21,120 matches
-
simțeam unde cosmice, începeam să înțelegem contradictoria natură umană. Am plecat in turneu la Moscova unde ne-am întalnit cu O noapte furtunoasă jucată de actori ruși. Acolo l-am cunoscut pe Innokenti Smoktunovski acel unic Hamlet, acel unic actor rus care era pasionat de regizorul Alexa Visarion. Il țin minte cum dupa spectacol l-a așteptat pe Alexa ca un elev de liceu care vrea sa dea la teatru. Îl vâna singuratec și din felul în care l-a chemat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Malîi Teatr, cu care am colaborat atunci când m-a invitat să montez Păsările tinereții noastre de Ion Druță în 1972: Dragă Ion, ai în vedere un lucru nici un regizor străin n-a reușit să facă un spectacol bun cu actorii ruși. Școala noastră, însăși natura actorului rus îi împiedică să găsească cheia potrivită... Bine, Boris Ivanovici, dar eu am școala rusească, așa că... N-are aface. Chiar și estonianul Voldemar Panso care a terminat GHITIS-ul nostru la Maria Knebel, eleva lui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
prăfuite, prefăcând un celebru teatru în cel mai "mortal teatru", cum spune Brook, al capitalei sovietice. Dar, în toamna anului 1982, când s-au început repetițiile piesei lui I. L. Caragiale O noapte furtunoasă, regizorul român i-a cucerit pe actorii ruși prin prospețimea soluțiilor pe care le propunea, prin atmosfera creată în timpul repetițiilor, prin farmecul și incisivitatea lui. Au făcut cunoștință cu un alt mod de a lucra. A apărut un fel de miracol... ceea ce am descoperit apoi și-n alte
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
asista și Sergiu Prodan, care a devenit un excelent regizor de film (e destul să pomenim pelicula Patul lui Procust); în sală era și Petru Hadârcă în prezent directorul artistic al Naționalului de la Chișinău. Alexa Visarion le-a propus interpreților ruși o incitantă partitură. Actorii se "scăldau" în această bogăție de nuanțe, propuse firesc, dezinvolt de regizor. Era un teatru viu, adevărat, exploziv și jocul lor revigora scena bătrânului MHAT cu grijile, cu problemele, cu "ambâțul" lor. Deși nu era o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
teatru viu, adevărat, exploziv și jocul lor revigora scena bătrânului MHAT cu grijile, cu problemele, cu "ambâțul" lor. Deși nu era o traducere perfectă (Caragiale, ca și Eminescu, e dificil să-l traduci în altă limbă), răzbătea în albia limbii ruse o nouă muzicalitate a frazei, o complexă bogăție sonoră. Efremov, deși gelos la început pe regizorul român, de care s-au îndrăgostit actorii lui, miza pe o victorie a acestui spectacol pentru a-și susține politica de revigorare, de înoire
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dar înțeleaptă înțelegere a existenței și timpului prezent, cu acea adâncă înțelepciune cu care tac stepele și apele adânci. Cehovian somatic, putând oricând să lepede bagheta dirijorală pentru a asuma partitura și fizionomia unui personaj din simfonia dramatică a deznădejdii ruse și a spleen-ului universal. Dacă nu i-aș cunoaște solida, întinsa cultură, aș fi tentat să spun că-l înțelege și transpune scenic visceral pe Anton Pavlovici, atât de cehoviene îi sunt montările. Aș putea argumenta cu oricare dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acest sens, rămâne acel neuitat Unchiul Vanea pus în scenă la Naționalul clujean în 1973, cu un Astrov (Gheorghe Nuțescu) și o Sonia (Melania Ursu) de zile mari. Era o lectură profundă și atât de exactă a universului marelui dramaturg rus! Alexa Visarion a înțeles ca nimeni altul forța expresivă a tăcerii cehoviene, deznădejduitul și tragicul strigăt omenesc care țâșnește din adâncul muțeniei, dar și puritatea pe care o închide, fără s-o poată strivi în idealitatea ei, cenușiul pustiului existențial
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la teatru de-a teatrul, pentru că imprudența aceasta se răzbună și se întoarce împotriva voastră." Actorii mi-au răspuns: "Vorbești ca o piază rea." Piaza rea eu eram! După ce Trigorin e scos din scenă, un bărbat cu chip de profet rus apare, aerul din jur vibrează, dar uite că tocmai el întrerupe acest transport misterios dinspre scena deja prea vie. Cere îngăduință pentru incident cu impetuozitatea unui actor de rasă, Alexa Visarion, regizorul spectacolului. Lumina murdară din sală se revarsă peste
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
impetuozitatea unui actor de rasă, Alexa Visarion, regizorul spectacolului. Lumina murdară din sală se revarsă peste scenă și publicul se desprinde cu greu din încremenire. După antract, în rolul lui Trigorin apare Alexa Visarion însuși, cu chipul lui de profet rus și de fermecător. Nina Zarecinaia semnalizează în obraji o ardere foarte puternică. Descopăr acum ce senzuală e, ce frumoasă, n-o văzusem. Spectacolul se încheie cu desenul de la început. Actorii forfotesc spunând replici din Cehov. "Ăsta-i tot teatrul", spune
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
2006 LIVADA DE VIȘINI A. P. Cehov Teatrul Național "Marin Sorescu" Craiova Poate nici o altă perioadă din an nu este mai potrivită pentru Cehov ca mijlocul lunii ianuarie. Tocmai de aceea, în preajma aniversării a 146 de ani de la nașterea marelui dramaturg rus și a 102 ani de la premiera "originară" de la Teatrul de Artă din Moscova, Teatrul Național "Marin Sorescu" din Craiova a prezentat publicului spectacolul său cu Livada de vișini, în traducerea, adaptarea și regia lui Alexa Visarion. Chiar înainte de ridicarea cortinei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
că e puțin; mult prea puțin. Sunt convins că are dreptate. După premieră, Andrei Oișteanu elogia Ana ca pe un film tarkovskian. Sigur, drumul inițiatic în care Alexa ne invită să-l urmăm ne duce cu gândul la marele regizor rus. Eu văd însă Ana ca un "film de autor despre autor". Fără nimic ostentativ și, cu siguranță, fără să fi gândit vreodată filmul la persoana I-a. Dar asta nu mă împiedică să observ că supliciul pe care îl trăiește
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu facem mare lucru pentru asta. A uniformiza valorile, a face o medie între ce e rău și bun, între mediocru și strălucitor nu e în folosul nimănui. Dar. Dar am avut șansa să lucrez anul ăsta atât cu actori ruși cât și cu actori americani, două școli mari de actorie, sigur în vârful ierarhiei mondiale, și pot să spun că actorii români nu sunt mai prejos decât aceștia, că actori mari sunt marii actori peste tot și ei nu fac
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
comoară! Actorii americani sunt ori supervedete, ori foarte buni profesioniști, ori frumoși; pentru că fiecare trebuie să-și găsească un loc de muncă și atunci când pentru un rol așteaptă sute de oameni totul devine mai dur, dar și mai selectiv. Actorii ruși sunt un izvor nesecat de vitalitate, emană o forță sentimentală și expresivă care îi ajută să depășească clasicismul de calitate al teatrului lor. Dincolo de toate aceste diferențe specifice, în lumea de astăzi există o mare și puternică familie artistică și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spunem, fie și una, și alta, fie că, la un moment dat, am fost influențați de mișcările filmice din jur, sub forma unor preluări. Făceam cîte un film à la școala cehă, à la Forman sau, mai tîrziu, după școala rusă disidentă, à la Tarkovski. Chiar dacă le făceam bine, erau filme făcute după. Or, calitatea de bază a acestui nou val al filmului românesc este prospețimea. Există și o epuizare a mișcărilor cinematografice. Alții și-au dat capodoperele "atunci", iar capodoperele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
interpret, recuziter și "impresar"...Apoi, pe scena teatrului din Botoșani, am jucat E vinovată Corina, de Laurențiu Fulga, îndrumat de un actor al teatrului. M-am îndrăgostit de o colegă, Doina, iubire curată, adâncă, de neuitat. Profesoarele de română, franceză, rusă și latină, doamnele Droitter, Andrieș, Popovici, Merescu, Motilică și Schifter, au fost, sunt și vor fi pentru totdeauna noblețea începutului meu artistic. Într-una dintre confesiunile dvs. regăsim următorul pasaj: "Nu pot să exist decât dacă ard până la capăt". Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o putere minoră precum România nu numai că nu are capacitățile necesare, dar nici măcar nu este nevoită să contribuie la asigurarea echilibrului militar strategic din regiune. Să detaliem. Potrivit prestigioasei publicații britanice The Military Balance, la nivelul anului 2006, Federația Rusă avea, În flota Mării Negre dislocată la Sevastopol, un submarin, două crucișătoare, două distrugătoare și două fregate. Aceste forțe sunt balansate mult mai serios decât poate să o facă România de cele 13 submarine și 19 fregate pe care Turcia le
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
deși sârbii nu reprezentau o majoritate în sens absolut în fosta Iugoslavie, ei erau populația cea mai numeroasă). Este și situația persoanelor de origine ucrainiană, kazahă, slovacă și altele, respectiv croată, macedoneană sau slovacă, aflate pe teritoriul actual al Federației Ruse, al Serbiei, Sloveniei ori Bosniei-Herzegovina, respectiv al Cehiei, în urma trasării noilor frontiere. In statele federale respective, aceste grupuri de persoane nu erau, de regulă, tratate ca minorități, chiar dacă într-o republică sau altaăcomponentă a federației erau minoritare. Se folosea uneori
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
stat federal, iar după formarea noilor state se străduiesc să revină la locurile de origine. Ele întâmpină dificultăți fie din partea noilor state (Mesketinii turci, care vor să revină în Georgia și sunt tratați ca străini în zona Krasnodar din Federația Rusă), fie din partea populației locale (Tătarii din Crimeea, care doresc să revină și să-și reia proprietățile deținute în această zonă). În alte cazuri, noile state ezită să recunoască drept minorități populații care făceau parte anterior din majorități sau din popoarele
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
conform legii, sunt avute în vedere populațiile care vorbesc albaneza, germana, catalana, croata, greaca, franceza, franco-provensala, friuliana, ladina, occitana, sarda și slovena; în raport s-au făcut referiri și la rromi, ca minoritate fără legătură cu un teritoriu 20;Federația Rusă nu a stabilit o listă a minorităților și nu ia o poziție clară cu privire la grupurile care trebuie să fie protejate conform Convenției 21. România a numit în primul raport 16 minorități ca făcând obiectul aplicării Convenției (cele reprezentate în parlament
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
orașele autonome Ceuta și Melilla; în Marea Britanie locuitorii din Cornwall). Comitetul s-a exprimat cu claritate pentru aplicarea Convenției față de popoarele indigene, indiferent dacă sunt numite minorități sau nu acceptă o asemenea denumire (sami, tătarii din Crimeea, popoarele din Nord în Federația Rusă, popoarele din Faeroe și Groenlanda). Comitetul nu s-a referit la numeroasele comunități de imigranți, stabilite în multe țări europene, din care unii au deja cetățenia acestor țări24. 3. În cea de-a doua serie de opinii, adoptate pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
în jurul unei mese pe care, contrar celor mai elementare uzanțe diplomatice, nu s-a aflat nimic o ceașcă de cafea, de ceai, sau un pahar de apă. În mod concret, interlocutorul lor eram eu, Romulus Neagu asigurând traducerea în limba rusă limbă pe care o vorbea foarte bine, întrucât făcuse studii la Moscova. Discuțiile pe teme de fond ale Consultărilor au alternat în repetate rânduri cu atacuri și amenințări directe la adresa delegației noastre, în care, alături de ceilalți, Zorin își exersa din
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
atașat cultural la Ambasada României din Moscova, cu gradul diplomatic de secretar II, ridicat ulterior la rangul de consilier. Pentru a mă introduce in specificul muncii diplomatice, ambasadorul în funcție, Mihai Dalea, m-a antrenat la convorbirile sale, în limba rusă, cu oficialitățile sovietice, iar în scurt timp m-a detașat cu aceeași misiune pe lângă delegația condusă de Gh. Gheorghiu-Dej la reuniunea de la Moscova (1960) a șefilor delegațiilor statelor membre ale Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.). Tema reuniunii
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
cât și a industriei de fiecare țară. Elogiind poziția argumentată a delegației române, prezentată de vicepremierul A. Bârlădeanu, Gh. Gheorghiu-Dej a apreciat, la o întâlnire cu diplomații ambasadei noastre, că discursul demnitarului român, strălucit economist și vorbitor fluent al limbii ruse, i-a lăsat pe toți participanții, inclusiv pe Hrușciov, fără drept de replică. 2. Un alt eveniment important, axat pe problemele generale ale colaborării economice ale statelor C.A.E.R., a avut loc în 1962, tot la nivelul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
fost efectuată de Gh. Gheorghiu-Dej, însoțit de Chivu Stoica, prim-ministru și Gheorghe Apostol, cu familiile, în vara anului 1961, la invitația lui Hrușciov, în Crimeia, la Soci-Ialta. Oficialii români au fost însoțiși din partea ambasadei de subsemnatul. Traducerea din limba rusă în limba română și invers la întâlnirile neoficiale avute cu acest prilej a fost asigurată de un activist al C.C. al P.C.U.S., cunoscător al limbii române, iar eu m-am ocupat de revista presei și de traduceri uzuale, la consultări
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
drept internațional și predă la Universitate în calitate de conferențiar. Diplomat de carieră din 1960 până în 2005, deținând funcții de conducere în Centrala M.A.E. director și secretar general, iar în străinătate a fost ambasador al României în Danemarca și Federația Rusă. Este expert în Comitetul O.N.U. pentru eliminarea discriminării rasiale. Este autor al unor lucrări de bază, dintre care menționăm: Tratatul de drept internațional (3 vol.), Drepturile omului, Drepturile minorităților în mileniul III și Discriminarea rasială. 1 Convenția a
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]