22,856 matches
-
VI-lea a încercat, la 2 februarie 1813, să obțină sprijinul Mării Britanii, în speranța evitării pierderii Norvegiei, dar a fost refuzat. Deoarece, dat fiind faptul că aderase la alianța ruso-suedeză, guvernul britanic nu mai putea încheia și o pace separată cu Danemarca. Ca urmare, la 3 martie 1813, a fost semnat tratatul de alianță anglo-suedez, în termenii căruia englezii se angajau să sprijine alipirea Norvegiei la Suedia, fără a se fixă, totuși, termenul până la care avea să aibă loc acel
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de politică lui Napoleon Bonaparte 344. O altă convenție, încheiată între Rusia și Prusia, la Bartenstein, la 26 aprilie 1807, a abordat și necesitatea că Suedia să fi beneficiat de anumite condiții favorabile ce urmau a fi stabilite prin tratate separate cu ea, iar Danemarca să fi fost determinată să adere la Coaliție. Și cum problemele cu care era confruntata, atunci, Europa de Nord nu puteau fi discutate decât în conexiune cu cele decurgând din problemă orientala, articolul 12 al Convenției de la Bartenstein
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Otomană, pentru a-l convinge pe sultan să dea curs cererii regelui suedez 18. Astfel că, la 11 iulie 1789, Poartă a încheiat cu Suedia un tratat de subsidii, prin care cea din urmă se angaja să nu încheie pace separată cu Rusia 19. Totuși, Gustav al III-lea nu a respectat această clauză, încheind, așa cum am menționat, pacea de la Verälä (Verelä), la 14 august 1790. Ca urmare, Poartă Otomană a suspendat plata acelor subsidii, măsura considerată de Suedia ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ale războaielor continentale declanșate de această asupra conjuncturii politice a Europei Orientale. Pacea încheiată de Franța cu Austria la Campoformio, la 17 octombrie 1797, care a marcat o nouă lovitură dată Coaliției antifranceze, de vreme ce Austria a abandonat-o, semnând pacea separată cu Franța, a deschis acesteia din urmă drumul către Mediterana Orientala. Deoarece, ea a anexat fostele posesiuni ale Veneției din zonă, în primul rând Insulele Ioniene, puncte strategice de maximă importanță, devenind, astfel, vecina nemijlocita a imperiului Otoman. Deși Napoleon Bonaparte
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
că analiza se efectuează comparativ între grupuri. Analistul caută tipare și teme care se repetă de la un grup la altul. Dacă vă doriți să puteți compara modul în care anumite categorii de persoane vorbesc despre o problemă, trebuie să le separați în grupuri diferite. De exemplu, dacă ne dorim să aflăm cum diferă opiniile bărbaților de ale femeilor în ceea ce privește o anumită chestiune, vom organiza trei focus grupuri cu bărbați și trei cu femei. Astfel, putem face o analiză comparativă a grupurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
caracteristicile participanților. Atunci când aveți în vedere compoziția grupului, gândiți-vă la felul în care va fi afectată analiza dumneavoastră atunci când aveți în vedere compoziția grupului. Dacă doriți să comparați asemănările și deosebirile dintre părerile diferitor tipuri de persoane, trebuie să separați aceste categorii diferite în grupuri diferite. De exemplu, este mult mai ușor să analizezi diferențele între utilizatori și neutilizatori dacă aceștia sunt în grupuri diferite, decât atunci când sunt amestecați în cadrul aceluiași grup. Deci, dacă vă interesează asemănările și deosebirile dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
grupuri diferite. De exemplu, este mult mai ușor să analizezi diferențele între utilizatori și neutilizatori dacă aceștia sunt în grupuri diferite, decât atunci când sunt amestecați în cadrul aceluiași grup. Deci, dacă vă interesează asemănările și deosebirile dintre diferite categorii de persoane, separați-le și organizați o serie de focus grupuri pentru fiecare categorie. În legătură cu acest lucru, este greșit să se presupună că orice individ își poate „reprezenta” comunitatea, rasa, sexul sau cultura. Fiecare persoană vorbește în numele său. Totuși, atunci când sunt întrebate, aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
au vorbit participanții. De obicei, folosim în jur de trei sau patru citate pentru fiecare categorie sau temă. După ce terminăm cu acest nivel al analizei, putem continua cu includerea interpretărilor sau a recomandărilor noastre. Totuși, trebuie să fim atenți să separăm aceste secțiuni de cele unde se discută datele concrete acumulate pe care tocmai le-am terminat prin procesul descris mai sus. Metoda „mesei încăpătoare” este folosită de mult timp, dar este în continuare eficace. Există un număr destul de mare de
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
Ce înseamnă aceste constatări? Interpretările pot fi înșelătoare. Dacă participanții la focus grupuri oferă interpretări, aceste informații sunt considerate constatări, deoarece sunt observații făcute de participanți. Dar dacă cercetătorul este cel care face interpretarea, ea trebuie inclusă în această secțiune. Separați interpretările dumneavoastră de rezultatele discuțiilor. 7. Recomandări. Recomandările sunt opționale și nu se includ în mod automat în rapoartele focus grupurilor. Ele constituie sugestii referitoare la modul în care pot fi folosite rezultatele. Uneori, această secțiune este prezentată ca oferind
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
vârstă nu au avut multe experiențe de grup în care să fie nevoiți să asculte ce au de spus ceilalți înainte de a răspunde. Focus grupurile cu tineri între doisprezece și paisprezece ani sunt haotice și este mai bine să se separe băieții de fete, chiar și atunci când se discută despre subiecte comune tuturor. După vârsta de paisprezece sau cincisprezece ani, tinerii par să se descurce mai bine când trebuie să asculte și să împărtășească păreri și sunt oarecum mai puțin afectați
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
paisprezece sau cincisprezece ani, tinerii par să se descurce mai bine când trebuie să asculte și să împărtășească păreri și sunt oarecum mai puțin afectați de diferențele dintre sexe decât cei de vârsta elevilor de gimnaziu. Totuși, unii moderatori îi separă întotdeauna pe tineri după sex, deoarece băieții au tendința de a fi mai activi ca fetele. Băieții de școală primară se prostesc foarte mult. Pregătiți-vă. Nu vă va veni să credeți ce sunt în stare să facă decât dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
a III-a (H.L.A. = human leucocite antigen, descoperit pe suprafața leucocitelor umane, pornind de la ideea existenței pe suprafața lor a unor antigene similare celor de pe hematii). La nivelul unei gene, părțile corespunzătoare sintezei proteinelor se numesc exoni. Aceștia sunt separați de introni, formațiuni ce nu răspund de codificare în genotip. În ceea ce privește studiul acestor proteine, cele ce aparțin CMH de clasa I-a se găsesc pe aproape toate tipurile de celule umane și au ca rol principal prezentarea fragmentelor de antigen
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
alfa și beta și spre deosebire de H.L.A. clasa I-a, aceste două lanțuri sunt codificate de genele existente pe cromozomul 6. De asemenea, ambele conțin trei segmente: extracelular și intracelular (hidrofile) și transmembranar (hidrofob). Segmentele extracelulare conțin legături disulfurice care separă lanțurile în alfa 1, alfa 2 și beta 1 și beta 2. Zona variabilă a moleculei H.L.A. clasa a II-a se reduce la domeniul funcțional beta 1 al lanțului beta. Desetopul moleculei H.L.A. clasa a II-a
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
cu structură invariabilă. Iată modul în care cele două clase intervin în răspunsul imun (după C. A. JANEWAY). H.L.A. sunt implicate în imunitatea declanșată de celulele T citotoxice. Proteinele virale, produse prin infecția unei celule cu un virus, sunt separate în peptide în compartimentul citosolic. Aceste peptide sunt cuplate în reticulul endoplasmatic cu moleculele H.L.A. clasa I-a în două etape: - prima, legarea peptidulul antigenic (ATG) în desetop; - apoi H.L.A. înconjură fragmentul antagonic pentru a-l proteja de
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
cu un limfocit TCD8, acestea vor recunoaște antigenul și vor declanșa un răspuns imun ce va distruge celula infectată prin factori citotoxici. Microbii care nu se pot dezvolta în compartimentul citosolic al celulei, ci în vezicule (fagezomi sau lizozomi) sunt separate de citoplasmă printr-o membrană. Aceste celule aparțin clasei macrofagelor. Proteinele microbiene sunt digerate și degradate în peptide. Acestea vin în contact cu proteinele HLA clasa a II-a care migrează din ribozomi în reticulul endoplasmatic. Contactul se realizează între
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
necunoscuți încă, care pot să influențeze această conducere nervoasă continuă a fibrelor demielinizate. Aceasta ar putea explica varietatea circumstanțelor în care se poate declanșa un puseu acut în SM. Efapsa se datorește pierderii izolantului electric al fibrelor nervoase demielinizate. Mielina separă în mod normal fibrele mielinizate - unele de 77 altele - și permite trecerea impulsului nervos de pe una pe alta. Funcționarea unei efapse este asemănătoare cu aceea a sinapselor electrice și în practică, excitarea unei singure fibre participantă la un ansamblu de
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
În aceste două studii, tulburările emoționale erau colaborate cu atingerea cognitivă, ceea ce sugera originea lor organică. Studiul lui RABINS și colaboratorii (1986) nu scoate în evidență același lucru, ci pledează în favoarea unei predispoziții psihologice. Este cu atât mai dificil să separi ceea ce este consecință a bolii de tulburările personalității anterioare, cu cât un anumit număr de fapte pledează în favoarea existenței unei componente psihosomatice în SM. Astfel QRAITT și colaboratorii (1988) au arătat că 70-80% din subiecții prezentând SM trăiseră, în anul
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
simpozioane internaționale, BAUER (1980) a propus diferite criterii clinice de diagnostic în funcție de stadiul clinic al bolii. Astfel am avea: 1) SM verificată la examenul anatomic. 2) SM definită clinic: a - evoluție cu pusee și remisiuni de cel puțin două ori, separate de cel puțin o lună interval; b - progresie lentă sau în pusee repetate întinzându-se pe cel puțin șase luni; c - semne neurologice obiectivizate care se pot datora a cel puțin două localizări anatomo-patologice de atingere a substanței albe din
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
O. propun diagnosticarea clinică a SM pe baza asocierii a patru criterii pur clinice. 1) Primul criteriu este diseminarea semnelor clinice în timp și spațiu. Aceasta însemnă că este necesară evoluția semnelor în timp (apariția a cel puțin două pusee separate de un timp liber de mai mult de o lună) și răspândirea lor în spațiu (atingerea a cel puțin a două regiuni anatomice distincte). Acest prim criteriu este esențial în diagnosticarea SM. Cu titlu de exemplu, un tablou neurologic caracterizat
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
la RMN pot în unele situații (sindroame izolate clinic sau forme progresive BREX P.A. și colab., 1993) să suplimenteze informațiile incomplete obținute la scanarea cerebrală. În plus, este posibil ca în absența leziunilor cerebrale, două sau mai multe leziuni spinale separate în mod clar în timp și/sau spațiu să satisfacă criteriile, dar datele prospective în această direcție se lasă încă așteptate. Se speră că odată cu încheierea cercetărilor ce au loc, vor apărea informațiile necesare cu privire la sensibilitatea și specificitatea leziunilor medulare
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
discuție, separat, toate criteriile de diagnostic, prezentate în schema de mai sus. 1. Două sau mai multe atacuri, dovadă clinică obiectivă a două sau mai multor leziuni (2-2). Două atacuri tipice de SM documentate prin dovadă obiectivă a două leziuni separate în timp și spațiu, pot fi suficiente pentru a stabili diagnosticul de SM numai pe fundamente clinice. Nu sunt necesare teste adiționale. Totuși, ar fi de așteptat ca unul sau mai multe astfel de teste (RMN, LCR, PEV) să fie
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
diferit, îndeplinește criteriile de diseminare în timp și spațiu. 5. Progresia neurologică insudioasă sugestivă pentru SM. Acesta este adesea o prezentare dificilă pentru diagnosticul de SM, în care recăderile tipice sunt absente iar diseminarea în timp și spațiu a evenimentelor separate poate fi dificil de stabilit. Grupul a întâmpinat dificultăți, îndeosebi în atingerea unui consens asupra criteriilor de diagnostic la acest grup clinic, deoarece cantitatea de informații publicate despre el este mult mai mică, decât în cazul celorlalte tablouri clinice. Din
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
monozigoți, unul putând să aibă o formă benignă și celălalt o formă severă, a fost interpretată ca un argument împotriva determinismului genetic, al severității SM. EDAN G. și SABOURAUD O. (1991) au încercat să aleagă criterii mai restrictive pentru a separa forma benignă de forma severă. Printre cei 350 de pacienți urmăriți cu regularitate au selecționat, după criteriile propuse de WEINSHENKER, 26 de forme benigne, definite ca având o invaliditate discretă după cel puțin 20 de ani de evoluție și 29
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
evoluție severă, și un grup și celălalt având o vechime egală de aproximativ 15 ani de boală, reiese că numărul leziunilor observate în fiecare grup nu este prea diferit. În schimb modul de distribuire a imaginilor observate pare să le separe. Este vorba în majoritate de mici leziuni solitare în formele benigne, și de leziuni mari solitare sau confluente la mai mult de 70% dintre ele, în formele de evoluție severe. Același autor cu echipa sa, au efectuat studii seriale de
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
ciclosporina, D. MITCHIELL și colaboratorii (1993) cred că prima reprezintă un medicament superior, iar ciclosporina să fie eventual administrată bolnavilor ce nu răspund la azathiopirană sau sunt alergici la acesta. Plasmafereza este un procedeu prin care hematiile și leucocitele se separă de plasmă, aceasta din urmă fiind îndepăratată și înlocuită cu una nouă sau cu albumină umană. Acest sânge nou este reintrodus în sistemul vascular al bolnavului. Procedeul se repetă de mai multe ori, la anumite intervale de timp. Acest procedeu
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]