22,242 matches
-
istoriei acestui stat. Informațiile despre Bosnia-Herțegovina în perioada secolelor VII - X sunt fragmentare și adeseori contradictorii. Teritoriul era în afara controlului marilor state din epoca (Imperiul bizantin sau Imperiul lui Carol cel Mare) iar slavii nu au creat până în secolele IX-X formațiuni statale de tip feudal. Populația locală era creștină și poate fi presupus că și slavii stabiliți în Bosnia au fost creștinați în mod treptat. Din toponimie se poate deduce faptul că pentru o perioadă îndelungată pe teritoriul Bosniei a supraviețuit
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
cei occidentali) susțin că Biserica respectivă respecta în principiu ritualul catolic însă ieșită de sub autoritatea Papei. În mod cert clasa feudală din Bosnia, deși a profesat catolicismul, a păstrat legături strânse cu Biserica Bosniacă locală. În această perioadă apar primele formațiuni statale bosniace. Primul monarh, banul Kulin este instaurat pe tron în anul 1180 de către Imperiul bizantin, apoi în anul 1183 se aliază cu Regatul Ungariei. În timpul său statul bosniac ocupă apoximativ actualul teritoriu al Bosniei - Herțegovina. Tratatul între Bosnia și
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
ocuparea orașului Srebrenica forțele armate și paramilitare ale sârbilor au omorât 7000 de bărbați musulmani act recunoscut drept genocid de către Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie. În anul 1995, în cadrul operațiunii Furtuna, forțele armatei croate înving Armata Republicii Srpska Kraina, formațiunea statală secesionistă din Croația și ocupă teritoriul acesteia. Ca urmare a acestei ofensive teritoriul ocupat de Fikret Abdici este ocupat de armata guvernului central bosniac iar în luna august 1995, forțele armate bosniace, croate și ale croaților din Bosnia lansează
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
1846. În cele din urmă, ce a rămas din fostul Ducat al Varșoviei, aprox. 128.000 km², a fost reorganizat în ceea ce este cunoscut cu numele de „Regatul Polonez al Congresului”, aflat în uniune personală cu Imperiul Rus. Această nouă formațiune statală și-a menținut autonomia doar până în 1831, când a fost anexat fără drept de apel de statul rus. Ducatul Varșoviei a fost doar unul dintre statele efemere care au fost înființate de Napoleon în timpul dominației franceze asupra Europei și
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
din Moldova și Țara Româneasca au pictați domnii acestor țări purtând coroană regală. Un alt titlu purtat de domnii Țărilor Române a fost cel de "mare voievod", adică comandant militar. Marele voievod era căpetenia voievozilor locali, care și-au unificat formațiunile lor politice și au constituit țara. Înaintea numelui domnului s-a aflat și particula "Io". Majoritatea istoricilor consideră că "Io" ar fi prescurtarea numelui teofor „Ioan”, adică „cel dăruit de Dumnezeu” cu domnia sau cel ales de Dumnezeu pentru a
Domn () [Corola-website/Science/302171_a_303500]
-
întărite la Dăbâca, Morești (pe Mureș), Moigrad și Bălgrad (Alba Iulia), iar voievodul devenise și el ortodox, lucru deloc convenabil în contextul încercărilor continue ale lui Ștefan cel Sfanț de a catoliciza țara. Deși regii maghiari au reușit să anihileze formațiunile politice prestatale din Transilvania totuși datorită luptelor pentru tron, a anarhiei interne și a presiunilor venite din exterior nu au reușit să-și instaleze imediat stăpânirea în Transilvania-Abia în 1075 cancelaria arpadiană emite un document referitor la cetatea Turda. După
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
într-o toparhie cu o largă autonomie politică, administrativă și decizională. Campania din anul 1000 pornită de împăratul Vasile II Macedoneanul a readus teritoriile de est ale Bulgariei sub ascultarea unui strategat al Dristrei, thema Mesopotamia Apusului fiind desființată. Această formațiune nouă a fost pentru scurtă vreme subordonată themei Thracia, urmând ca după câțiva ani să fie separată. După 1020, împăratul Vasile II a înființat o nouă themă, numită Paristrion sau Paradunavon. Aceasta cuprindea teritoriile dintre Munții Balcani, Dunăre (de la Vidin
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
Thracia, urmând ca după câțiva ani să fie separată. După 1020, împăratul Vasile II a înființat o nouă themă, numită Paristrion sau Paradunavon. Aceasta cuprindea teritoriile dintre Munții Balcani, Dunăre (de la Vidin până la gurile de vărsare) și Marea Neagră. Centrul noii formațiuni era tot orașul Dristra, iar conducătorul ei se numea katepan, duce sau arhonte. Această temă, fără alte subdiviziuni, va rămâne sub stăpânirea bizantină până în secolul al XII-lea (cu scurte întreruperi în 1047/48-1053, 1056-1059, 1064-1065, 1072-1091, când granița a
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
pe generalul Nicefor Bryennus să îl pedepsească pe răsculatul Tatrys. În 1087, împăratul Alexios I Comnen, împreună cu aliații săi cumanii, duce o campanie la nord de Dunăre împotriva pecenegilor. Sora împăratului, Anna Comnena, menționează în opera sa „Alexiada” trei mici formațiuni în Dobrogea în perioada 1086-1091: jupânii Tatos/Chalis (probabil același cu Tatrys), în zona Silistrei; Sacea (Satza/Sata), în zona Deltei Dunării și Sestlav, în zona Vicinei: Nicolae Iorga socotește că acești trei conducători ar putea să fi fost români
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
Această ipoteză a fost susținută și de către Nicolae Bănescu și C. Brătescu, acesta din urmă comparând aceste „cnezate românești” cu cele ale lui Litovoi și Seneslau. Alți istorici, îndeosebi bulgari, contestă, uneori în limbaj polemic, caracterul românesc al celor trei formațiuni statale. Gheorghe Brătianu presupune că Tatos era peceneg, Sestlav un șef slav al Vicinei iar Sața un șef local, însă lasă loc la interpretări: În 1094 este menționat de Ana Comnena un alt conducător local al "Vlahilor", numit Pudilă. Pe
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
că „oamenii stăteau umăr la umăr” și că grecii erau „superiori în curaj și în mărimea scuturilor”. Aceasta probabil descrie falanga greacă în care bărbații formau un zid de scuturi suprapuse și mai multe rânduri de vârfuri de suliță, o formațiune foarte eficientă atâta timp cât acoperea întreaga lățime a trecătorii. Scuturile împletite din răchită și sulițele mai scurte ale perșilor îi împiedicau pe aceștia să lupte efectiv cu hopliții. Herodot spune că unitățile militare din același oraș erau ținute împreună, și că
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
unei astfel de culturi politice care va conduce la marginalizarea persoanelor respective în raport cu cultura politică oficială, la dezvoltarea unei contra-culturi orientate de valori opuse sistemului politico-juridic existent (de exemplu: socializarea realizată în cadrul grupurilor protestatare, a mișcărilor de dizidenți politici, a formațiunilor opuse politicii regimului etc.).
Cultură politică () [Corola-website/Science/302492_a_303821]
-
prezent este deputat în În perioada 23 iunie 2003 - 12 ianuarie 2006 a fost membru supleant în delegația Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. La alegerile parlamentare din 2005 a fost ales ca deputat pe listele Blocului "Moldova Democrată", formațiune al cărei vicepreședinte a fost. În aprilie 2006 a constituit Partidul Democrației Sociale din Moldova, devenind președintele acestuia. În iulie 2005, a fost candidat independent la alegerile pentru funcția de Primar General al municipiului Chișinău, obținând 20,65% din voturi
Dumitru Braghiș () [Corola-website/Science/302533_a_303862]
-
în legislatura a XIII-a. Deține această funcție până la 20 martie 2001, când este validat un nou Parlament. În perioada 1997-2000, Dumitru Diacov este președinte al Mișcării social-politice "Pentru o Moldovă Democratică și Prosperă". În alegerile din 22 martie 1998, formațiunea sa obține 18,16% din voturi și un număr de 24 de mandate (din 101) în noul parlament. Din anul 2000, este președintele Partidului Democrat din Moldova. La alegerile din 25 februarie 2001, Partidul Democrat din Moldova (PDM) obține 5
Dumitru Diacov () [Corola-website/Science/302534_a_303863]
-
1995 - 22 iunie 1998 și din 1 septembrie 2005, Dumitru Diacov a fost membru al delegației Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. În prezent, Dumitru Diacov este deputat din partea Partidului Democrat din Moldova și liderul fracțiunii parlamentare a acestei formațiuni. Unele cotidiane din Republica Modova acreditează ideea că Dumitru Diacov ar fi fost ofițer KGB. Dumitru Diacov este căsătorit cu Tatiana și are doi copii. Vorbește fluent limba rusă și la nivel mediu limba franceză. În 2007 Dumitru Diacov a
Dumitru Diacov () [Corola-website/Science/302534_a_303863]
-
realizat un șir de reforme economice și sociale importante pentru Republica Moldova, ca reforma teritorială, bugetar-fiscală, agrară. Au avut loc privatizări importante cu investitori strategici. La 5 noiembrie 1999, o nouă majoritate parlamentară constituită din comuniști, creștin-democrați și independenți desprinși de formațiunile de centru-dreapta - votează împotriva privatizării mai multor întreprinderi din industria vinului și tutunului, contrar condițiilor puse de organismele financiar-bancare internaționale. FMI, Banca Mondială și ceilalți creditori anunță suspendarea finanțării Republicii Moldova. La 9 noiembrie 1999 aceeași nouă majoritate votează cu 58
Ion Sturza () [Corola-website/Science/302535_a_303864]
-
Viteazul și președinte al Societății Politologilor din Republica Moldova. El a primit titlul de “Cetățean de Onoare al municipiului Botoșani” prin HCL nr. 47 din 30 noiembrie 1993. A fost membru fondator și președinte al Executivului Frontului Popular din Moldova (FPM), formațiune care milita pentru unificarea Basarabiei cu România. Prin activitatea sa a contribuit substanțial la procesul de renaștere națională a Basarabiei. La data de 9 august 1994, prin Decret al Președintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur, Nicolae Costin a fost eliberat din funcția
Nicolae Costin (primar) () [Corola-website/Science/302604_a_303933]
-
ales Președinte al Partidului Ordinii și Dreptății Sociale din Moldova. În urma fuzionării PNL și PODSM, devine la 22 septembrie 2001 Președintele Consiliului Național al Uniunii Social-Liberale Forța Moldovei. Pledează în continuare pentru unirea tuturor forțelor de centru-dreapta într-o singură formațiune politică, deziderat realizat parțial odată cu fuzionarea PRCM, USL Forța Moldovei și PNȚCD și crearea la 24 martie 2002 a Partidului Liberal. La 27 octombrie 2002 a fost ales în funcția de Președinte al Partidului Liberal. A contribuit la constituirea, în
Veaceslav Untilă () [Corola-website/Science/302606_a_303935]
-
și armamentului său din Moldova. Odată cu constituirea noii legislaturi parlamentare, în 2009, este deputat în Parlamentul Republicii Moldova. În ianuarie 2010 aderă la Mișcarea Acțiunea Europeană, iar cu ocazia celui de-al III-lea Congres Extraordinar al MAE - este ales președintele formațiunii cu majoritate de voturi. Alături de Iurie Colesnic, a format grupul parlamentar al Mișcării Acțiunea Europeană. În martie 2011, Congresul extraordinar al MAE decide autodizolvarea partidului și fuzionarea cu Partidul Liberal. Ulterior, la 13 martie 2011, Consiliul Republican al PL a
Veaceslav Untilă () [Corola-website/Science/302606_a_303935]
-
a legislativului de la Chișinău. La 31 iulie 1999, "pentru activitate îndelungată și rodnică în organele de stat, contribuție substanțială la dezvoltarea social-economică a republicii și înalt profesionalism", i-a fost conferit Ordinul "Gloria Muncii". În dorința de a crea o formațiune politică puternică, capabilă de a se opune cu succes Partidului Comuniștilor, Partidul Renașterii și Concilierii din Moldova (PCRM), Uniunea Social-Liberală "Forța Moldovei" (USLFM) și Partidul Național Țărănesc Creștin-Democrat (PNȚCD), au fuzionat la 24 martie 2002, creând Partidul Liberal. Din conducerea
Valeriu Muravschi () [Corola-website/Science/302607_a_303936]
-
germană a Franței și a Țărilor de Jos în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Operațiunea a început pe 10 mai 1940, odată cu sfârșitul Războiului ciudat. Bătălia a constat în două operațiuni. În prima fază, denumită "Fall Gelb" (Planul Galben), formațiunile blindate germane au pătruns prin Ardeni pentru a izola și a încercui unitățile Aliate care au avansat în Belgia. În timpul luptelor, forțele britanice și cele franceze cu care cooperau au fost respinși spre Canalul Mânecii de către forțele germane foarte mobile și
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
pe germani să cucerească regiunile industriale belgiene. Gamelin nu era o personalitate puternică, capabilă să își impună voința. Primul pas întreprins a fost propunerea variantei „Escaut” în locul „planului Dyle”. Aceasta ar fi presupus înaintarea francezilor pe teritoriul olandez. Două mari formațiuni franceze - Armata I și Armata a IX-a - urmau să apare linia defensivă din Belgia, de la Wavre la Givet. Armata a VII-a urma să apere aliniamentul Escaut și să colaboreze cu forțele olandeze. Armata belgiană trebuia să apere linia
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
oră de emiterea cererii de sprijin. Armata terestră germană a abordat soluția atacului „forțelor combinate”. Spre deosebire de aliați, germanii se bazau pe unități cu un mare grad de mobilitate, cu un raport judicios ales dintre infanterie, artilerie, unități de geniu și formațiuni de tancuri, toate integrate în diviziile de blindate. Cu toții se bazau pe un sistem de comunicație de bună calitate, care le permitea atace cu succes și să își folosească avantajele obținute mai înainte ca inamicul să poată reacționa. Diviziile de
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
mai bine antrenate unități militare și dotate cu cel mai modern armament fuseseră trimise în nord. Ele au fost pierdute pentru cauza aliaților, fiind încercuite. Francezii au pierdut astfel cea mai mare parte a armamentului greu și cele mai bune formațiuni blindate. În total, aliații au pierdut 61 de divizii în timpul luptelor din cadrul "Fall Gelb". Weygand a avut de rezolvat problema apărării unui front lung, care se întindeea de la Sedan până la Canalul Mânecii cu forțe slăbite și cu un ajutor minim din
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
conducătorul revoluției fiind Mihály Károlyi. Szálasi a primit de la ministerul de interne ordin de incorporare. La alegerile din 23 februarie 1939 Szálasi a reușit să intre în parlamentul ungar, iar partidul lui Szálasi a devenit unul dintre cele mai mari formațiuni politice din Ungaria. La izbucnirea celui de-al doilea război mondial, prim-ministrul Ungariei Pál Teleki a emis o ordonanță de urgență scoaterea în afara legii a Partidului crucilor cu săgeți. Parlamentul a legiferat ordonanță. La 19 martie 1944, Ungaria a
Ferenc Szálasi () [Corola-website/Science/302702_a_304031]