20,995 matches
-
Menumorut, „ducele din Biharia”, de Zobor "ducele din Nitra, prin mila ducelui cehilor” și de Gelou „un valah” , care domnea în Transilvania. Gelou, ducele românilor, a condus o formațiune statală cu populație românească și slavă (blasij et sclaui) ce cuprindea bazinele Someșului Mic și Almașului, până la Poarta Meseșului. Cuprindea minele de sare și de aur, care au atras atenția nomazilor pecenegi și unguri. Inainte de atacul ungurilor a avut de infruntat atacuri din partea pecenegilor. Neagu Djuvara a scris despre Gelou că
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
datorită faptului că, în ciuda unuei serii de evenimente potrivnice, ungurii au reușit să reziste atacurilor pecenegilor, ceea ce ar dovedi că erau pregătiți să se mute în Panonia. Este știut că, după o pauză de 11 ani, ungurii au revenit în Bazinul Panonic în 892. Ai au venit ca aliați ai regelui Arnulf al Franciei Răsăritene în conflictul cu Svatopluk I al Moraviei. Cronicarul saxon Widukind de Corvey avea de altfel să îl critice pe Arnulf pentru alianța cu ungurii deoarece aceștia
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
fi ocupat în timpul acțiunilor militare. Aventinus afirmă în continuare că ungurii ocupau deja în 893 „atât Dacia de aceasta și de cealaltă parte” a Tisei, la est de Dunăre și Hron. Cronicile maghiare afirmă cu toate că secuii erau deja prezenți în Bazinul Panonic în momentul în care ungurii au cucerit teritoriul. Gyula Kristó consideră că atât Aventinus cât și tradiția istorică maghiară subliniază o ocupație timpurie a regiunii estice a Bazinului Panonic de către trupele auxiliare ale confederației tribale maghiare Annales Fuldenses descriu
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
și Hron. Cronicile maghiare afirmă cu toate că secuii erau deja prezenți în Bazinul Panonic în momentul în care ungurii au cucerit teritoriul. Gyula Kristó consideră că atât Aventinus cât și tradiția istorică maghiară subliniază o ocupație timpurie a regiunii estice a Bazinului Panonic de către trupele auxiliare ale confederației tribale maghiare Annales Fuldenses descriu evenimentele din 894, când ungurii au traversat Dunărea în Panonia unde „au omorât deopotrivă bărbați și femei bătrâne și au mânat femeile tinere singure ca pe vite pentru ca să-și
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
slavii șăi bulgarii conduși de Salanus, care ocupau teritoriile centrale dintre Dunăre și Tisa. Salanus a beneficiat de ajutorul bulgar și bizantin împtriva atacului maghiarilor. Simon din Kéza scrie însă că ungurii au luptat cu Svatopluk, după ce au ajuns în Bazinul Panonic. Conica pictată de la Viena susțină că ungurii „s-au odihnit în Transilvania și și-au lăsat animalele să se odihnească” după traversarea Carpaților datorită atacului vulturilor. Cronicile maghiare prezintă diferit numele celor care au condus acțiunile de cucerire. Anonymous
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
în cazul dezastrelor care afectau statul și poporul ca întreg (Ahmad ibn Fadlan și al-Masudi). Cronicarul contemporan Regino din Prüm constata că ungurii „cutreierau sălbăticiile panonilor și avarilor și își câștigau hrana zilnică prin vânătoare și pescuit” după sosirea în Bazinul Panonic. Înaintarea maghiarilor către Dunăre se pare că la stimulat pe Arnulf, care fusese încoronat rege al Franciei Răsăritene, să îl numească în 896 pe conducătorul regiunii dintre Drava și Sava, Braslav, apărător al Panoniei . În 897 ori 898, Moravia
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
sau Gyula). Cercetarea arheologică a localizat voievodatele lui Gelu, Glad si Menumorut descoperind numeroase așezări în aceste zone. Unele așezări erau bine fortificate iar urmele găsite indicau o populație sedentară care se ocupa cu agricultura și creșterea vitelor. După cucerirea Bazinului Panonic, uciderea lui Kurszán de către bavarezi pe malurile râului Fischa a fost un eveniment important înregistrat de versiunea lungă a "Analelor Sfântului Gall", "Annales Alamannici" și "Analele din Einsiedeln". Prima dintre ele plasează evenimentul în anul 902, dar următoarele două
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
doar că a blocat pentru mai multe decenii orice încercarea a Franciei Răsăritene să se extindă spre est , dar le-a permis maghiarilor să jefuiască fără teamă vaste teritorii ale regatului. Ungurii s-au așezat în regiunile de câmpie ale Bazinului Panonic de-a lungul Dunării, Tisei și afluenților lor, unde au putut să-și continue viața semi nomadă. Consecința imediată a fost inserarea unei „pene neslave între slavii de vest și slavii de sud” (John V. A. Fine, Jr.).. Istoricul
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
în parte pe raidurile de jaf împotriva popoarelor sedentare vecine, nu mai putea continua. De aceea, înfrângerile de la Lechfeld și Arkadiopolis au accelerat adoptarea definitivă de către maghiari a unui stil de viață sedentar, proces care începuse odată cu așezarea lor în Bazinul Panonic. Acest proces a culminat cu încoronarea ca prim rege a lui Ștefan în 1000 sau 1001.
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
(în limba maghiară: "magyar őstörténet") se referă la istoria ungurilor din momentul în care s-au separat din gupul principal fino-ugric (se estimează că evenimentul ar fi avut loc la începutul primului mileniu) până la cucerirea Bazinului Panonic la sfârșitul secolului al IX-lea (în istoriografia maghiară „honfoglalás” "descălecarea"). Principatul Ungariei, despre a căurui existență există puține surse de informații, este inclus de către unii instorici în perioada preistoriei maghiare. Termenii „istorie veche” și „istorie timpurie” sunt folosiți
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
două grupuri între 750 și 830. După aceasta, cele două ramuri au existat separat. Primul a rămas să locuiască în Ungaria Mare până prin deceniul al cincilea al secolului al XIII-lea, în vreme ce al doilea, strămoșii celor care au migrat în Bazinul Panonic, s-a mutat spre sud. Pe de altă parte, s-ar putea ca migrația spre sud a strămoșilor maghiarilor să fi avut loc deja în secolul al VII-lea, chiar mai devreme sau, dimpotrivă, cele două să se fi
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
fost "Caladda" (astăzi Galați), care, conform unor surse istorice ar deveni genovezi în 1395 AD, si a rămas până în 1445 AD când a căzut sub controlul Principatului Moldovei. În timpul Evului Mediu, Constantă a fost una dintre piețele comerțului genovez în bazinul Mării Negre. Negustorii și armatorii genovezi erau stabiliți în peninsula. Până în zilele noastre a rămas din acele timpuri o temelie pe care a fost clădit farul zis Genovez. Orașul Giurgiu ar fi fost fondat de genovezi (care au stabilit o bancă
Colonii genoveze din România () [Corola-website/Science/328736_a_330065]
-
era agitată și la Paris, în care de curând sa produs o conspirație în favoarea lui Carol. În cele din urmă "cupa răbdării" englezilor s-a revărsat după înfrângerea de la Montargis, în 1427. Pentru încheierea timpurie a războiului era necesară cucerirea bazinului Loarei, "cheia", căreia era orașul Orléans. Parlamentul englez a aprobat planul, la începutul anului 1428 și a aprobat noi taxe, insistând, deasemenea, că în locul înfrântului de la Montargis Contele de Warwick, comandamentul să fie preluat de o persoană tânără, dar care
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
a III-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic) situată în județul Brașov, pe teritoriul administrativ al comunei Hoghiz. Aria naturală cu o suprafață de 2 hectare se află în "Depresiunea Hoghizului" (în zona de interferență a Munților Perșani cu bazinul transilvan, în apropierea intrării în rezervația Pădurea Bogății), în partea nord-estică a județului Brașov și cea sud-estică a satului Hoghiz, lângă drumul național DN13 care leagă municipiul Brașov de Sighișoara. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.
Microcanionul în bazalt de la Hoghiz () [Corola-website/Science/328842_a_330171]
-
marele terme imperiale urbane. Funcționarea lor a continuat probabil până când apeductul a fost avariat în timpul războiului împotriva goților de la începutul secolului al VI-lea, dar termele singure nu pot justifica o asemenea capacitate de aducțiune: funcționarea "gynaeceum"ului, cu marile bazine de decantare a lânii, instalate probabil în jumătatea de nord a ariei fortificate, permite înțelegerea motivației pentru supradimensionarea apeductului. Se pot invoca și alte mărturii indirecte în favoarea existenței unei mori de presat lână la Split, poate chiar din vremea lui
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Brăila vor crește și ele. Întemeierea statului Țării Românești a însemnat și înființarea județelor ca unități administrative în cadrul lui. De fapt, ca realități geografice și economice, ele existau mai dinainte, însemnând, în genere, tot atâtea grupări de așezări omenești din bazinul unui râu sau dintr - o porțiune a acestui bazin. După întemeiere, aceste străvechi formațiuni sunt încadrate în noul stat și fiecare din ele e cârmuită de către un dregător al domniei, un pârcălab, având atribuții militare, administrative și judecătorești și o
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
a însemnat și înființarea județelor ca unități administrative în cadrul lui. De fapt, ca realități geografice și economice, ele existau mai dinainte, însemnând, în genere, tot atâtea grupări de așezări omenești din bazinul unui râu sau dintr - o porțiune a acestui bazin. După întemeiere, aceste străvechi formațiuni sunt încadrate în noul stat și fiecare din ele e cârmuită de către un dregător al domniei, un pârcălab, având atribuții militare, administrative și judecătorești și o reședință cunoscută. Un asemenea județ a existat sub Basarab
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
înainte de a ajunge la "Lac des grands Gours (Marele lac permanent)", ei urca o rampă și descoperă o sală imensă, de 60 m pe 40 m, a cărei bolta se ridică la mai mult de 70 m deasupra unui mic bazin care ocupă partea superioară a cavernei (în circuitul turistic actual) pe care au botezat-o "salle des sources du Mammouth(Sală izvoarelor mamutului)". Reiau, după aceea, navigarea spre aval și, la ora 5 dimineață, depășesc cota la care se opriseră
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
saptămână întreaga. Referințe: Articolului lui Emeric Beaucheron și Bernard Gauche despre L'autre Padirac (Celălalt Padirac). Pe 18 iulie 1948, Guy de Lavaur efectuează o scufundare în "Fântână Saint Georges", atingând adâncimea de 30 m câns a ajuns pe fundul bazinului de intrare. Începând din 1973, scafandrii și-au orientat eforturile de cercetare asupra tuturor sifoanelor din situl Padirac. În 1990, în avalul "rivière de Lavaur (râului Lavaur)" (punctul terminus din 1963) ei descoperă astfel peste 2 km de galerii cu
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
() este un complex forestier în partea vestică a Bazinului Sandomierz, aproximativ 20 km mai la este de Cracovia, Polonia. Acesta este alcătuit din câteva arii protejate care inițial au constitui o singură pădure virgină. ocupă un teritoriu între râul Vistula și Raba. Complexul principal ocupă 110 km². Acesta este
Pădurea Niepołomice () [Corola-website/Science/329397_a_330726]
-
denumit și „arborele virilității” este un arbore mic înalt de 1-2 m, din America de Sud. este un arbust care poate crește și până la 5 m înălțime. Este răspândit în sudul și sud-vestul Paraguayului, zonele muntoase din Columbia și în special în bazinul fluviilor Amazon, Rio Negro și Orinoco. Se poate recunoaște ușor după coaja slab colorată în roz. Are rădăcina negricioasă (galbenă in interior), tare și rezistentă. Frunzele sunt ovale lanceolate, inflorescența ca un ciorchine. Florile mici și albe au un miros
Muira Puama () [Corola-website/Science/329437_a_330766]
-
terenuri artificiale omologate de handbal, fotbal, tenis și baschet, un patinoar, o sală de forță aflată sub terenul de joc, patru vestiare cu dușuri și grupuri sanitare pentru sportivi, două vestiare pentru arbitri, o sală destinată conferințelor de presă, saune, bazine de recuperare, stație antidoping, centrale de climatizare performante etc. Suprafața de joc este din parchet.
Sala Sporturilor Olimpia () [Corola-website/Science/330970_a_332299]
-
sunt prevăzute cu stavile care se închid în momentul în care se spală canalele până se umple căminul cu apă până la nivelul preaplinului și apoi se deschid brusc pentru a genera o undă care spală depunerile din canalul din aval. Bazinele de retenție sunt amplasate în zone în care este necesară reținerea și înmagazinarea temporară a apelor uzate menajere, datorită incapacității hidraulice a canalelor aflate în aval pentru preluarea acestor debite la un moment dat. Bazinele de retenție pot fi proiectate
Canalizare menajeră () [Corola-website/Science/330966_a_332295]
-
depunerile din canalul din aval. Bazinele de retenție sunt amplasate în zone în care este necesară reținerea și înmagazinarea temporară a apelor uzate menajere, datorită incapacității hidraulice a canalelor aflate în aval pentru preluarea acestor debite la un moment dat. Bazinele de retenție pot fi proiectate să funcționeze gravitațional, iar dacă condițiile topografice nu permit funcționarea gravitațională sunt proiectate cu pompare pentru deversarea apelor în aval. Stațiile de pompare sunt necesare funcție de relieful zonei de colectare și se prevăd în punctele
Canalizare menajeră () [Corola-website/Science/330966_a_332295]
-
Zglăvoaca sau zglăvocul (Cottus gobio) este un pește dulcicol, de 6-10 cm lungime (maximal 20 cm), din familia cotidelor. Poate trăi 10 ani. Este răspândit în centrul și nordul Europei, în bazinul Mării Baltice, Oceanului Arctic și al Mării Negre; spre răsărit nu trece de Urali. În apele României, trăiește în toate râurile repezi de munte: Bistrița cu afluenți, Trotușul cu afluenți, Argeș, Dâmbovița, Olt, Jiu, Crișul Negru, Mureș, Sebeș, etc., coborând și până la
Zglăvoacă () [Corola-website/Science/331014_a_332343]