20,836 matches
-
de Lucian Blaga, Univers, București, 1970, 136 p. ; Gotthold Éphraïm Lessing, Lacoon sau despre limitele picturii și ale poeziei, Partea I, în românește de Lucian Blaga, Univers, București, 1971, 324 p. ; Victor Ernest Mașek, De la Apollo la Faust: Dilaog între civilizații, dialog între generații, antologie, cuvânt înainte și note introductive de Victor Ernest Mașek, traducere de Lucian Blaga, Ion Dobrogeanu-Gherea și Ion Herdan, Meridiane, București, 1978, 360 p. ; Johann Wolfgang Goethe, Faust, în românește de Lucian Blaga; tabel cronologic, prefață, note
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
luându-se că etalon omul, este adesea contestată în literatura de specialitate, lumea animală o confirmă. Animalele sunt mai rezistente la agresiunile mediului extern și dispun de posibilități mai mari de adaptare. Animalele sunt mai „naturale" decât omul, care prin civilizație s-a perfecționat dar în același timp s-a și artificializat. Viața omului este mult mai scurtă decât a animalelor (Mihăilescu M., 1942Ă. Durata vieții variază de la specie la specie și ca atare și vârstă la care intervine moartea naturală
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Arhivele Olteniei”. 1922-1946 (în colaborare), București, 1983; Geneza ideilor social-politice și filosofice în literatura română veche, Craiova, 1987; Povestiri despre Mihai Viteazul, Craiova, 1991; Pasărea măiastră (Viața Mariei Tănase), Craiova, 1993; Vlad Țepeș Dracula, Craiova, 1994; Vocația spiritualității, Craiova, 1995; Civilizația cărții, Craiova, 1996; Bisericile Craiovei (în colaborare), Craiova, 1998; Interferențe spirituale, Craiova, 2002. Antologii: Eminescu împotriva socialismului, Craiova, 1991; Mihai Eminescu-Veronica Micle, Corespondență, Craiova, 1992; Eminescu și cugetarea sacră, Craiova, 1994; Cărți românești vechi. Predoslovii, Craiova, 1994; Eminescu - apărătorul românilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
a tipărit. Ar urma deci să studiem "profesia medicală în secolul ai XIV-lea" sau "mișcarea planetară la începutul evului mediu" sau "vrăjitoria în Vechea și în Noua Anglie". Cum susținea Edwin Greenlaw, "Nimic din ceea ce are legătură cu istoria civilizației nu este în afara domeniului nostru de studiu" ; "în efortul nostru de a înțelege o perioadă sau o civilizație nu ne mărginim la beletristică și nici chiar la documentele tipărite sau în manuscris" și "trebuie să vedem munca noastră în lumina
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
începutul evului mediu" sau "vrăjitoria în Vechea și în Noua Anglie". Cum susținea Edwin Greenlaw, "Nimic din ceea ce are legătură cu istoria civilizației nu este în afara domeniului nostru de studiu" ; "în efortul nostru de a înțelege o perioadă sau o civilizație nu ne mărginim la beletristică și nici chiar la documentele tipărite sau în manuscris" și "trebuie să vedem munca noastră în lumina contribuției pe care ar putea s-o aducă la istoria culturii".*1 Conform concepției lui Greenlaw și potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
să vedem munca noastră în lumina contribuției pe care ar putea s-o aducă la istoria culturii".*1 Conform concepției lui Greenlaw și potrivit practicii multor cercetători, studiul literaturii a ajuns astfel să fie nu numai strâns legat de istoria civilizației, dar chiar să se identifice cu aceasta. Un asemenea studiu nu este literar decât în sensul că se ocupă de tipărituri sau scrieri, care constituie, în mod necesar, principalul izvor al cunoștințelor noastre de istorie în sprijinul acestei concepții, se
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
cercetătorul literar este îndreptățit să cotropească și să anexeze un teritoriu vecin. Fără îndoială, nimănui nu trebuie să i se interzică să pătrundă în vreun domeniu care-1 interesează și fără îndoială că se pot invoca numeroase argumente în favoarea cultivării istoriei civilizației în cel mai larg înțeles. Dar, totuși, un asemenea studiu încetează de a fi literar. 44 Obiecția ca aceasta nu ar fi decât o simplă controversă de ordin terminologic este neconvingătoare. De fapt, studiul a tot ceea ce este legat de
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
cel mai larg înțeles. Dar, totuși, un asemenea studiu încetează de a fi literar. 44 Obiecția ca aceasta nu ar fi decât o simplă controversă de ordin terminologic este neconvingătoare. De fapt, studiul a tot ceea ce este legat de istoria civilizației nu mai lasă loc pentru cercetările strict literare. Toate distincțiile dispar ; se introduc criterii străine de literatură ; și, prin urmare, literatura ajunge să fie considerată de valoare numai în măsura în care furnizează rezultate pentru cutare sau cutare disciplină adiacentă. Așadar, a identifica
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
loc pentru cercetările strict literare. Toate distincțiile dispar ; se introduc criterii străine de literatură ; și, prin urmare, literatura ajunge să fie considerată de valoare numai în măsura în care furnizează rezultate pentru cutare sau cutare disciplină adiacentă. Așadar, a identifica literatura cu istoria civilizației înseamnă a nega existența unui domeniu specific și a unor metode specifice proprii cercetării literare. Alt mod de a defini literatura constă în a-i limita domeniul la "cărțile mari", la cărțile care, indiferent de subiect, sunt "remarcabile prin forma
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
prin transfer metaforic din relații fizice (a cuprinde, a defini, a elimina, substanță, subiect, ipoteză). Poezia reînvie acest caracter metaforic al limbii și ne face să fim conștienți de el, exact în același mod în care utilizează simbolurile și miturile civilizațiilor clasice, teutonice, celtice și creștine. Toate aceste deosebiri dintre ceea ce e și ceea ce nu e literatură, pe care le-am discutat - organizarea, expresia personală, sesizarea și exploatarea resurselor limbii, lipsa scopului practic și, desigur, caracterul fictiv - nu constituie altceva decât
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
istoria literară" a lui Greenlaw, filologia lui Boeckh este evident justificată de nevoile studiilor clasice, pentru care ajutorul istoriei și arheologiei pare deosebit de util. La Boeckh studiul literaturii este numai o ramură a filologiei, concepută ca o știință globală a civilizației, și mai ales o știință a ceea ce el, cu romantismul său german, a numit "Spiritul Național". Astăzi, din cauza etimologiei acestui termen și pe baza conținutului majorității scrierilor specialiștilor, prin filologie se înțelege adesea lingvistica, și, în special, gramatica istorică si
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de "empatie" de profundă comuniune cu o epocă trecută sau cu un gust dispărut. S-au făcut încercări încununate de succes de a se reconstitui concepția generală de viață, atitudinile, principiile, prejudecățile și convingerile oare au stat la baza multor civilizații. Avem bogate cunoștințe despre atitudinea grecilor față de divinitățile lor, față de femei și fața de sclavi ; putem descrie în detaliu cosmologia evului mediu ; si am încercat să arătăm modul foarte diferit de. a vedea, său cel puțin tradițiile și convențiile artistice
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
al migrației lor, urmărindu-se cum și când au intrat în literatura "superioară", "artistică". 76 Acest tip de problemă poate fi încredințat folclorului, o importantă ramură de studiu, care se ocupă numai în parte de fapte estetice, deoarece studiază întreaga civilizație a unui "popor", costumele și obiceiurile, superstițiile și uneltele, precum și arta lui. Trebuie totuși să subscriem la părerea că studiul literaturii orale face parte integrantă din știința literară, deoarece nu poate fi separat de studiul operelor scrise și deoarece a
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
lui Erich Auerbach, Mimesis (1946), care reprezintă o istorie a realismului de la Homer la Joyce, bazată pe analiza stilistică plină de sensibilitate a anumitor pasaje individuale *13, constituie realizări erudite care ignoră naționalismele incarnate și dovedesc în mod convingător unitatea civilizației apusene, vitalitatea moștenirii antichității clasice și a creștinismului medieval. Istoria literară ca sinteză, istoria literară pe o scară supranațională va trebui să fie scrisă din nou. Studiul literaturii comparate în acest sens va cere un înalt grad de specializare lingvistică
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
cu Bouterwek și sfîrșind cu Leonardo Olschki care a încercat să scrie o istorie a tuturor acestor literaturi pentru perioada medievală. *14 (d) Literaturile germanice au fost studiate comparativ numai în ce privește evul mediu 82 timpuriu, când influența apropiată a unei civilizații teutonice comune se mai poate simți foarte puternic. *15 (e) în ciuda opoziției obișnuite a savanților polonezi, strânsele afinități lingvistice ale limbilor slave, laolaltă cu tradițiile populare comune care se extind până și la formele metrice, constituie o bază pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
exemplu, a pătruns în Polonia, dar nu și în Rusia sau Boemia. Stilul baroc a invadat întreaga Europă răsăriteană, inclusiv; Ucraina, dar de-abia a atins Rusia propriu-zisă. Pot să existe apoi considerabile diferențe cronologice: stilul baroc a supraviețuit în civilizațiile rurale ale Europei răsăritene până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, după ce Europa apuseană depășise iluminismul și așa mai departe, în general, importanța barierelor lingvistice a fost în mod cu totul nejustificat exagerată în cursul secolului al XIX-lea. Această exagerare
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
la „România literară”, „Steaua”, „Tomis” ș.a. I s-au acordat Premiul Asociației Scriitorilor din București (1979, 1984), Premiul Uniunii Scriitorilor (1983, 1992) și Ordinul Al Merito por Servicios Distinguidos în grad de comandor (1987, Republica Peru). Poet manierist, fascinat de civilizația barocului, C. își conturează, încă din volumul de debut, Poezii (1977), un univers livresc, dominat de figurile lui Don Quijote, Pitagora, Tales și Brâncuși. Într-o lume artificială, stilizată de o imaginație estetă, oamenii înșiși devin, în tradiția lui Arcimboldo, „ceasloave
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
un răspuns cultural, estetic, iar din acest punct de vedere, analiza raportului dintre politică și cultură în Viena finiseculară, analiză realizată de Carl Schorske 18, relevă multiple similitudini. Un aer de familie decadent îl au operele care înregistrează excesul de civilizație, hiperrafinamentul adesea transpus la nivel estetic în cadrul unor civilizații vechi, ajunse la apogeu, înaintea destrămării lor. Un exemplu școală îl constituie scriitorul francez Karl-Joris Huysmans, unul dintre fidelii "Serilor de la Médan" alături de Guy de Maupassant, Paul Alexis și Léon Henniques
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vedere, analiza raportului dintre politică și cultură în Viena finiseculară, analiză realizată de Carl Schorske 18, relevă multiple similitudini. Un aer de familie decadent îl au operele care înregistrează excesul de civilizație, hiperrafinamentul adesea transpus la nivel estetic în cadrul unor civilizații vechi, ajunse la apogeu, înaintea destrămării lor. Un exemplu școală îl constituie scriitorul francez Karl-Joris Huysmans, unul dintre fidelii "Serilor de la Médan" alături de Guy de Maupassant, Paul Alexis și Léon Henniques, a cărui evoluție oferă datele unei reconversii a naturalismului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a climatului afectiv simbolist"24. În opinia lui Edward Lucie-Smith, simbolismul se articulează de aceeași manieră reacționistă, negativistă, mefientă față de progres, a "refuzului" moralismului, raționalismului, materialismului grosier, stabilindu-și aceste repere culturale, istorice și prin intermediul decadenței ca fenomen larg de civilizație, afectând evoluția marilor culturi europene, în particular cele de origine și tradiție latină, cum este cultura franceză. O mizanscenă flamboiant-estetică a decadenței latine, finis latinorum, se datora în parte militantismului cultural al rozacruceanului de rit estetic, Joséphin Péladan, punând în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
culturi europene, în particular cele de origine și tradiție latină, cum este cultura franceză. O mizanscenă flamboiant-estetică a decadenței latine, finis latinorum, se datora în parte militantismului cultural al rozacruceanului de rit estetic, Joséphin Péladan, punând în circulație tema destructurării civilizației latine pe baza coruperii catolicismului. Péladan nu este singurul care conferă o accepție latinocentristă și europeană decadenței, cu epicentrul în cultura și civilizația franceză. Și Edward Lucie-Smith îl menționează pe Huysmans cu cele două romane, În răspăr și Liturghia neagră
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
datora în parte militantismului cultural al rozacruceanului de rit estetic, Joséphin Péladan, punând în circulație tema destructurării civilizației latine pe baza coruperii catolicismului. Péladan nu este singurul care conferă o accepție latinocentristă și europeană decadenței, cu epicentrul în cultura și civilizația franceză. Și Edward Lucie-Smith îl menționează pe Huysmans cu cele două romane, În răspăr și Liturghia neagră, ca punct de reper pentru decadentism în raport cu reperele simboliste Jean Moréas și Stephane Mallarmé, construcție perfect simetrică: un autor bas-étage care însă a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
factor de coeziune. De asemenea, nu avem un program explicit de idei al simbolismului în pictură, coeziunea realizându-se, cum notează și Nicole Tuffelli, la nivelul unei opoziții sistematice, pe care o face academismului, materialismului ignar, Impresionismului, pozitivismului și întregii civilizații industriale. Desprins de o unitate stilistică, simbolismul întreține un dialog permanent cu alte curente în pictură și cu celelate arte, de aici acest reflex sintetist. Făcând abstracție de criteriul stil, având în vedere relația strânsă pe care decadentismul și simbolismul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Babilonului (1901) și putem aminti aici și Moartea lui Mithridate (Muzeul Național de Artă al României) a lui Michel Simonidy. Tema circulă în epocă și este proiectată fie asupra lumii romane, fie pe baza unei tradiții romantice orientalizante asupra unor civilizații dispărute, exotice. Moreau se detașează de pictura istorică a cărei coerență o subminează și, după Rodolphe Rapetti, aici se află punctul de articulație al unei mutații profunde în tablourile sale. Punctul de dispersie al acestei coerențe îl constituie un sincretism
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu mult mai târziu în pictura lui Gustav Klimt, care merge mai departe cu arheologia estetică, în cultura preclasică, cultura miceniană. Dacă Rapetti sesizează la Böcklin un accent nietzschean "în această căutare a luminii mediteraneene care corespunde întoarcerii în leagănul civilizației"66, în Viena Fin-de-siècle. Politică și Cultură 67, Carl Schorske descifrează în cazul artei lui Gustav Klimt o prospectare similară celei freudiene a teritoriului de fascinație și teroare al subconștientului, teritoriu scufundat în timp asemeni civilizațiilor apuse, scandând seismologic declinul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]