21,844 matches
-
Au băut toată palinca. De-or simți că vine iară Gripa aviară, Pentr-o biată de găină Toată votca o termină. Fără a fi întrebat, Petruș Andrei, sărbătoritul, ne spune care fel de poezie îi place: nu poezia lipsită de gust, apoetică, rău mirositoare, ci poezia îmbrăcată în strai de sărbătoare, aceea care merge duminica la biserică să se închine și să se spovedească. „Îmi place poezia cu o floare roșie în păr, cu glas melodios și cu trup mlădios ca
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
iar el mergând la muncă...”. Treptat, relațiile dintre cei doi se degradează. Soțul începe să-și neglijeze responsabilitățile legate de gospodărie, vine acasă târziu, în stare de ebrietate, acuzând-o pe deținută fără nici un motiv: ,,Venea acasă beat... a prins gustul băuturii... cred că avea prieteni în oraș cu care bea... mă acuza că nu am făcut aia... și aia... că nu sunt femeie ... nu pot să-i fac copii... făcea scandal, deranjând vecinii...”. Pentru început, neînțelegerile s-au limitat la
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
au început bătăile dintre soț și băiat. Vinovată de tot eram eu... mă urmărea și când dormeam... eram într-un adevărat război zi și noapte... deranjam vecinii... acum se bătea în parte cu băiatul... în ultimul timp și acesta luase gustul băuturii...”. Pe data de 17 septembrie 1998, M.C. merge la grădina de zarzavat a familiei, culege 150 de kilograme de varză pe care o transportă la piață pentru a o vinde. Revine acasă după ce vinde varza și îl găsește pe
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
noastră, îndeosebi din ficțiuni și desene animate. ● O altă concluzie importantă a cercetărilor (mai ales ale echipei americanului G. Gerbner) - care este susținută și de studiile echipei noastre - constă în demontarea argumentului (cu care se apără radiodifuzorii și programatorii) că gustul și cerințele publicului sunt responsabile pentru ponderea programelor violente. Făcând o paralelă „între audiențe de programe violente și nonviolente” (difuzate în paralel), G. Gerbner a constatat că audiențele celor mai violente programe nu sunt superioare programelor non-violente, ci dimpotrivă. Examinând
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
lui Hitler, ale lui Stalin, Pol Pot ori ale regimului de apartheid. Relativismul s-a generalizat și a devenit o evidență. Nu există adevăr, nu există obiectivitate, nici absolut, nici universal. Acestea sunt noțiuni perimate. În prezența pluralității concepțiilor, ideologiilor, gusturilor, comportamentelor și interpretărilor, marea majoritate a oamenilor sunt de părere că toate ideile și modurile de acțiune sunt valabile. Este oare posibil să contrazicem aceste afirmații? Sunt oare valorile produse pur sociale și în consecință relative sau istoria consacră doar
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
conștiința oamenilor interdicții sacre. Nu există normalitate sau precepte universale, nu există decât convenții relative, condiționate social. Tabuurile din jurul fidelității, nudității, homosexualității nu au niciun sens absolut, iar diferitele forme pe care le poate îmbrăca sexualitatea sunt manifestări ale diferitelor gusturi, tolerate și ele. Descoperirea mijloacelor contraceptive sigure permite realizarea tuturor aspirațiilor. Căutarea intensității este la ordinea zilei, adică dorința de a profita la maxim de orice clipă. De aici, cursa pentru experiențe noi, dorința de a se deplasa, călătoriile, cultul
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
este îndeplinit între 1486 (Bartolomeu Diaz atinge capul Bunei Speranțe) și 1522 (lumea este înconjurată pentru prima oară). Niciodată nu și-au modificat europenii viziunea universului atât de radical ca în timpul generației lui Cristofor Columb. Surprizele se înmulțesc, ele suscită gustul observației și al comparației între patria-mamă și teritoriile descoperite. Că-lătorii intră în contact cu alte culturi, sunt în prezența Celuilalt și constată uimiți că ființele umane pot avea sentimente nobile fără a fi primit lumina creștinismului ("bunul sălbatic" și ideea
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
de eficacitate și de satisfacere a nevoilor. Interesul de a studia judecățile de valoare Ar trebui să ne intereseze judecățile de valoare? O opinie larg răspândită ne incită să răspundem negativ acestei întrebări: ideile și alegerile sunt o chestiune de gust personal, nu pot fi calificate în mod obiectiv drept bune sau rele, drept corecte sau greșite. Dar se pare că atunci când le comparăm și le privim mai de aproape, anumite idei se dovedesc a fi mai bune decât altele, iar
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
demonstrat vreodată aceste opinii? Specificul prejudecății este tocmai acela de a fi o judecată peremptorie, care precedă faptele, refuzând argumentele și opunând rezistență observării. Totuși, prejudecata nu este lipsită de o bază. Este adevărat că gastronomia engleză nu e pe gustul latinilor, dar micul-dejun la Londra e mult mai bun decât pe continent, iar prăjiturile englezești merită efortul deplasării. Este la fel de adevărat că anumiți francezi gustă cu plăcere picioare de broască, dar acest fel de mâncare nu este cu siguranță o
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
în evidență următoarele aspecte: - perceperea corectă a realității; - perceperea deformată a realității (iluzii); - acuze perceptive diferite de a căror natură nefirească, anormală, bolnavul este conștient, considerându-le ca atare (dureri, cenestezii, cenestopatii etc.); - perceperea patologică a unor „voci”, „imagini vizuale”, „gusturi” sau „mirosuri” etc., fără o sursă sau obiect real exterior, de tipul halucinațiilor. d) Aprecierea unor tulburări în sfera gândirii bolnavilor se va referi la următoarele aspecte: - asociații ideative: lente, incoerente, fugă de idei, asociații prin asonanță, monoideism etc.; - imaginile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
obligatorii reprezentate prin următoarele: 1) calități fizice: sănătate, ținută și atitudine corecte, fizionomie plăcută, sobrietate; 2) calități intelectuale: bun simț, înțelegere, răbdare în ascultarea bolnavului, judecată dreaptă, memorie bună a faptelor observate și o corectă înțelegere și interpretare a „cazurilor”, gust pentru munca intelectuală, instrucție profesională solidă, mereu reînnoită, cultură generală, spirit de observație, dexteritate; 3) calități morale: bunătate, răbdare, discreție, prudență, exactitate și cinste. Toate aceste calități care se cer medicului fac din aceștia o „elită profesională”. Referitor la „elita
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cultură; b) dizarmonii morale, reprezentate prin divergențe de caracter, opinii, religie, lipsă de solicitudine și de simpatie; c) dizarmonii verbale, constând din neînțelegeri verbale, comunicare defectuoasă etc; d) dizarmonii științifice caracterizate prin refuz sau neglijență de a se adapta la gustul bolnavilor, refuzul noului, al altor opinii etc. Referindu-se la „rolurile” medicului în relația sa cu bolnavul, P. Le Gendre menționează următoarele: a) Medicul confident, legat de bolnav prin deținerea „secretului profesional” privind natura bolii, cauza acesteia și diagnosticul clinic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Genera morborum (1763) menționează trei clase de boit psihice și anume: 1) Boli ideale, reprezentate prin: delir, transport, demență, manie, demonomanie și melancolie. 2) Boli imaginative în care include viziunea, vertijul, teroarea, panica, ipohondria, somnambulismul. 3) Boli patetice care cuprind gustul depravat, bulimia, polidipsia, satiriasisul, erotomania, nostalgia, turbarea, hidrofobia, antipatia, anxietatea. Dacă în clasificările de mai sus, se poate remarca influența unei „atitudini morale” față de boala psihică, considerată ca o „depravare a sufletului” cu toate consecințele care decurg de aici, alte
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
idoli; literatura de publicațiile informative-publicitare (digests); idealurile de clișee. Peisajul social se va transforma într-o lume de iluzii. În locul culturii superioare, care cultivă valorile autentice, se va instaura cultura de masă, o cultură simplificată, vidă de conținut, lipsită de gust, de valoare, supusă fluctuațiilor modei. Această sub-cultură, superficială și exaltată, va genera neliniște, angoasă, nevroză colectivă. Cultura de masă propagă mișcarea, agitația, trepidațiile, suspansul, atacurile, violența, sexualitatea liberă, descărcarea pulsională primară în absența oricărei cenzuri. Ea va genera angoase, fobii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
au produs și întreținut. Psihoză: boală psihică gravă care alterează sistemul personalității, conduita și relațiile bolnavului, acesta neavând conștiința bolii sale. Puerilism mintal: stare de regresiune patologică la stadiul copilăriei, caracterizată prin atitudini, expresie mimică, limbaj, preocupări, regresiune emoțională, a gusturilor și tendințelor bolnavului. Raptus: tulburare paroxistică cu caracter de descărcare explozivă, bruscă, adesea cu consecințe periculoase, antisociale (suicid, homicid). Reacție: răspunsul emoțional-afectiv la evenimentele vieții trăite de individ. Refugiu: atitudine de „refuz mascat” prin ocolirea sau sublimarea obligațiilor firești, în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a certat îi găsesc oarecare merite ca prozator. Neavând un unchi în America, a trebuit să se mulțumească cu o mătușe în Europa. Și-a făcut studiile la școala lumii - unde nu se cer examene. Particularități: Meloman; ureche, memorie și gust muzical bine dezvoltate. Superstițios; îi place să-i trosnească chibriturile; e semn că vin bani, de aceea nu uită niciodată să le usuce, înainte de a le întrebuința. (Cioculescu, Șerban: Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003, p. 368 369). Am început acest
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
a numelui său provoacă o puternică reacție de respingere, iar teza sa e în continuare obiectul preferat al caricaturilor: este momentul să ne aplecăm cu seriozitate asupra textelor filosofului irlandez 166. Ce este o cireașă? "Văd cireașa, o ating, o gust; sunt sigur că nimicul n-ar putea fi nici văzut, nici atins, nici gustat; cireașa este, deci, reală. Dați la o parte senzația de moliciune, de umiditate, de roșeață, de aciditate și veți da la o parte însăși cireașa, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
vom face sport începând de mâine, dar, când să ne apucăm, deschidem televizorul și ne uităm la emisiunea noastră preferată. Vrem să ne lăsăm de fumat, dar mai întâi terminăm ultimul pachet de țigări care ne-a rămas. Consecințele imediate - gustul, distracția, confortul și reducerea stresului - depășesc cu mult consecințele întârziate și nesigure ale unei sănătăți mai bune. Consecințele imediate și sigure sunt extrem de puternice în determinarea comportamentului. De exemplu, dacă, atunci când umblă cu substanțe caustice, angajații știu că o picătură
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
angajat cu un obiect pentru punctele câștigate la îmbunătățirea calității, i-a spus acestuia: „Ține-ți, naibii, prăjitorul de pâine și acum mișcă-ți fundul înapoi la treabă!”. Pariez că pâinea făcută la acel prăjitor n-a avut niciodată un gust bun. Cel mai probabil, de fiecare dată când angajatul se uita la prăjitor, îi aducea aminte de cineva pe care îl ura. Toate stimulentele materiale ar trebui îmbinate cu stimulente sociale. Voi discuta mai multe despre acestea în capitolul 24
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
atunci de ce eliminăm amuzamentul de la locul de muncă? Cum să faceți munca atractivă Mulți manageri cred că distracția „nu-și are locul” la serviciu. Aceasta pentru că s-au obișnuit să vadă oamenii distrându-se numai când fac glume de prost gust, farse supărătoare, adunându-se bisericuțe în pauză, organizând petreceri de zilele de naștere și tot așa. Deseori, aceste evenimene sunt văzute ca oportunități de a evita munca sau de a lua o pauză de la munca monotonă. Dar când distracția este
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
natură și cultură, descendent, cum îi place să spună, dintr-o familie de ofițeri patrioți, Petru Popescu n-a disprețuit, de la primele cărți, succesul, ci l-a căutat cu lumânarea. L-a avut, pe merit, căci, fără a face concesii gustului comun, a găsit căile de comunicare cu un public relativ larg, care i-a cumpărat cărțile. C. STĂNESCU SCRIERI: Zeu printre blocuri, pref. Paul Georgescu, București, 1966; Moartea din fereastră, București, 1967; Fire de jazz. 1964-1966, București, 1969; Prins, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
delimitate de alte comunități tot prin limbă și cultură. În linii mari, cultura reprezintă ansamblul aspectelor intelectuale ale unei civilizații și se concretizează în suma cunoștințelor achiziționate într-un sistem cumulativ al produselor cunoașterii care permit dezvoltarea simțului critic, a gustului, a judecății etc. Cultura presupune detașarea de natură, etapele culturii fiind etape ale umanizării, ale înălțării spirituale a omului, prin explicarea și valorificarea în raport cu sine a lumii. Limba, la rîndul ei, deși se prezintă ca un sistem de semne cu ajutorul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Cesereanu, din Gabriela Adameșteanu sau Ana Blandiana (prozatoarea), poemele Marianei Marin, ale Ioanei Crăciunescu sau ale Smarandei Cosmin, eseistica Ioanei Pârvulescu ori a Simonei Popescu, romanele Florinei Ilis, ale Dorei Pavel - toate au o reală forță de impact, îți lasă gustul puterii și al hotărârii, nu al visătoriei bovarice, liliale, matern ocrotitoare (Dan C. Mihăilescu, citat în EZ, 08.III.2008), unde autorul optează pentru invitarea destinatarului la o alegere ad libitum între membrii unei clase de entități ("scriitoare române contemporane
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
sunt nomina). Frecvent în publicistica franceză literară și de artă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cuvântul fusese utilizat în Occident (în Franța și în Germania îndeosebi) și anterior, mai ales în sens peiorativ (vulgaritate, lipsă de gust) sau, în orice caz, cu o nuanță depreciativă. Schiller îi considera, în 1798, pe francezi mai mult „realiști” decât „idealiști”, și prin aceasta inapți pentru marea poezie. Ca spre a-l confirma, Balzac, fără a întrebuința vocabula, avea să pledeze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
posibilități, ele ne ajută să ne reconsiderăm stilul gândirii. Referindu-se nu la ceea ce se face, ci la ceea ce va trebui să fie făcut, Wittgenstein nota în 1931: „Cine predă astăzi filozofie îi oferă celuilalt hrană nu fiindcă îi place gustul ei, ci pentru a-i schimba gustul.“19 Imaginarea unor posibilități, care așază într-o nouă perspectivă realități dintre cele mai familiare, constituie tot atâtea contribuții la acea „înțelegere“ pe care o poate oferi cercetarea filozofică așa cum a practicat-o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]