21,099 matches
-
a fost un prototip derivat din predecesorul său, IAR-12, proiectat de Elie Carafoli. Fuzelajul și aripile au fost păstrate, modificările apărând la ampenaje. avea o structură mixtă din aluminiu și lemn de brad. Fuzelajul anterior era acoperit cu aliaje ușoare, iar cel posterior era împânzit. Aripile erau și ele împânzite. Avionul era propulsat de motorul în
IAR-13 () [Corola-website/Science/330973_a_332302]
-
din predecesorul său, IAR-12, proiectat de Elie Carafoli. Fuzelajul și aripile au fost păstrate, modificările apărând la ampenaje. avea o structură mixtă din aluminiu și lemn de brad. Fuzelajul anterior era acoperit cu aliaje ușoare, iar cel posterior era împânzit. Aripile erau și ele împânzite. Avionul era propulsat de motorul în „V” răcit cu aer Hispano-Suiza 12Mc seria 647, de 500 CP (373 kW) care acționa o elice metalică Ratier No. 5s809 la turația de 2200 rpm. A zburat prima dată
IAR-13 () [Corola-website/Science/330973_a_332302]
-
prima dată în 1932. Din el a derivat avionul IAR-14. Deși performanțele erau superioare variantelor anterioare, demonstrația din 1933 susținută de lt. av. Eugen „Puiu” Pârvulescu nu a convins șefii ARR, care aveau rețineri față de avioanele de luptă monoplane cu aripa jos. În 1935 ampenajele au fost modificate ca la IAR-16. Caracteristici generale Echipaj: 1 pilot Caracteristici tehnice: Performanțe Armament
IAR-13 () [Corola-website/Science/330973_a_332302]
-
general la bufnițe, partea anterioară a capului are aspectul unei fețe, în formă de inimă. La picioare, care sunt lungi, unghia degetului mare este zimțată. Coloritul penajului de pe corp este ocru, cu striuri albăstrui, iar pe partea dorsală, și pe aripi, apare presărat cu puncte de culoare cafenie închisă. Coloritul și nuanțele penenajului păsărilor variază destul de mult de la individ la individ, fiind diferit chiar la puii care provin de la aceași părinți.
Strigă () [Corola-website/Science/330986_a_332315]
-
Policy) înființat de Paul Nitze și Dean Acheson, ideologi la vremea respectivă, ai Războiului Rece. În 1972 Wolfowitz și-a început cariera in administrația federală americană. După o perioada de activism în rândurile Social Democraților US (SDUSA), fracțiune desprinsă din aripa de dreapta a Partidului Socialist din America,s-a regăsit cu alternanță atât în tabăra democrată cât și în cea republicană. S-a împotrivit de la început realpolitik-ului lui Henry Kissinger. În anii 1973-1977 a fost asistent special la Agenția pentru
Paul Wolfowitz () [Corola-website/Science/331013_a_332342]
-
Valentin Niculae Ursache (n. 12 august 1985, Valea Seaca, Bălțătești, județul Neamț) este un jucător de rugby în XV profesionist român. Evoluează ca linia a II ("lock") sau ca aripa de grămadă în linia III-a ("flanker"). Este fratele cel mai mic lui Andrei Ursache, și el un jucător de rugby. S-a născut în Valea Seacă, Neamț, într-o familie de ciobani. S-a apucat de rugby din întâmplare
Valentin Ursache () [Corola-website/Science/334883_a_336212]
-
Infanterie rusă alături de câteva unități de cazaci de dimensiunea unei divizii, forțaseră trupele austro-ungare formate din Divizia 54 de infanterie condusă de generalul Schultheisz și din grupul colonelului Eduard Fischer să se retragă. Generalul a devenit preocupat de faptul că aripa sa dreaptă ar fi putut ajunge în imposibilitate de a rezista loviturilor ruse. Din punct operational, cele mai mari probleme armatele ruse le-ar fi putut genera prin avansarea spre Maramureș pe linia Borșa Sighet, dar și alternativa de a
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
ar fi stăpânit într-adevăr zona respectivă de frontieră româno-austro-ungară. O contraofensivă de-a lungul liniei Carpaților - supusă intensei presiuni a armatelor imperiale ruse care doreau să ajungă în Câmpia Panonică, a fost stabilită pentru începutul anului 1915. La nivelul aripii drepte a efortului ofensiv, cu acest obiectiv a fost însărcinat "Armee-Gruppe Pflanzer-Baltin". Unul din scopurile sale era reprezentat de alungarea rușilor din Bucovina. Odată decisă contraofensiva, pentru întărirea aripii drepte au fost dirijate trupe suplimentare. Printre aceastea au fost și
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
Câmpia Panonică, a fost stabilită pentru începutul anului 1915. La nivelul aripii drepte a efortului ofensiv, cu acest obiectiv a fost însărcinat "Armee-Gruppe Pflanzer-Baltin". Unul din scopurile sale era reprezentat de alungarea rușilor din Bucovina. Odată decisă contraofensiva, pentru întărirea aripii drepte au fost dirijate trupe suplimentare. Printre aceastea au fost și trupe de legionari polonezi. Relocarea pe front a batalioanelor poloneze a început după 10 ianuarie, dată după care au fost scoase din dispozitiv de la Ökörmező) și dirijate spre a
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
ajuns până la -30 grade Celsius și zăpadă înaltă până la 2 m. Trupele poloneze au luat contact cu inamicul în ziua de 18 ianuarie, aproximativ în jurul orei 14 într-o zonă în care valea se îngusta înainte de confluența cu Țibăul. În aripa dreaptă a frontului austro-ungar se găseau unități din divizia 54 și în aripa stângă grupurile maiorilor Scholz și Salamon. După intrarea în dispozitiv în preajma unui șir de clădiri, polonezii maiorului Żegota-Januszajtis au atacat de-a lungul drumului și au pus
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
au luat contact cu inamicul în ziua de 18 ianuarie, aproximativ în jurul orei 14 într-o zonă în care valea se îngusta înainte de confluența cu Țibăul. În aripa dreaptă a frontului austro-ungar se găseau unități din divizia 54 și în aripa stângă grupurile maiorilor Scholz și Salamon. După intrarea în dispozitiv în preajma unui șir de clădiri, polonezii maiorului Żegota-Januszajtis au atacat de-a lungul drumului și au pus pe fugă patrulele ruse din Regimentul 284. În apropiere de cătunul Fluturica (unde
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
fi pornit la asalt. În perimetru urmau să mai fie încă alte 3 companii. Ofensiva a reînceput în primele ore ale dimineții zilei de 19 ianuarie 1915 după o regrupare a unităților poloneze, care a implicat și acoperirea breșei din aripa stângă dintre unitățile Legiunii și grupul maiorului Scholz, aflat pe un deal (cota 1365). În zori, căpitanul Strzelecki și soldații săi au început acțiunea de flancare a dispozitivului inamic dinspre sud-vest, precedați de un pluton de combatanți camuflaț cu cuverturi
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
că rușii se vor retrage, începe schimbul de focuri. Aflați sub atac, rușii au ripostat și au urmat 2 ore de tiruri reciproce din poziții foarte apropiate și, uneori lupte corp la corp. În jurul orei 14 rușii au încercat ocolirea aripii drepte a atacatorilor, ceea ce ar fi avut ca efect tăierea legăturii acestora cu șoseaua din amonte și trupele amice. Aflați într-o situație dificilă, polonezi au reușit să dejoace manevra soldaților inamici. În curând cele 2 baterii de artilerie au
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
căpitanul Strzelecki, comanda fiind preluată de către locotenentul Kazimierz Kuta. O zi mai târziu pe 20 ianuarie în jurul prânzului, rușii au încercat să recucerească cota deținută de către trupele poloneze. În acest scop, au făcut o încercare de învăluire prin flanc a aripii drepte a grupării de atac, în timp ce aripa stîngă a fost fixată de tiruri intense. În timpul luptei pentru apărarea aripii drepte soldații Diviziei 54 austro-ungare au început să se retragă, ceea ce a determinat curbarea dispozitivului polonez, pentru a opri deschiderea unei
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
Kazimierz Kuta. O zi mai târziu pe 20 ianuarie în jurul prânzului, rușii au încercat să recucerească cota deținută de către trupele poloneze. În acest scop, au făcut o încercare de învăluire prin flanc a aripii drepte a grupării de atac, în timp ce aripa stîngă a fost fixată de tiruri intense. În timpul luptei pentru apărarea aripii drepte soldații Diviziei 54 austro-ungare au început să se retragă, ceea ce a determinat curbarea dispozitivului polonez, pentru a opri deschiderea unei breșe. Deși aflate într-o situație dificilă
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
au încercat să recucerească cota deținută de către trupele poloneze. În acest scop, au făcut o încercare de învăluire prin flanc a aripii drepte a grupării de atac, în timp ce aripa stîngă a fost fixată de tiruri intense. În timpul luptei pentru apărarea aripii drepte soldații Diviziei 54 austro-ungare au început să se retragă, ceea ce a determinat curbarea dispozitivului polonez, pentru a opri deschiderea unei breșe. Deși aflate într-o situație dificilă, trupele poloneze au reușit să se mențină până la sosirea rezervelor. Cu o
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
Adrian Marian Apostol (n. 11 martie 1990 în Constanța) este un jucător român de rugby în XV. Evoluează pe postul de aripă de treisferturi ("wing"). S-a apucat de rugby la LPS „Nicolae Rotaru” din Constanța, orașul său natal, apoi s-a alăturat lui RCJ Farul. A fost și ales în echipa de dezvoltare Lupii București, fiind numit „jucătorul meciului” la o
Adrian Apostol () [Corola-website/Science/334935_a_336264]
-
Stârcul roșu ("Ardea purpurea") este o specie de păsări din genul Ardea, familia Ardeidae. are o lungime a corpului de la 70 până la 90 cm (cu gâtul întins) și o anvergură a aripilor de la 107 până la 143 cm. Este mai mic decât stârcul cenușiu, căruia i se aseamănă în zbor, dar se deosebește de el prin colorit și prin degetele de la picioare mai lungi. Picioarele și ciocul mai subțire și mai puțin asemănător
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]
-
cap la gât este roșu-maronie iar pe gât se găsesc dungi negre. Partea superioară a corpului este gri-închis, elitrele având în special la mascul un ton albastru-violet. Stârcul își ține capul în formă de S în zbor. Frecvență datului din aripi este mai mare decât la stârcul cenușiu. nu are nu sunet prea frumos. În zbor strigă un "crrec" mai scurt, mai înalt și mai puțin pătrunzător decât strigatul unui stârc cenușiu. Marele areal de răspândire al stârcului roșu cuprinde Africa
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]
-
Stârcii de noapte au un corp cu gâtul și picioarele mai scurte. Penajul exemplarelor adulte este gri, negru și alb. Boneta este neagră. Spatele și soldurile sunt, de asemenea, negre, burtă fiind gri deschis până la alb. În rest, trunchiul și aripile sunt gri- cenușii. Fruntea și față sunt albe, iar în locurile unde aceasta este fără pene, pielita este verde-gălbuie. Ciocul este negrul, irisul este roșu. Picioarele adulților sunt de-un verde-gălbui pâl. Pasărea tânără are picioare de un gri maț
Stârcul de noapte () [Corola-website/Science/334972_a_336301]
-
este verde-gălbuie. Ciocul este negrul, irisul este roșu. Picioarele adulților sunt de-un verde-gălbui pâl. Pasărea tânără are picioare de un gri maț iar ochii sunt gălbui. Capul, gâtul, pieptul și burtă sunt cu dungi maro, ocre și galbene. Vârfurile aripilor sunt cu pete mari albe. După trei ani, stârcul de noapte capătă culorile unui adult. În general, strigatul scos de stârcul de noapte este o vocea dura și răgușita a unui corb: "Cua, Cuak "sau" Cuarc". Acest strigat este scos
Stârcul de noapte () [Corola-website/Science/334972_a_336301]
-
sunt incluse în ceea ce a mai rămas din opera sa, cea mai cunoscută fiind altarul din Isenheim, finalizat în 1515, acum aflându-se în Muzeul Unterlinden din Colmar. Cele nouă imagini ale sale aflate pe douăsprezece panouri sunt dispuse pe aripi duble pentru a prezenta trei puncte de vedere (mai degrabă decât doar ipostazele deschis și închis ale tripticelor din altare), în funcție de sezon sau ocazie. Prima vedere, cu aripile exterioare închise prezintă o Răstignire flancată de Sfântul Sebastian și de Sfântul
Matthias Grünewald () [Corola-website/Science/334988_a_336317]
-
Cele nouă imagini ale sale aflate pe douăsprezece panouri sunt dispuse pe aripi duble pentru a prezenta trei puncte de vedere (mai degrabă decât doar ipostazele deschis și închis ale tripticelor din altare), în funcție de sezon sau ocazie. Prima vedere, cu aripile exterioare închise prezintă o Răstignire flancată de Sfântul Sebastian și de Sfântul Anton, având și o parte inferioară ce prezintă înmormântarea. Atunci când este deschis primul set de aripi se pot vedea Buna Vestire, Concertul Îngeresc (uneori interpretată ca Nașterea Bisericii
Matthias Grünewald () [Corola-website/Science/334988_a_336317]
-
închis ale tripticelor din altare), în funcție de sezon sau ocazie. Prima vedere, cu aripile exterioare închise prezintă o Răstignire flancată de Sfântul Sebastian și de Sfântul Anton, având și o parte inferioară ce prezintă înmormântarea. Atunci când este deschis primul set de aripi se pot vedea Buna Vestire, Concertul Îngeresc (uneori interpretată ca Nașterea Bisericii Creștine), Fecioara Maria îmbăindu-l pe Cristos și Învierea. Cea de a treia vedere prezintă un altar de lemn aurit sculptat de Nikolaus Hagenauer, flancat de Ispita Sfântului
Matthias Grünewald () [Corola-website/Science/334988_a_336317]
-
Alte lucrări sale sunt în Germania, cu excepția unei mici Răstigniri aflate la National Gallery of Art din Washington și alta în Kunstmuseum din Basel, Elveția. În jurul anului 1510 el a fost rugat să picteze patru sfinți în grisaille pentru exteriorul aripilor altarului Heller al lui Albrecht Dürer din Frankfurt. Opera lui Dürer a fost distrusă de un incendiu și mai există doar în copii, dar, din fericire aripile au supraviețuit, o pereche de sfinți fiind prezentată în Galeria de Artă Municipală
Matthias Grünewald () [Corola-website/Science/334988_a_336317]