angajați a reușit să se strecoare spre Iași și Chișinău
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
personal care a putut beneficia de folosirea unor resurse proprii (printre voluntari s-au aflat câțiva intelectuali cu experiență anterioară câștigată la diferite publicații din Transilvania și Bucovina). Publiciștii și tipografii săi - toți emigranți, au venit din Regatul României odată cu militarii care au avut sarcina de a-i organiza pe voluntari. În fruntea lor s-a aflat Sever Bocu - fost redactor al Tribunei arădene. Deși subiectele gazetei au fost diverse, toate a fost însă legate de problematica specifică voluntariatului. Tematica abordată
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
fie avansați de către "Comitetul Național Cehoslovac", la propunerea și cu participarea paritară a "Comitetului Național Român". De partea lor, cehoslovacii urmau să sprijine efortul comun - acela de distrugere a Dublei Monarhii. Aceștia s-au angajat să ofere prin departamentul lor militar ofițeri - în cazul în care românii nu ar fi avut suficienți, să furnizeze alimente, efecte militare și armament, să aibă grijă de unitățile tehnice auxiliare și să acopere cheltuielile de propagandă și . Ambele părți urmau însă să-și pună forțele
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
făcute de aceștia cu scopul de a ocupa ei locurile destinate evacuărilor din lunile mai și iunie. Datorită succeselor române în confruntarea cu Armata Roșie și pentru determinarea și curajul dovedite în luptele cu bolșevicii, în 10/23 mai 1920 militarii "Legiunii" au fost decorați la Vladivostok cu 68 de decorații ale Puterilor Aliate (franceză, engleză, italiană și cehoslovacă). În aceeași dată au primit de la conducătorul misiunii militare drapelul unității și au depus din nou jurământul de credință României reîntregite și
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
vasele de pasageri „Trás-os-Montes” și „Huntsgreen” cu o capacitate totală de 3.100 pasageri, cu un traseu mai scurt prin Canalul Suez și care urmau să fie în port la începutul lunii iunie. Contingentul român având circa 2.500 de militari, restul celor 600 de locuri au revenit printr-o complicitate tacită cu decidenții francezi, prizonierilor supuși români adunați din lagărele din Primorie sau aflați dislocați în zonă. Aceștia au fost îmbrăcați în haine militare românești, au fost trecuți în evidență
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
guvernului englez, „pentru cei ce au făcut serviciu pe la misiunile aliate”. Ulterior, Cădere a solicitat ca și acest al treilea transport făcut pe 25 august 1920 cu vasul american „President Grant” - înaintea celor care i-au readus în Europa pe militarii austrieci, să fie considerat alcătuit complet din militari români (pe vas au revenit în țară 116 dintre prizonierii mai bătrâni și bolnăvicioși adunați în baza română de la Vladivostok, alături de un ofițer și trei soldați voluntari ai Legiunii ieșiți din spital
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
pe la misiunile aliate”. Ulterior, Cădere a solicitat ca și acest al treilea transport făcut pe 25 august 1920 cu vasul american „President Grant” - înaintea celor care i-au readus în Europa pe militarii austrieci, să fie considerat alcătuit complet din militari români (pe vas au revenit în țară 116 dintre prizonierii mai bătrâni și bolnăvicioși adunați în baza română de la Vladivostok, alături de un ofițer și trei soldați voluntari ai Legiunii ieșiți din spital - în total 30 ofițeri și 90 subofițeri, gradați
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
încheiat activitatea, cei 2 ofițeri rămânând încă un timp pe lângă consulul francez, spre a lichida ultimele chestiuni. Cu această ocazie a luat sfârșit și activitatea "Comisiei Militare Române" de repatriere a "Legiunii" (aceasta fiind repatriată în integralitatea ei de 2466 militari, din care 122 ofițeri și 2344 subofițeri, gradați și soldați). Cele 3 transporturi au ajuns fără pierderi umane la Constanța în 4 și respectiv, 7 iulie, iar la Triest pe 15 octombrie 1920. Un mic număr de voluntari a rămas
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
anul 1935 și a avut secretariatul la Praga. În 1933 Victor Deleu a fost ales in funcția de președinte al "Micii Antante a Voluntarilor". În 1936 medalia "Ferdinand I" cu spade pe panglică a fost oferită în semne de recunoaștere militarilor din Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni și celor din Legiuni. După intrarea trupelor sovietice în România spre sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, voluntarii ardeleni din Prima Conflagrație au avut de suferit. Aceștia și-au pierdut gradele militare și au
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
apariției unei noi ținte iar culoarea portocalie (cu persistență mai mare) permitea să se vadă circular toată situația aeriană în decursul perioadei de observare prin rotirea antenei cu viteza de 2 ture pe minut. În anul 1951, la inițiativa inginerilor militari M.M. Lobanov și A.I. Oblezin pentru antena stației P-8 s-a realizat o nouă construcție catarg cu înălțimea de 30 m, dispozitiv numit "Unja." Cu acest dispozitiv s-a reușit să se îndrepte în jos centrul diagramei de directivitate
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
a Cehoslovaciei aceeași misiune. Pe teritoriul Imperiului Austro-Ungar în toamna anului 1918, Armata Austro-Ungară se afla în curs de dezintegrare, dezertarea pe câmpul de luptă a soldaților de diverse naționalități, determinând împrăștierea acestora în interiorul Dublei Monarhii. Manifestat și în rândurile militarilor etnici români înrolați, acest fenomen a pus conducătorii mișcării naționale române în fața necesității de a organiza și îndruma acești soldați, împrăștiați în diferite zone ale Imperiului. Cu scop de măsură preventivă Comandamentul Armatei Austro-Ungare dispersase unitățile cu pondere națională minoritară
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
că acesta urma să devină forumul suprem pentru toate trupele, ofițerii și soldații aflați în părțile apusene ale Imperiului Austro-Ungar, aceștia datori fiind în a-i urma toate ordinele. Conform celor hotărâte, Senatul urma să lanseze un apel către toți militarii români înrolați în armatele Dublei Monarhii și să se pună în legătură cu aceștia. Senatul a fost compus din 11 membri și a fost prezidat de un comitet executiv reprezentat de Iuliu Maniu (cu funcția de reprezentant politic), căpitanul Traian Popa, medicul
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
a recunoaște sau aproba ceva. Senatul a fost recunoscut astfel ca for național reprezentativ de către noul Minister de Război, a primit pentru cazarea soldaților cazarma Franz-Ferdinand, 5 camere mari în clădirea Ministerului pentru birouri și alocații în bani pentru solda militarilor. În clădirea Ministerului - transformată într-un fel de turn al Babilonului în care se stabiliseră în bună înțelegere și birourile sau cancelariile altor naționalități din Imperiu, s-a instalat astfel un birou permanent al Senatului - condus de Iuliu Maniu, care
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
aflați în regiunea Vienei, au fost cantonați în cazărmile de la Wiener Neustadt. Acest Senat a activat într-o perioadă de profunde mutații militare și politice ce a culminat cu destrămarea Dublei Monarhii. În apelul emis de Senatul Militar Român Central, militarii au fost sfătuiți să constituie senate similare în orașele în care erau cantonați, fiecare dintre aceste organisme fiind datoare să trimită un delegat organului central. Fiecare dintre etnicii români înrolați în Armata Austro-Ungară a fost considerat un soldat al comitetului
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
un delegat organului central. Fiecare dintre etnicii români înrolați în Armata Austro-Ungară a fost considerat un soldat al comitetului național român, aceștia fiind îndemnați să refuze executarea poruncilor de la străini și depunerea vreunui jurământ către o armată sau steag străine. Militarilor români le-a fost deasemeni interzis să recurgă la acte de vandalism și să împiedice manifestări cu caracter național ale altor naționalități. În ședința din 2 noiembrie s-au pus bazele primului regiment național sub comanda căpitanului Loichiță, având la
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
au pus bazele primului regiment național sub comanda căpitanului Loichiță, având la origine efectivele românești ale Regimentului 64 Orăștie. Conduși tot de către căpitanul Loichiță, ofițerii români au început o intensă activitate propagandistică prin discursuri în cazărmi, piețe și gări, destinate militarilor români întorși de pe front și staționați temporar în Viena, sprijinită de editarea unei gazete numită „Timpul nou”, al cărei redactor a fost Filimon Taniac. Începând cu 3 noiembrie s-a trecut la dezlegarea simbolică a soldaților de jurământul depus față de
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
centrul orașului începuseră să fie prădate de răzvrătiți, respectând înțelegerea, Senatul Militar Român Central prin trupele sale românești a asigurat paza orașului, salvându-l de avansul ideilor promovate de revoluția rusă. Printre altele, la cererea expresă a Ministerului de Război militarii români au împrăștiat o demonstrație de tip bolșevic. Pe data de 7 noiembrie în timpul celei de-a șasea ședințe, a fost citită declarația prin care Legiunea Română din Praga s-a subordonat Senatului Militar Român, iar pe 12 noiembrie (ziua
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
dintre unitățile care au primit ordin să traverseze teritoriul evacuat și să se îndrepte spre Arad au fost dezarmate de unitățile sârbe. Majoritatea unităților au sosit în preajma deschiderii Marii Adunări Naționale de la Alba-Iulia, după data de 1 decembrie 1918 majoritatea militarilor sosiți de la Viena înrolându-se în Gărzile Naționale Române. Este de remarcat că pe parcurs colonia română din Viena împărtășind și îmbrățișând acțiunile Senatului, a avut o contribuție activă în slujba cauzei naționale. Româniiidin oraș au facilitat întâlniri premergătoare constituirii
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
doi bărbați. În cele din urmă, germanii i-au găsit, împreună cu alți parașutiști, ascunzându-se în Catedrala Sf. Chiril și Metodiu din Praga. Cu toate acestea, după șase ore de confruntări armate, în care au fost uciși cel puțin 14 militari germani, iar alți 21 au fost răniți, Gabčík și ceilalți, cu excepția lui Kubiš, care a fost grav rănit de o grenadă, s-au sinucis în catacombele bisericii, înainte ca naziștii să-i prindă vii. Kubiš a fost rănit în luptă
Jozef Gabčík () [Corola-website/Science/336117_a_337446]
-
Khalifa Belqasim Haftar (Arabă: خليفة بلقاسم حفتر; născut în 1943) este un militar libian, deținând din anul 2016 gradul de mareșal, comandantul principal a uneia dintre părțile implicate în actualul război civil din Libia. Născut în estul Libiei, în orașul Ajadbiya, el aparține tribului al-Ferjani. A studiat la Academia Militară Regală din Benghazi
Khalifa Haftar () [Corola-website/Science/336212_a_337541]
-
demarcație incidentele armate în care au fost implicate trupele ungare și române s-au multiplicat semnificativ, căpătând aspectul unor lupte cu anvergură locală. La 26 februarie, într-un context în care România a devenit un factor semnificativ al planurilor comandanților militari francezi de intervenție împotriva Rusiei Sovietice, Conferința de Pace a trasat o nouă linie de demarcație aflată între Satu-Mare și Arad. Comunicare noii decizii către guvernul maghiar a căpătat însă în contextul deteriorării rapide a situație militare aliate din Ucraina
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
ale Tratatului de la București din anul 1916. Refuzând să facă o distincții între „vechii” maghiari și „noii” maghiari de după război, d’Esperey a trasat o linie de demarcație aproape centrată pe vechia frontieră, linie care a fost operă a unui militar, nu a unui politician. Suplimentar, această Convenție a determinat apariția unei situații cu caracter relativ confuz, deoarece a prevăzut ca administrația din teritoriul evacuat să rămână sub controlul guvernului budapestan, aliații urmând să nu se amestece în administrarea internă a
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]