21,931 matches
-
legiunilor romane pentru cucerirea capitalei Daciei lui Decebal din Munții Orăștiei și apoi a construirii capitalei Daciei romane la Sarmizegetusa, aceste fapte ne îndrituiesc să credem că istoria satului Livadia, ca și a celor din zonă, se pierde în negura veacurilor a existenței populațiilor din această parte a țării. Cercetările arheologice indică prezența așezărilor omenești din timpuri străvechi, chiar a vestigiilor omului preistoric. În secolul XIX în timpul evenimentelor de la 1848 din Transilvania satele de pe Valea Streiului și din Țara Hațegului s-
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
acasă la părinți, frați, veri, etc. Nedeile erau sărbători care aveau un caracter predominant laic (spre deosebire de cele religioase din timpul anului) cu elemente folclorice de port, manifestări de bucurie, etc. Istoria organizării festivităților cu prilejul nedeilor se pierde în negura veacurilor. Era în primul rând o serbare câmpenească, pe malul Streiului, cu organizarea de jocuri și hore. Erau aduse orchestre cunoscute din alte părți, cele mai renumite erau „Bănățenii" din zona Zeicani (spre Caransebeș), apoi Măceoanii, Sălășenii și Slivășenii. În anii
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
72% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici (61,96%), cu o minoritate de ortodocși (35,08%). Pentru 2,82% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Târgul vechi exista în veacul al XIII-lea și a căzut din însemnătate după anul 1650, odată cu dezvoltarea ocnelor de sare de la Târgu Ocna. În trecut a fost și un ținut al Trotușului, dar mai târziu acest ținut a fost contopit cu cel al Bacăului
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
Casa Națională, sau Căminul Cultural, se întreține prin taxele încasate cu ocazia nunților, a cumetriilor, etc. În prezent, Căminul Cultural este unul modern, fiind una din cele trei construcții care dă fală satului. Cimitirul Eroilor este locașul unde locuiesc în vecii vecilor trupurile neînsuflețite ale acelora care și-au sacrificat sângele și viața pentru independența și întregirea neamului. După terminarea primului război mondial, s-au întreprins cercetări pe văile, coastele și crestele munților, pe dealuri și toate meleagurile unde au fost
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
fulger, locuită vara de vitele fugărite de strechie și străjuită de ceucele și vindereii care au găsit-o bună de făcut cuiburi într-însa"". În partea a IV-a, el completează că Cetatea Neamțului se oglindește cu mâhnire, de atâtea veacuri, în ""Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul"". În povestirea ""În munții Neamțului"" din volumul "România pitorească" (1901), scriitorul Alexandru Vlahuță descrie și el cetatea. El urcă dealul ""râpos, înalt, pe fruntea căruia stă, ca o coroană, fantastica ruină
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Vedeți sfântul loc acela, unde viteji-au murit, De copii cum se dăramă, se sapă păn-în pământ. "Lăcomia unor aprigi, după vreme patrioți, "Sfântul loc îl defăimează, ca niște vitregi, ca hoți! "O, fraților moldoveni, bătrâni, tineri, de-a valmă, "Veacurilor viitoare nu gândiți că-i să dați samă? "Și puteți cu sânge răce privi ace daramare? Nu opriți barbara faptă, nu-nălțați toți o strigare?” </poem> Istoricul Nicolae Iorga în ""Note de călătorie"" (1918) a văzut aici ""un zid, gol
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
1919 1920 când învățământul a fost preluat de către Statul Român. Cu toate acestea, foarte puțini intelectuali s-au ridicat din Bălaia, în comparație cu Tilecușul, ambele sate având un număr de populație foarte apropiat și aceleași condiții pedoclimatice. Populația satului Bălaia, dealungul veacurilor s-a ocupat cu agricultura, creșterea animalelor, pomicultura și viticultura, trăind cu mentalitatea din generație în generație, că odrasele lor să rămână lângă părinți, ca să le fie de ajutor la bătrânețe, păstrându-și obiceiurile avute din moși strămoși, precum și folclorul
Bălaia, Bihor () [Corola-website/Science/300843_a_302172]
-
a fost dezvelită în anul 1933, în memoria ostașilor români căzuți în Primul Război Mondial. Aceasta are o înălțime de 2,5 m iar pe fațada sa este înscris textul: „Anul sfânt 1933. Eroii morți în Războiul Mondial 1914-1918./ În veci pomenirea lor“. La recensământul din 2002, populația satului era de 443 de locuitori, dintre care 290 s-au declarat maghiari, iar 153 români. La recensământul din 1910 populația satului era de 910 locuitori, dintre care : 564 maghiari, 328 români, 14
Fântânița, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300875_a_302204]
-
localitatea oraș liber crăiesc, privilegiu de care nu s-a bucurat nici orașul Oradea (1405). Oamenii s-au îndeletnicit cu cultivarea pământului, creșterea vitelor și cu olăritul. Aceasta din urma preocupare este atestată în documente începând cu anul 1639. În veacurile XVIII - XIX, populația este într-o permanentă creștere numerică, Vadu Crișului fiind cea mai mare localitate de pe valea Crișului Repede. Compoziția etnică a fost mereu constantă: circa 65% romani, 33% maghiari și alte naționalități. Intrarea în folosință a căii ferate
Vadu Crișului, Bihor () [Corola-website/Science/300877_a_302206]
-
cele mai vechi timpuri. Este așezat pe cursul superior al Crișului Repede, pe unul din versanții nordici ai munților Pădurea Craiului. În peșterile de pe valea Crișului Repede din zona Alesd-Șuncuiuș s-au descoperit materiale arheologice care datează din perioada ultimului veac și jumătate din epoca bronzului, respectiv din secolul al XIII-lea și prima jumătate a secolului al XII-lea î.Hr . Peșterile situate pe raza comunei Șuncuiuș, respectiv a satului Bălnaca cum sunt : Mișidului, Izbândiș, Igrița, Ungurului au oferit loc de
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
obligațiile lor în natură să poată fi răscumpărate în bani. În anii 1694, 1699, 1712, 1713 și 1790, contribuabilii satului sunt amintiți nominal (nume românești, scrise cu ortografia maghiară sau traduse). Dintre familiile a căror continuitate se poate urmări prin veacuri până în zilele noastre ar fi: Crăciun, Gavrilaș, Martin, Gherman (la 1694) adăugându-li-se (la 1699) Gaja, Groza,Toma (1699), David (la 1712) și Tătar, Ungur, Budura, Secară (la 1713). Pe tot parcursul Evului Mediu localitățile de pe cursul Crișului Repede
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
pițigoiul mare, pițigoiul de munte, sturzul cântător, uliul păsărar, vrabia, dar și rozătoare ca șoareci și șobolani. Reptilele sunt reprezentate de șerpi, șopârle. Se găsesc și broaște. Nu lipsesc nici caprele negre, iar în urmă cu circa o jumătate de veac, pe cursul superior al văilor Izvor și Lunca, existau păstrăvi și vidre. Sunt ocrotite de lege : uliul șorecar, cucuveaua, corbul, bufnița, ursul și cerbul carpatin. Agricultura s-a practicat încă de la întemeierea satelor comunei, pe suprafețe variabile în timp, dar
Molișet, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300884_a_302213]
-
mai la nord se află păduri întinse), s-a strămutat mai spre râul Miletin. Numele ar putea proveni de la proprietăreasa Paraschiva, căreia i se spunea Chita ( de la Paraschivuța ). De altfel și o pădure învecinată satului se numește Chițovanca. Pe la sfarsitul veacului al XVII-lea, moșia Flămânzi se află în proprietatea lui Dimitrie Mavrocordat, iar biserică veche din lemn a satului ar fi fost ctitoria să, ridicată în 1798. În locul ei, s-a ridicat actuala biserică cu același hram Sf.Dimitrie între
Chițoveni, Botoșani () [Corola-website/Science/300902_a_302231]
-
buha, ciocănitoare pestrița, cucul, mierla neagră, negroica, pițigoiul mare, pițigoiul de munte, sturzul cântător, uliul păsărar, vrabia, dar și rozătoare: șoareci, șobolani. Reptile: șerpi, șopârle, brotăcei, broaște. Nu lipsesc nici caprele negre, iar în urmă cu circa o jumatate de veac, pe cursul superior al văilor Izvor și Lunca, existau păstrăvi și vidre. Sunt ocrotite de lege: uliul șorecar, cucuveaua, corbul, bufnita, ursul, cerbul carpatin. Agricultură s-a practicat încă de la întemeierea satelor, pe suprafețe variabile în timp dar în condiții
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]
-
pe teritoriul actual al comunei Ungureni treceau cete de ciobani transilvăneni, care erau originari din părțile Bârsei și, deoarece veneau dinspre ținuturile stăpânite de unguri, li se spunea „ungureni”. Satul Ungureni este centrul de comună, purtând această denumire de peste 4 veacuri. În vechime, satul Ungureni a fost împărțit în: Plopenii Mari, Epureni și Ungureni. Până în 1948, actualul teritoriu al comunei a făcut parte din fostul județ Dorohoi (partea din stânga Jijiei) și fostul județ Botoșani (partea din dreapte Jijiei). Înainte de această dată
Comuna Ungureni, Botoșani () [Corola-website/Science/300929_a_302258]
-
prin tradiție Țara Făgărașului a aparținut Munteniei, nenumărate sate fiind proprietatea domnilor munteni și a urmașilor lor: Legăturile de credință și de neam dintre munteni și făgărășeni au fost astfel extrem de solide și trainic consolidate de-a lungul a multor veacuri. De altfel, în lupta făgărășenilor pentru păstrarea ortodoxiei, puternic amenințată de intoleranța principilor maghiari calvini (sec. XVII) sau de prozelitismul catolic austriac(sec.XVIII), dar și în cea de conservare a ființei românești, rolul Munteniei cu domnii și vlădicii ei
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
popilor papistășești"", scutiri de dări și titluri nobiliare, trădându-și astfel și credința și credincioșii, i-au "convins" pe dejenari să-și lase vrând-nevrând venerabila lege ortodoxă și să primească unirea cu Roma, devenind greco-catolici. După mai bine de un veac de frământări, în perioada de după 1761 și până în 1803 toți ortodocșii din Dejani îmbrățișează uniația, satul devenind dintr-unul pur ortodox, unul compact greco-catolic. Dar cum nebănuite sunt căile Domnului, iar roata istoriei se întoarce, strivindu-i nu o dată pe
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
alți doi boieri din vecinătate au declanșat o răscoală populară împotriva stăpânirii maghiare, menită să elibereze Țara Făgărașului și s-o aducă sub oblăduirea Domnului Țării Românești, pe atunci Mihnea Vodă, numit cel Rău, așa cum se mai aflase aproape un veac, între anii 1366-1464. Răscoala nu a reușit și celor patru boieri, socotiți infideli castrului și trădători ai țării, li s-au confiscat moșiile și date boierilor credincioși stăpânirii maghiare: Coman, Vladimir, Stanislau, Bărbat, Barbu, Toma, Vlad și Radu din Ucea
Ucea de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/300976_a_302305]
-
Ilie Mânecuță (1900-1944) și Marcu Budac (1944-1959). Între anii 1960-2007 paroh a fost Pr. Ioan Glăjar, iar de la 1 martie 2007 slujește ca preot paroh părintele Ion Tărcuță. În ceea ce privește locașurile de cult ale Parohiei Ucea de Jos, menționăm că în veacurile XVII-XIX existau două biserici, ambele ortodoxe, una fiind doar a boierilor. Una dintre acestea a dăinuit până în 1926, când a fost demolată și în locul ei a fost construită alta prin străduința preotului Ilie Mânecuță. Biserica nouă, construită în stil bizantin
Ucea de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/300976_a_302305]
-
alți doi boieri din vecinătate au declanșat o răscoală populară împotriva stăpînirii maghiare, menită să elibereze Țară Făgărașului și s-o aducă sub oblăduirea Domnului Țării Romînești, pe atunci Mihnea Vodă, numit cel Rău, așa cum se mai aflase aproape un veac, între anii 1366-1464. Răscoală n-a reușit și celor patru boieri, socotiți infideli castrului și trădători ai țării, li s-au confiscat moșiile și date boierilor credincioși stăpînirii maghiare: Coman, Vladimir, Stanislau, Bărbat, Barbu, Toma, Vlad și Radu din Ucea
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
teritoriu al comunei Bordei Verde este una sinuoasă, neuniformă și cu multe discontinuități, modelată fiind de evoluțiile politice, economice și sociale generale din spațiul Câmpiei Române. În neolitic a fost o foarte însemnată locuire, urmată de dovezi sporadice până pe la mijlocul veacului al XIX-lea și de o dezvoltare accentuată începând cu a doua jumătate a aceluiași secol. Un singur obiectiv din comuna Bordei Verde este inclus în lista monumentelor istorice din județul Brăila ca monument de interes local. Este vorba despre
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
Damian, Costică Duca, Ioan Galea, Vasile Galea, Ștefan Istrate, Tănase Muntean, Toader Rotar, Pompei Savu, Tănase Stoica, Victor Stoica, Irofim Suciu, Ilie Vamoșiu, Dionisie Vebăr, Ioan Vebăr, Ștefan Vebăr, Ștefan Virca, Hanni Wiesel. [1] "Documente" privind Istoria României C. Transilvania", veacul XIV, vol. " I (1301-1320), p. 272; vol. II, p. 146, p. 365; vol. III p. 288, p. 571. Documentul din anul 1317, care reprezintă prima atestare documentară a satelor Alma și Șmig, este datat eronat în 1314, în volumul citat
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
Pământesc înconjurat de un brâu cu inscripția: "Jus et lex pro patria", iar jos de un text care reproduce un fragment dintr-o cuvântare celebră rostită la Liga Națiunilor de către Nicolae Titulescu: "Hotarele actuale ale României sunt rezultatul evoluției de veacuri a unei idei de dreptate, procesul stabilirii lor este definitiv sfârșit. La orice încercare de a-l reîncepe, în numele întregului neam românesc, eu răspund: Nu! Nu! Niciodată!". Construirea căii ferate Sărmășag-Șimleu Silvaniei a determinat un avans al Șimleului comparativ cu
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
a terminat și rolul curții domnești de la Gura Văii Căpâlnea, care, împreună cu orășelul fantomă, s-a mutat la Câțcău. Clădirile părăsite cad în ruină și locul rămâne nelocuit aproape 300 de ani. În acest răstimp locuitorii își duc mai departe veacul în satul din pădure pe Valea Maotei în sus. În anul 1467 satul este confiscat de la groful Banfy de către Matei Corvin pentru infidelitate, și dăruit lui Kiss János și fratelui acesta Mihály, iar în anul 1553 satul aparține Cetății Ciceu
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
cele mai vechi atestări din regiune. Din perioade relativ apropiate, sunt menționate și satele Chizeni (1538), Căpâlna (1437), Dobrocina (1569), Fodora (1508), Frâncenii de Sus (1592), Glod (1538) și, mult mai târziu, Gura Vlădesei(1913). Satul Căpâlna este așezat de veacuri pe malul drept al Someșului, la circa 18 km de Dej, spre nord, deși vatra inițială a satului a fost pe Valea Maotei. Epoca Bronzului Pe teritoriul satului, cel mai vechi obiect - o brățară din bronz cu diametrul de cca
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]