21,274 matches
-
El a fost fiul cel mare al lui Ernest Augustus, Duce de Brunswick și a Prințesei Victoria Luise a Prusiei, copilul cel mic și singura fiică a împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei. La naștere a primit titlul de Prinț Ereditar de Brunswick și la scurt timp pe cel de Prinț al Marii Britanii și a Irlandei, titlu acordat de regele George al V-lea al Regatului Unit, și moștenitor al titlurilor de Duce de Cumberland și Teviotdale și Conte de
Ernest Augustus al IV-lea, Prinț de Hanovra () [Corola-website/Science/333048_a_334377]
-
de Brunswick și a Prințesei Victoria Luise a Prusiei, copilul cel mic și singura fiică a împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei. La naștere a primit titlul de Prinț Ereditar de Brunswick și la scurt timp pe cel de Prinț al Marii Britanii și a Irlandei, titlu acordat de regele George al V-lea al Regatului Unit, și moștenitor al titlurilor de Duce de Cumberland și Teviotdale și Conte de Armagh. Titlurile sale au fost suspendate în conformitate cu Actul Privării Titlurilor din
Ernest Augustus al IV-lea, Prinț de Hanovra () [Corola-website/Science/333048_a_334377]
-
Ducele și Ducesa de Cumberland, bunicii paterni; George al V-lea al Regatului Unit, Franz Joseph I al Austriei, Nicolae al II-lea al Rusiei, Ludwig al III-lea al Bavariei, Frederic Francisc al IV-lea, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin, Prințul Adalbert al Prusiei, Prințul Oskar al Prusiei, Prințul Maximilian de Baden și regimentul 1 regal de cavalerie grea. El și-a pierdut titlurile la vârsta de patru ani, când tatăl său a abdicat în 1918. După decesul tatălui său în
Ernest Augustus al IV-lea, Prinț de Hanovra () [Corola-website/Science/333048_a_334377]
-
Cumberland, bunicii paterni; George al V-lea al Regatului Unit, Franz Joseph I al Austriei, Nicolae al II-lea al Rusiei, Ludwig al III-lea al Bavariei, Frederic Francisc al IV-lea, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin, Prințul Adalbert al Prusiei, Prințul Oskar al Prusiei, Prințul Maximilian de Baden și regimentul 1 regal de cavalerie grea. El și-a pierdut titlurile la vârsta de patru ani, când tatăl său a abdicat în 1918. După decesul tatălui său în 1953, el a devenit
Ernest Augustus al IV-lea, Prinț de Hanovra () [Corola-website/Science/333048_a_334377]
-
al V-lea al Regatului Unit, Franz Joseph I al Austriei, Nicolae al II-lea al Rusiei, Ludwig al III-lea al Bavariei, Frederic Francisc al IV-lea, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin, Prințul Adalbert al Prusiei, Prințul Oskar al Prusiei, Prințul Maximilian de Baden și regimentul 1 regal de cavalerie grea. El și-a pierdut titlurile la vârsta de patru ani, când tatăl său a abdicat în 1918. După decesul tatălui său în 1953, el a devenit șeful Casei de Hanovra
Ernest Augustus al IV-lea, Prinț de Hanovra () [Corola-website/Science/333048_a_334377]
-
Prințul Albert Karl Anton Ludwig Wilhelm Viktor de Saxonia (25 februarie 1875, Dresda - 16 septembrie 1900, Schönwölkau) a fost prinț saxon, membru al Casei de Wettin. A fost fiul cel mic al regelui George și a soției acestuia, Maria Anna a
Prințul Albert de Saxonia (1875–1900) () [Corola-website/Science/333052_a_334381]
-
Prințul Albert Karl Anton Ludwig Wilhelm Viktor de Saxonia (25 februarie 1875, Dresda - 16 septembrie 1900, Schönwölkau) a fost prinț saxon, membru al Casei de Wettin. A fost fiul cel mic al regelui George și a soției acestuia, Maria Anna a Portugaliei. A murit la vârsta de 25 de ani într-un accident. La 16 septembrie 1900 Prințul Miguel de
Prințul Albert de Saxonia (1875–1900) () [Corola-website/Science/333052_a_334381]
-
a fost prinț saxon, membru al Casei de Wettin. A fost fiul cel mic al regelui George și a soției acestuia, Maria Anna a Portugaliei. A murit la vârsta de 25 de ani într-un accident. La 16 septembrie 1900 Prințul Miguel de Braganza se întorcea înapoi în oraș după ce a participat la o cină la o casă de la țară, când roțile trăsurii sale s-au prins de roțile trăsurii Prințului Albert. Coliziunea a fost atât de mare încât trăsura Prințului
Prințul Albert de Saxonia (1875–1900) () [Corola-website/Science/333052_a_334381]
-
25 de ani într-un accident. La 16 septembrie 1900 Prințul Miguel de Braganza se întorcea înapoi în oraș după ce a participat la o cină la o casă de la țară, când roțile trăsurii sale s-au prins de roțile trăsurii Prințului Albert. Coliziunea a fost atât de mare încât trăsura Prințului Albert s-a răsturnat în șanț iar Prințul a murit câteva ore mai târziu. Pentru că nu s-a putut stabili dacă a fost un accident sau un act intenționat, Miguel
Prințul Albert de Saxonia (1875–1900) () [Corola-website/Science/333052_a_334381]
-
Prințul Miguel de Braganza se întorcea înapoi în oraș după ce a participat la o cină la o casă de la țară, când roțile trăsurii sale s-au prins de roțile trăsurii Prințului Albert. Coliziunea a fost atât de mare încât trăsura Prințului Albert s-a răsturnat în șanț iar Prințul a murit câteva ore mai târziu. Pentru că nu s-a putut stabili dacă a fost un accident sau un act intenționat, Miguel a scăpat de curtea marțială însă a fost forțat să
Prințul Albert de Saxonia (1875–1900) () [Corola-website/Science/333052_a_334381]
-
oraș după ce a participat la o cină la o casă de la țară, când roțile trăsurii sale s-au prins de roțile trăsurii Prințului Albert. Coliziunea a fost atât de mare încât trăsura Prințului Albert s-a răsturnat în șanț iar Prințul a murit câteva ore mai târziu. Pentru că nu s-a putut stabili dacă a fost un accident sau un act intenționat, Miguel a scăpat de curtea marțială însă a fost forțat să renunțe la funcția sa în armată și să
Prințul Albert de Saxonia (1875–1900) () [Corola-website/Science/333052_a_334381]
-
Prințul "Johann Georg" Pius Karl Leopold Maria Januarius Anacletus de Saxonia, Duce de Saxonia (; 10 iulie 1869, Dresda - 24 noiembrie 1938, Altshausen) a fost al șaselea copil și al doilea fiu al regelui George al Saxoniei și a soției acestuia, Maria
Prințul Johann Georg al Saxoniei () [Corola-website/Science/333051_a_334380]
-
colecționar de artă. Johann Georg a fost al șaselea din cei opt copii ai lui George al Saxoniei (1832-1904), penultimul rege al Saxoniei, și ai soției acestuia, Infanta Maria Ana a Portugaliei. A fost al doilea fiu al cupului regal. Prințul a fost crescut la Dresda și a primit o educație romano-catolică strictă. Și-a început educația cu profesori particulari până în 1881 când a început pregătirea militară. Din 1889 până în 1890, Johann Georg și fratele său mai mic Maximilian au studiat
Prințul Johann Georg al Saxoniei () [Corola-website/Science/333051_a_334380]
-
militară. Din 1889 până în 1890, Johann Georg și fratele său mai mic Maximilian au studiat împreună la Freiburg im Breisgau. După trecerea la Universitatea din Leipzig, Johann Georg a urmat în principal cursuri de istorie și istoria artei. În 1909, prințul a primit un doctorat onorific de la Universitatea din Leipzig. La 5 aprilie 1894, la Stuttgart, regatul de Württemberg, Johann Georg s-a căsătorit prima dată cu Ducesa Maria Isabella de Württemberg, al treilea copil și a doua fiică a Ducelui
Prințul Johann Georg al Saxoniei () [Corola-website/Science/333051_a_334380]
-
Isabella a murit la 24 mai 1904 la vârsta de 32 de ani, la Dresda. S-a recăsătorit la 30 octombrie 1908, la Cannes, Franța, cu Prințesa Maria Immaculata de Bourbon-Două Sicilii, al patrulea copil și fiica cea mare a Prințului Alfonso, Conte de Caserta și a soției acestuia, Prințesa Antonietta a celor Două Sicilii. Ambele căsătorii au rămas fără copii. Din 1902, Johann Georg a locuit la Schloss Weesenstein, la aproximativ 30 km de Dresda. În 1914, prințul a comandat
Prințul Johann Georg al Saxoniei () [Corola-website/Science/333051_a_334380]
-
mare a Prințului Alfonso, Conte de Caserta și a soției acestuia, Prințesa Antonietta a celor Două Sicilii. Ambele căsătorii au rămas fără copii. Din 1902, Johann Georg a locuit la Schloss Weesenstein, la aproximativ 30 km de Dresda. În 1914, prințul a comandat regimentul 107 de infanterie.. În 1918, după sfârșitul Primului Război Mondial și abdicarea fratelui său Frederick Augustus al III-lea, Johann Georg a vândut Schloss Weesenstein și și-a mutat domiciliul la Freiburg im Breisgau, unde a rămas până la sfârșitul
Prințul Johann Georg al Saxoniei () [Corola-website/Science/333051_a_334380]
-
Johann Georg a vândut Schloss Weesenstein și și-a mutat domiciliul la Freiburg im Breisgau, unde a rămas până la sfârșitul vieții sale. El a scris o biografie a unchiului său regele Albert și a publicat diverse broșuri ale istoriei artei. Prințul a fost pasionat de călătorie, în timpul căreia și-a dobândit piese pentru colecțiile sale. A călătorit de multe ori în Rusia, Asia Mică și Marea Mediterană și a fost deosebit de interesat de arta creștină și arta bisericii primare. A colecționat obiecte
Prințul Johann Georg al Saxoniei () [Corola-website/Science/333051_a_334380]
-
supremă”. Savanții spun că această credință este inima tuturor religiilor din Coreea și este adânc înrădăcinată în mintea poporului coreean. În mitologia coreeană, Dangun este fiul lui "Hwanin (,Regele Ceresc”), inițiatorul națiunii coreene", precum și strămoșul tuturor "mudang" Mitul începe cu prințul Hwanung (,Prințul Ceresc”) care i-a cerut tatălui său să-l lase să guverneze peste Coreea. Hwanin a acceptat iar Hwanung a fost trimis pe Pământ având trei sigilii cerești și fiind însoțit de trei mii de adepți. Prințul a
Haneullim () [Corola-website/Science/333067_a_334396]
-
spun că această credință este inima tuturor religiilor din Coreea și este adânc înrădăcinată în mintea poporului coreean. În mitologia coreeană, Dangun este fiul lui "Hwanin (,Regele Ceresc”), inițiatorul națiunii coreene", precum și strămoșul tuturor "mudang" Mitul începe cu prințul Hwanung (,Prințul Ceresc”) care i-a cerut tatălui său să-l lase să guverneze peste Coreea. Hwanin a acceptat iar Hwanung a fost trimis pe Pământ având trei sigilii cerești și fiind însoțit de trei mii de adepți. Prințul a sosit sub
Haneullim () [Corola-website/Science/333067_a_334396]
-
cu prințul Hwanung (,Prințul Ceresc”) care i-a cerut tatălui său să-l lase să guverneze peste Coreea. Hwanin a acceptat iar Hwanung a fost trimis pe Pământ având trei sigilii cerești și fiind însoțit de trei mii de adepți. Prințul a sosit sub Pomul Sacru de santal de pe muntele sacru unde a fondat un oraș sfânt. În timpul domniei sale, un urs și un tigru care trăiau într-o peșteră din apropierea oamenilor s-au rugat cu sinceritate ca dorința lor să se
Haneullim () [Corola-website/Science/333067_a_334396]
-
o femeie frumoasă. Tigrul a fugit pentru că nu putea tolera efortul. Femeia era foarte bucuroasă și a vizitat pomul de santal, rugânduse să poată deveni mama unui copil. Dorința ei a fost apreciată, ea devenind regină și dând naștere unui prinț care a primuit numele regal de ,Dangun” (,Regele de Santal”) Dangun a domnit ca primul rege uman al Coreei, dând regatului numele de Joseon (,Țara Dimineților Liniștite”) Dangun a fost primul șaman, intermediar între oamenii simplii și "Haneullim, "pe care
Haneullim () [Corola-website/Science/333067_a_334396]
-
loc la 21 și 22 aprilie 1809 la Frankfurt în mijlocul războaielor napoleoniene, și a fost prezidată de prietenul lui Talleyrand, Prințul-episcop Karl Theodor Anton Maria von Dalberg. Dorothea a devenit astfel contesă Edmond de Périgord și strănepoata contelui de Talleyrand-Périgord, prinț de Bénévent. Educată în Germania, în societatea franceză ea a reprezentat inamicul. Cele trei surori ale ei, de asemenea, foarte anti-franceze, nu au ajutat căsătoriei ei și în ciuda nașterea a trei copii, căsătoria a devenit nefericită, cu Edmond preocupat mai
Dorothea de Curlanda () [Corola-website/Science/333085_a_334414]
-
1845, regele Prusiei a investit-o pe Dorothea ca ducesă de Sagan (cu privilegiul special ca ducatul să fie moștenit atât pe linie masculină cât și pe linie feminină), fiul ei Louis-Napoléon, fin al lui Napoleon, luând imediat titlul de prinț de Sagan. Când Talleyrand a devenit ambasadorul Franței la Londra în 1830, ea l-a însoțit și s-a simțit mai confortabil acolo decât la Paris, oraș pe care ea l-a detestat și unde era privită ca o străină
Dorothea de Curlanda () [Corola-website/Science/333085_a_334414]
-
prin cuferele sale. A deținut moșii peste tot. S-a creat un departament special de stat care avea grijă de armăsarii și iepele sale. Luxul bucătăriei sale l-a uimit pe ambasadorul francez, iar diamantele ducesei lui erau invidiate de prinți. Punctul culminant al carierei lui a avut loc atunci când, la dispariția liniei de Kettler, în iunie 1737, domeniile Courland l-au ales pe Biron ca duce al lor. El era aproape la fel de nepopular în Courland ca și în Rusia, însă
Ernst Johann von Biron () [Corola-website/Science/333090_a_334419]
-
mulțimea furioasă a pătruns la Kremlin cerând să li se spună adevărul. Natalia i-a adus pe Ivan și Petru în fața mulțimii ca să arate că Ivan era viu și nevătămat. În mod normal acest lucru ar fi fost suficient, însă Prințul Mihail Dolgoruki, șeful streliților, a intervenit și i-a condamnat pe rebeli. El a fost târât de pe scară și sfâșiat în bucăți sub privirile regente și ale lui Ivan și Petru. Streliții au pătruns în palat și au ucis mai
Ivan al V-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/333115_a_334444]