21,550 matches
-
Șolzănescu îl prezintă ca argument, în favoarea sătenilor, inginerului hotarnic care a hotărnicit moșia Râca-Pasărea, pentru stabilirea vechilor hotare. Existând certuri între localități, Preotul vine cu acest Hrisov și-l prezintă inginerului hotarnic care trasa hotarul comunei ca argument. Hrisovul este tradus pre limba românească de pe hrisovul slavonesc de <Lupii Dascălu de la Școala Domnească din Bucureșt. Iar unde nu nu s-a putut cunoaște cuvintele la slavonie, fiind cuvinte șterse, am lăsat loc nescris.> Semnează:A Lupi Dascălu Slvonescu i Pisac. Vom
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
în rolul minstrului de la transporturi Călatorii In Tirol cu mașinuța de scris, Serpentine lirice, ian. 2009 Comediile mele. Vol. 2 (5 piese) In curs de apariție: „Rinocerul îndrăgostit”, comedie romantică din dramaturgia chineză contemporană, piesă scrisa de Liao Yimei și tradusă de profesorul univ. Ding Chao , proiect Dinu Grigorescu acceptat de Mircea Diaconu va avea premiera absolută pe data de 26 februarie la Teatrul Nottara. Regia Mihai Lungeanu. "Comedia Inteligenta" de Valentin Silvestru, Romania Literara 1986 "Profil Dinu Grigorescu" - Istoria Literaturii
Dinu Grigorescu () [Corola-website/Science/326054_a_327383]
-
sprijinul vreunui stat sau organizații internaționale. Clubul de la Roma a intrat în atenția publicului odată cu publicarea în anul 1972 a raportului "Limitele Creșterii", de către Dennis Meadows de la „Massachusetts Institute of Technology”, ce s-a vândut în 30 milioane de exemplare, tradus în mai mult de 30 limbi, fiind considerată cea mai bine vândută carte despre mediul înconjurător. Raportul preciza că, «Dacă se mențin tendințele actuale de creștere ale populației mondiale, ale industrializării, contaminării ambientale, producției de alimente și epuizării resurselor, această
Clubul de la Roma () [Corola-website/Science/326105_a_327434]
-
acord să plătească mie de livre în greutate de aur. Potrivit lui Titus Livius, în timpul unei dispute ce priveau ponderile utilizate pentru a măsura aurul, Brennus și-a aruncat sabia pe cantar și a rostit faimoasele cuvinte " Vae Victis !", care se traduce din latină: "Vai de cei învinși !". Cert este că senatul apelează din nou la Camiilus, aflat în exil la Ardea. Îl numește în funcția de dictator și-i încredințează, odată cu ultimele forțe armate, soarta Romei. Cunoscând tactică galilor, Camiilus își
Brennus () [Corola-website/Science/326118_a_327447]
-
ele este „Koljas - cântec kleft” și este povestea lui Koljas, cel care l-a învins pe un vestit lider militar turc, Ali Pașa. Există o specialitate grecească din carne de miel coaptă la foc mic, „kleftiko”, care s-ar putea traduce aproximativ prin „în stil kleft”. Klefții, care nu aveau propriile turme, furau capre sau oi și le găteau în gropi astupate cu pământ pentru ca să nu se vadă fumul.
Kleft () [Corola-website/Science/326138_a_327467]
-
arabă: كتاب الحيل Kitab al-Hiyal) și "Cartea de geometrie a celor trei frați". Aceștia au construit un observator astronomic propriu, au colectat manuscrise și au efectuat traduceri din arabă în greacă. Lucrările de matematică acestor frați au fost reunite și traduse în latină de către Gerardo din Cremona și tratează probleme ca: trisecțiunea unghiului, determinarea mediilor proporționale prin metode mecanice.
Banu Musa () [Corola-website/Science/326160_a_327489]
-
au fost probabil adăugate ulterior. Cel mai vechi și mai important comentariu al acestui text îl are ca autor pe Gaudapada. Un alt important comentariu este și cel al lui Vacaspati Mishra : Sămkhyatattvakaumudī (sec 9 en). Samkhya Karika a fost tradusă în chineză în sec VI en. În 1832 Christian Lassen traduce textul în latină. H.T. Colebrooke îl traduce pentru prima dată în engleză, Windischmann și Lorinser în germană, Pautier și St. Hilaire în franceză, iar Sergiu Al George în română
Samkhya karika () [Corola-website/Science/326174_a_327503]
-
comentariu al acestui text îl are ca autor pe Gaudapada. Un alt important comentariu este și cel al lui Vacaspati Mishra : Sămkhyatattvakaumudī (sec 9 en). Samkhya Karika a fost tradusă în chineză în sec VI en. În 1832 Christian Lassen traduce textul în latină. H.T. Colebrooke îl traduce pentru prima dată în engleză, Windischmann și Lorinser în germană, Pautier și St. Hilaire în franceză, iar Sergiu Al George în română.
Samkhya karika () [Corola-website/Science/326174_a_327503]
-
autor pe Gaudapada. Un alt important comentariu este și cel al lui Vacaspati Mishra : Sămkhyatattvakaumudī (sec 9 en). Samkhya Karika a fost tradusă în chineză în sec VI en. În 1832 Christian Lassen traduce textul în latină. H.T. Colebrooke îl traduce pentru prima dată în engleză, Windischmann și Lorinser în germană, Pautier și St. Hilaire în franceză, iar Sergiu Al George în română.
Samkhya karika () [Corola-website/Science/326174_a_327503]
-
episod în care se dovedește că Bot-de-iepure este un biet copil lepădat, că deși Agatha îl dușmănește pe Mărgelatu, tocmai ea îi salvează viața, că „taxele de protecție” existau și în mahalaua calicilor de acum două secole și alte „mistere” traduse din literatura vetustă de gen în ample compoziții policrome și previzibile „lovituri de teatru”. „Politichia”, însă, nu prea le priește autorilor, fiindcă prea sună a discurs oficial. „Puterile care ne înconjoară abia așteaptă să greșim”, îi avertizează Bibescu pe capii
Misterele Bucureștilor () [Corola-website/Science/326200_a_327529]
-
și "„Apocalipsa lui Pavel”" Varianta etiopiană a fost publicată în limba latină 1909 de către Chaine.. Spre diferență de manuscrisele în limba greacă, textul este aproape în întregime împrumutat din "Apocalipsa lui Pavel", fiind - în opinia lui Chaine o variantă arabă tradusă tot din greacă. Una dintre secțiuni relevă însă afinități cu Apocalipsa lui Petru. Trăsătura sa definitorie, intervenția pentru cei ce sunt osândiți, este regăsită atât în "„Testamentul lui Avraam”", cât și în "„Apocalipsa lui Pavel”", "„4 Ezdra”", "„Apocalipsa lui Baruh
Apocalipsa Fecioarei () [Corola-website/Science/326230_a_327559]
-
întemeietorul sectei paulicienilor. Originalul a fost probabil redactat în greacă. Se cunosc mai multe versiuni ale acestui text în coptă, siriacă și arabă; cea mai bună este în siriacă. Una dintre versiunile siriace, provenită dintr-un manuscris Urumiyeh, a fost tradusă în engleză de un misionar american în 1864. Această traducere, sau mari porțiuni din ea, este tipărită de Tischendorf împreună cu ediția textului stabilit de el. Bazându-se pe niște probe destul de puternice, Tischendorf plasează textul în jurul anului 380. Acesta se
Apocalipsa lui Pavel () [Corola-website/Science/326226_a_327555]
-
este o carte apocrifă a Noului Testament. Textul în limba greacă al apocalipsei "Adormirea Maicii Domnului" (I, II, III) a fost tradus în diferite limbi atât din Răsărit cât și din Occident și este editat pentru prima dată de Tischendorf. Acesta datează documentul nu mai târziu de secolul al IV-lea. O carte cu acest titlu a fost condamnată în decretul lui
Cartea lui Ioan despre adormirea Mariei () [Corola-website/Science/326228_a_327557]
-
său, care din punct de vedere al conținutului este identic cu textul grecesc, a fost scris pentru a condamna ereziile lui Leucius. Există traduceri sau revizuiri ale manuscrisului în siriacă, sahidică și arabă. Textul în siriacă a fost editat și tradus de către Wright în 1865, în lucrarea sa "Contributions to the Apocryphal Literature of the New Testament". O altă variantă revizuită a fost publicată în "Journal of Sacred Literature" (ian-febr. 1864). O versiune în limba arabă, semănând mai mult cu textul
Cartea lui Ioan despre adormirea Mariei () [Corola-website/Science/326228_a_327557]
-
the New Testament". O altă variantă revizuită a fost publicată în "Journal of Sacred Literature" (ian-febr. 1864). O versiune în limba arabă, semănând mai mult cu textul în siriacă decât cu cel în greacă sau latină, a fost editată și tradusă de Enger în 1854. Versiunea în sahidică, publicată și tradusă de către Zoega și Dulaurier diferă considerabil de conținutul textelor prezentate în ediția de față. Numeroasele versiuni în limba latină se deosebesc foarte mult între ele, așa cum lesne se poate observa
Cartea lui Ioan despre adormirea Mariei () [Corola-website/Science/326228_a_327557]
-
în "Journal of Sacred Literature" (ian-febr. 1864). O versiune în limba arabă, semănând mai mult cu textul în siriacă decât cu cel în greacă sau latină, a fost editată și tradusă de Enger în 1854. Versiunea în sahidică, publicată și tradusă de către Zoega și Dulaurier diferă considerabil de conținutul textelor prezentate în ediția de față. Numeroasele versiuni în limba latină se deosebesc foarte mult între ele, așa cum lesne se poate observa comparând prima formă latină ("Despre Adormirea binecuvântatei Fecioare Maria") cu
Cartea lui Ioan despre adormirea Mariei () [Corola-website/Science/326228_a_327557]
-
Forrester a încredințat proiectul cercetătorului Dennis Meadows care l-a revizuit și intitulat "Limitele Creșterii". Acesta a fost primul raport către Clubul de la Roma, prezentat pe data de 12 martie 1972 la Washington, în Institutul Smithsonian. El avea să fie tradus în 30 de limbi și vândut în 10 milioane de copii, aducând Clubului de la Roma o reputație mondială. Dennis Meadows a revizuit și corectat modelul în 1992, prima prezentare a noii analize având loc în timpul conferinței „Dincolo de Limite”, organizată de
Aurelio Peccei () [Corola-website/Science/326277_a_327606]
-
Northwest). Deasemenea este capitala și cel mai mare oraș din comitatul . Orașul Spokane (care inițial a fost numit Spokane Falls) a fost fondat în 1871 și a devenit oficial oraș din 1881. Numele orașului provine de la tribul indian Spokane, care, tradus din limba indienilor locali Selish, înseamnă "Copiii Soarelui". Orașului mai este cunoscut și sub numele de "Orașul Liliac", din cauza marilor suprafețe cultivate cu liliac încă de la începutul secolului al XX-lea. Finalizarea liniei de cale ferată de Nord Pacific în
Spokane () [Corola-website/Science/326280_a_327609]
-
sare cu tatăl și fratele său în cascadă. Magua îi ia pe Duncan și pe cele două surori într-un sat al tribului huron. Magua discută soarta captivilor cu sachemul tribului, fiind întrerupt de sosirea lui Ochi-de-Șoim neînarmat. Cu Duncan traducându-i vorbele în limba franceză, Ochi-de-Șoim îl convinge pe șef că Magua acționează după interesele sale proprii și nu pentru binele tribului. Șeful decide că Cora să fie arsă de vie pentru a ispăși uciderea copiilor lui Magua, i-o
Ultimul mohican (film din 1992) () [Corola-website/Science/326286_a_327615]
-
sânge să poată continua și îi ordonă lui Duncan să se întoarcă la trupele britanice pentru a face pace. Ochi-de-Șoim este eliberat în semn de recunoaștere a curajului său, dar el cere să fie ars pe rug în locul Corei. Duncan traduce greșit în mod deliberat, oferindu-se în schimb. Magua îl blestemă pe sachem și pleacă cu Alice și oamenii lui. De la o distanță sigură, Ochi-de-Șoim îl împușcă pe Duncan din milă, deoarece acesta era ars de viu. Uncas pornește în
Ultimul mohican (film din 1992) () [Corola-website/Science/326286_a_327615]
-
este un cuvânt tibetan, însoțit și de un simbol grafic. Poate fi tradus ca forța vieții, forța vitală, sau energie vitală, (bioenergie), dar și ca vibrație. Forța vieții, care guvernează atât existența umană, cât și pe cea animală, este o reprezentare inferioară a energiei denumite . Noțiunea de „vril” a fost creată de Edward
Vril () [Corola-website/Science/326312_a_327641]
-
poate fi reamintit (nu mai exista în memoria indivizilor respectivei societați) și devine socializat în respectiva cultura. Habitus este un vechi concept filozofic, ale cărui origini se găsesc în gândirea lui Aristotel, a cărui noțiune de "hexis" („stare”) a fost tradusă prin "habitus" („habitudine, obișnuință”) de către scolasticii medievali. Cu toate acestea, "hexis" nu poate fi redusă la o simplă habitudine deoarece, chiar dacă obișnuințele pot fi puternice, ele nu se înscriu în însăși esența ființei. Doar cunoașterea profundă, autentică poate permite mobilizarea
Habitus (sociologie) () [Corola-website/Science/322532_a_323861]
-
și raze-X. În 1906 manuscrisul a fost sumar inspectat de filologul danez Johan Ludvig Heiberg. Cu ajutorul unor fotografii alb-negru pe care le-a luat, el apublicat o transcriere a textului lui Arhimede. La scurt timp textul din greacă a fost tradus în engleză de T.L. Heath. Înainte de descoperirea lui, manuscrisul nu era cunoscut printre matematicieni, fizicieni sau istorici. Manuscrisul conține: Manuscrisul mai conține cuvântările politicianului Hypereides, care a trăit în secolul al 4-lea d.Hr, comentariile lui Alexandru din Aphrodisias
Manuscrisul lui Arhimede () [Corola-website/Science/322546_a_323875]
-
fost un distins bărbat de acțiune. Spre a ajuta pe goți să devină creștini, el și-a dat seama că e nevoie să aibă Biblia în limba lor. Fiindcă cunoștea bine greaca și latina, el s-a hotărât să o traducă. Dar goții nu aveau alfabet, limbaj scris. Astfel că a trebuit să compună întâi alfabetul lor cu 24 litere, ca să poată exprima sunetele limbii teutonice a goților. Biblia lui Ulfila a fost prima carte scrisă în limba gotică. Ea e
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
Encyclopedia of the Bible”, 1978, pagina 73, spune că o mare parte din textul tradus supraviețuiește în manuscrise, deși limba goților a murit de mult. Pentru a-și instrui și a-și înmulți adepții, spune istoricul Will Durant, el a tradus cu răbdare, din limba greacă în limba gotică, toată Biblia, exceptând cărțile Regilor (The Age of Faith). Astăzi, în afara unui fragment din cartea lui Neemia, singurele manuscrise din Biblia gotică ce mai există, conțin fragmente din Noul Testament. Limba gotică nu
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]