21,599 matches
-
Alpini” (vânători de munte). Aceste trei companii au fost singurele unități de români care au participat la luptele de pe frontul din Peninsulă.: La 2 iulie 1918 bazându-se pe efectul concret al participării primelor unități de voluntari la victoriile trupelor italiene, un memoriu care solicita urgentarea Legiunii ca unitate de sine stătătoare, a fost remis de către "Comitetul de acțiune" președintelui Consiliului de Miniștri al Italiei. Semnale similare au venit și dinspre Legația Italiei din România, iar la 18 august guvernul României
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
viitoarei Legiuni și a unor români din Regat, au determinat manifestarea unor disensiuni semnificative în rândul reprezentanților emigrației și ai Guvernului României din Franța și Italia, în cursul lunilor iunie-august 1918. Aceste contradicții s-au alăturat atât concepțiilor politicii externe Italiene (al cărei ministru încă nu admitea dezmembrarea Austro-Ungariei și se opunea formării Legiunii) cât și disensiunilor franco-italiene. De-abia la sfârșitul lunii august, în contextul susținerii de către mareșalului Diaz, de către miniștrii Zupelli și Bisolatti, precum și de către generalii Cadorna și Badoglio
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
de externe italian a cedat și acesta a declarat că nu se mai opune formării Legiunii Române și că renunță la ideea excluderii de la aceasta a românilor din Regat. Pe 15 octombrie 1918, în urma aprobării ministrului de război Zupelli, guvernul italian a emis decretul oficial de înființare a unei Legiuni românești (în ), care să lupte alături de trupele italiene pe teatrul de război din peninsulă. În funcția de comandant al Legiunii a fost numit generalul de brigadă cavaler Luciano Ferigo, care fusese
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
și că renunță la ideea excluderii de la aceasta a românilor din Regat. Pe 15 octombrie 1918, în urma aprobării ministrului de război Zupelli, guvernul italian a emis decretul oficial de înființare a unei Legiuni românești (în ), care să lupte alături de trupele italiene pe teatrul de război din peninsulă. În funcția de comandant al Legiunii a fost numit generalul de brigadă cavaler Luciano Ferigo, care fusese în timpul războiului atașat militar al Italiei în România și era căsătorit cu o româncă. Militarilor înrolați în
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
brigadă cavaler Luciano Ferigo, care fusese în timpul războiului atașat militar al Italiei în România și era căsătorit cu o româncă. Militarilor înrolați în Legiunea Română, organizați în trei regimente, li s-au echivalat gradele cu cele corespunzătoare din Armata Regală Italiană. Partea sedentară a marii unități, sub comanda colonelului Camillo Ferraioli, a fost stabilită la Albano Laziale, iar tabăra de bază în lagărul de la Avezzano. Primul regiment al Legiunii, denumit simbolic „Horea” (cu 80 de ofițeri și 2.600 de soldați
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
de „Avram Iancu”. Este de remarcat așadar că la momentul încetării ostilităților, o Legiune românească nu exista în adevăratul sens al cuvântului, acesta fiind încă în curs de formare. Unitățile și subunitățile constituite au fost echipate și dotate cu material italian. Fiecare dintre batalioanele noii legiuni a fost format din 3 companii de pușcași, 1 companie de mitraliere, un corp de geniști și unul de grenadieri. Fiecare companie de pușcași a fost formată din 4 plutoane și o secțiune de mitraliere
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
geniști și unul de grenadieri. Fiecare companie de pușcași a fost formată din 4 plutoane și o secțiune de mitraliere ușoare, cu un total de 5 ofițeri și 178 de soldați. Corpul de comandă a fost constituit de către ofițeri superior italieni, voluntari ofițeri și subofițeri români. Regimentul 1 „Horea” a avut în dotare câte două mitraliere grele de fiecare companie și câte patru aruncătoare de mine de fiecare batalion. Au cerut să facă parte din Legiune 36.712 de soldați și
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
dezvoltarea conștiinței naționale românești și pe dragostea pentru țara lor, care urma să fie România, țară pe care mulți nu o știau decât prin intermediul propagandei ostile a Austro-Ungariei. De asemenea, această educație a urmărit să elimine neîncrederea în noul aliat italian, precum și dificultățile de comunicare cu alți soldați din celelalte regiuni istorice românești. Singura limbă folosită în serviciul militar a fost româna. Ofițerii de origine română a avut un program complex de formare, care a inclus printre altele și studiul limbii
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
precum și dificultățile de comunicare cu alți soldați din celelalte regiuni istorice românești. Singura limbă folosită în serviciul militar a fost româna. Ofițerii de origine română a avut un program complex de formare, care a inclus printre altele și studiul limbii italiene. După armistițiul de la Villa Giusti, politicianul conservator român Take Ionescu a sugerat ambasadorului Italiei la Paris, Lelio Bonin-Longare, ca Legiunea Română să fie trimisă în ținuturile românești aflate încă în componența Ungariei, eventual spre a fi subordonată structurilor românești locale
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
de guvernământ. Motivând că trebui să facă față evenimentelor din Rusia bolșevică precum și atitudinii ostile a Ungariei lui Béla Kun, România a solicitat întoarcerea din Italia a foștilor prizonieri de război, etnici români. În noiembrie 1918 Profesorul Mândrescu a cerut italienilor ca Legiunea Română să fie lăsată să plece în uniformă militară și cu armamentul din dotare. Statului Major General al Armatei Italiene a încuviințat aceasta, astfel că unitățile au început să plece însoțite de ofițeri italieni. Regimentul 1 „Horea” a
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
solicitat întoarcerea din Italia a foștilor prizonieri de război, etnici români. În noiembrie 1918 Profesorul Mândrescu a cerut italienilor ca Legiunea Română să fie lăsată să plece în uniformă militară și cu armamentul din dotare. Statului Major General al Armatei Italiene a încuviințat aceasta, astfel că unitățile au început să plece însoțite de ofițeri italieni. Regimentul 1 „Horea” a plecat din gara Marino în ianuarie 1919 către Taranto, pentru a fi îmbarcat la 3 februarie 1919 cu destinația Constanța pe vasele
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
Profesorul Mândrescu a cerut italienilor ca Legiunea Română să fie lăsată să plece în uniformă militară și cu armamentul din dotare. Statului Major General al Armatei Italiene a încuviințat aceasta, astfel că unitățile au început să plece însoțite de ofițeri italieni. Regimentul 1 „Horea” a plecat din gara Marino în ianuarie 1919 către Taranto, pentru a fi îmbarcat la 3 februarie 1919 cu destinația Constanța pe vasele „Regina d'Italia” și „Meran”. Regimentul 2 „Cloșca” a plecat din Italia îmbarcat în
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
Aceeași sugestie a fost făcută și ambasadorului român din capitala Italiei. Alte dificultăți legate de întoarcerea soldaților în viitoarea lor patrie, au fost legate de suspiciunea că Legiunea română ar fi putut servit la sfârșitul războiului, ca mijloc de penetrare italiană în regiunea Dunării. Situația a fost confuză, într-un context în care chiar românii prin intermediul unor membri marcanți ai lor cum a fost Vasile Lucaciu, au insistat pentru urgentarea formării Legiunii, care ar fi urmat să fie repatriată pentru a
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
a fost confuză, într-un context în care chiar românii prin intermediul unor membri marcanți ai lor cum a fost Vasile Lucaciu, au insistat pentru urgentarea formării Legiunii, care ar fi urmat să fie repatriată pentru a lupta în Transilvania. Ministrul italian de la București - baronul Fasciotti, a sugerat ca Legiunea română să nu debarce la Constanța, în contextul în care Dobrogea era în mâinile francezilor ci la Galați, pentru a preda trupele în mâinile oficialii români. Ajunși în România însă, deoarece Armata
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
Constanța, în contextul în care Dobrogea era în mâinile francezilor ci la Galați, pentru a preda trupele în mâinile oficialii români. Ajunși în România însă, deoarece Armata Română nu a avut încredere în ei, legionarii au fost dezarmați și oficialii italieni au fost repatriați. Aceste acte au fost determinate atât de comunicarea defectuoasă între autoritățile politice și militare și reprezentanții italieni de la București, cât și de puternica animozitate franco-italiană, într-un context în care Franța penetrase puternic economic și militar Regatul
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
români. Ajunși în România însă, deoarece Armata Română nu a avut încredere în ei, legionarii au fost dezarmați și oficialii italieni au fost repatriați. Aceste acte au fost determinate atât de comunicarea defectuoasă între autoritățile politice și militare și reprezentanții italieni de la București, cât și de puternica animozitate franco-italiană, într-un context în care Franța penetrase puternic economic și militar Regatul României. Trecerea în revistă de către Regele Ferdinand a legionarilor români a fost un nou prilej de dificultăți. Ar fi fost
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
economic și militar Regatul României. Trecerea în revistă de către Regele Ferdinand a legionarilor români a fost un nou prilej de dificultăți. Ar fi fost de așteptat ca trupele, care fuseseră încadrate, instruite și însoțite pe drumul de întoarcere de ofițeri italieni, să participe la paradă împreună cu aceștia. Oficialii români nu au fost însă de acord, afirmând că italienii ar fi trebuit să rămână în acasă la ei în Peninsulă, dat fiind pericolul unor confruntări cu formațiuni bloșevice și iredentiste maghiare. Poziția
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
au fost însă de acord, afirmând că italienii ar fi trebuit să rămână în acasă la ei în Peninsulă, dat fiind pericolul unor confruntări cu formațiuni bloșevice și iredentiste maghiare. Poziția adoptată de români a fost rău primită de ministrul italian de război Cavaglia, ceea ceea ce l-a determinat pe Primul Ministru Orlando să concluzioneze succint că „"beneficiile nu sunt pentru cei care nu le doresc"”. Istoria legionarilor români din Italia s-a terminat așadar cu un incident diplomatic. După sosirea
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
și Ungaria. Ulterior, Regimentele 2 și 3 au fost demobilizate în anul 1920, iar Regimentul 1 „Horea” a fost transformat în 1919 în Regimentul 97 Infanterie cu garnizoana în Odorheiu Secuiesc. Soldații români și-au adus contribuția la victoriile armatelor italiene împotriva Armatei Austro-Ungare la Montello, Vittorio Veneto, Sisemolet, Piave, Cimone, Monte Grappa, Nervesa, Ponte Delle Alpi. La 22 noiembrie 1918, militarii Companiei 1 Române au fost decorați de către comandantul Armatei a 8-a italiene cu „Crucea de Merit de război
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
1914-1916. Devine apoi redactor la editura Albert Bonniers (1916-1918) și colaborează la revista Bonniers (1924-1929). Ea a fost căsătorită în anii 1918-1946 cu Rütger Essén (1890-1972). A tradus între 1926 și 1965 aproximativ 70 de cărți din limbile engleză, franceză, italiană, daneză și norvegiană. În afară de traduceri, ea a redactat, de asemenea, împreună cu Jane Gernandt-Claine, autobiografia "En självbiografi, grundad på dagböcker och brev" a Annei Charlotte Leffler (Bonnier, 1922).
Ingeborg Essén () [Corola-website/Science/335440_a_336769]
-
este încorporat în august 1914. În decursul unui an de luptă, el a fost avansat la gradul de sublocotenent în Armata Austro-Ungară. A luptat în Rusia și în Galiția, suferind răni multiple. Rebreanu s-a remarcat, de asemenea, pe Frontul Italian și a fost decorat cu Medalia de Aur pentru Vitejie, cea mai înaltă decorație acordată de comandanții austrieci unui român. Îi scrie vreo 25 de scrisori fratelui său, Liviu, din care reies unele trăsături de caracter: înflăcărare tinerească, timiditate și
Emil Rebreanu () [Corola-website/Science/335442_a_336771]
-
de Aur pentru Vitejie, cea mai înaltă decorație acordată de comandanții austrieci unui român. Îi scrie vreo 25 de scrisori fratelui său, Liviu, din care reies unele trăsături de caracter: înflăcărare tinerească, timiditate și lipsă de inițiativă. Distrugerea unui reflector italian care îi incomoda mult îi aduce o înaintare în grad și o medalie. Emil este înaintat la gradul de sublocotenent începând cu 1 ianuarie 1916. Transferat pe Frontul Românesc în toamna anului 1916, Emil îi scrie, la 9 septembrie 1916
Emil Rebreanu () [Corola-website/Science/335442_a_336771]
-
Alex & Co este un sitcom italian din 2015, difuzat pe Disney Channel Italia și regizat de Claudio Norza. Seria spune povestea a cinci prieteni care încep a participa la primul an școlar. Seria a fost difuzată în Italia pe 11 mai 2015, si s-a încheiat
Alex amp; Co. () [Corola-website/Science/335461_a_336790]
-
de la Suleiman, reprezentând primul pas pentru alianța franco-otomană. Louise a fost principalul negociator în Tratatul de la Cambrai între Franța și Sfântul Imperiu Roman, încheiat la 3 august 1529. Tratatul, denumit "Pacea doamnelor" a pus capăt celui de-al doilea război italian între dinastia Valois și dinastia Habsburg. Temporar tratatul a confirmat hegemonia habsburgică în Italia și a fost semnat de Louise de Savoia pentru Franța și cumnata ei, Margareta de Austria, pentru Sfântul Imperiu Roman. Louise de Savoia a murit la
Louise de Savoia () [Corola-website/Science/335505_a_336834]
-
în Franța, apoi a lucrat la Parlamentul European la Bruxelles, înainte de a crea compania de consultanta. El predă în prezent geopolitica și relațiile internaționale la Școala de Comerț - La Rochelle. El este autorul a șapte cărți, traduse în limba portugheză, italiană și sârbă. În prima sa carte ""Islamismul și Statele Unite ale Americii: o alianță împotriva Europei"", a studiat asistența oferită de americani pentru Mujahideen afgan în lupta lor împotriva Uniunii Sovietice. În ultima carte ""Haosul în Siria"", el studiază cauzele profunde
Alexandre del Valle () [Corola-website/Science/335514_a_336843]