21,072 matches
-
să se clarifice (aici urmez linia de gândire pe care numeroși cercetători ai Noului Testament au încercat să o promoveze în ultimul secol) prietenul ar fi spus: „Nu, nu mă refer că el a înviat cu trupul, lăsând în urmă mormântul gol, ci la faptul că i-am simțit prezența alături de mine. Am realizat că țelul pentru care a luptat nu e încă pierdut. Am simțit că Dumnezeu ne-a iertat pentru că am fugit și l-am lăsat pe Simon în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
au asigurat materialul care, apoi, a fost împletit în structura povestirii. Întorcând pagina către relatările pascale, ce s-a întâmplat cu toate aluziile și ecourile scripturale? Pur și simplu lipsesc. Ioan afirmă că cei doi ucenici care au mers la mormânt „nu știau încă Scriptura, că el trebuie să învie din morți”, dar nu spune despre care Scriptură este vorba. În Luca, Isus le explică Scripturile celor doi pe drumul spre Emaus, dar nici în această povestire nu se citează sau
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
drum. În plus, relatările conțin semne clare că trupul a fost transformat. Mi se pare că nimeni nu le-ar fi inventat în felul acesta: trupul este fără îndoială fizic; ca să spunem așa, „a consumat” materia trupului răstignit - de aceea mormântul este gol; în egală măsură, el vine și pleacă prin ușile închise; nu e mereu recunoscut; în cele din urmă dispare complet în spațiul lui Dumnezeu (care corespunde cu ceea ce noi gândim despre „cer”). Acest fel de povestire este fără
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
s-a întâmplat și cum putem fi siguri de cunoașterea noastră? Încep de la ideile istorice pe care eu le consider stabile. Singura modalitate prin care putem explica fenomenul pe care-l analizăm constă în a presupune două lucruri: primul, că mormântul lui Isus era într-adevăr gol; al doilea, că ucenicii l-au întâlnit într-adevăr pe Isus într-un mod care i-a convins că el nu era o simplă fantomă sau o halucinație. Să explicăm în continuare aceste două
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ei își propun să meargă la închisoare în ziua următoare pentru a-i lua trupul lui Petru ca să-l înmormânteze cum se cuvine. Cu alte cuvinte, oricât de intense ar fi fost acele experiențe ale întâlnirii cuiva precum Isus, fără mormântul gol, lumea ar fi zis că trebuie să fi fost un „înger”. Dar nu se întâmplă așa. Ei spun că el a înviat din morți, că nu mai e mort, ci viu. În egală măsură, doar realitatea mormântului gol, fără
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Isus, fără mormântul gol, lumea ar fi zis că trebuie să fi fost un „înger”. Dar nu se întâmplă așa. Ei spun că el a înviat din morți, că nu mai e mort, ci viu. În egală măsură, doar realitatea mormântului gol, fără apariția lui Isus, n-ar fi constituit o dovadă. Furtul din morminte era ceva obișnuit. Cu tot cu soldați, gărzi și dușmani politici, se puteau aduce tot felul de explicații. Dacă mormântul gol n-ar fi fost însoțit de aparițiile
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
înger”. Dar nu se întâmplă așa. Ei spun că el a înviat din morți, că nu mai e mort, ci viu. În egală măsură, doar realitatea mormântului gol, fără apariția lui Isus, n-ar fi constituit o dovadă. Furtul din morminte era ceva obișnuit. Cu tot cu soldați, gărzi și dușmani politici, se puteau aduce tot felul de explicații. Dacă mormântul gol n-ar fi fost însoțit de aparițiile și întâlnirile cu Isus însuși, mulți s-ar fi luat după aceste explicații. Acum
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
mort, ci viu. În egală măsură, doar realitatea mormântului gol, fără apariția lui Isus, n-ar fi constituit o dovadă. Furtul din morminte era ceva obișnuit. Cu tot cu soldați, gărzi și dușmani politici, se puteau aduce tot felul de explicații. Dacă mormântul gol n-ar fi fost însoțit de aparițiile și întâlnirile cu Isus însuși, mulți s-ar fi luat după aceste explicații. Acum ceva timp în urmă, pe când scriam cartea despre înviere, a venit la mine în vizită, pe neașteptate, un
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
-și depășească supărările. Nu așa funcționează lucrurile în istorie. Același lucru se poate spune despre explicația oferită de mai mulți teologi, începând cu Rudolf Bultmann și terminând cu Edward Schillebeeckx. Acesta din urmă susținea că, atunci când ucenicii au mers la mormânt, mințile lor erau atât de pline de lumină, încât nu mai conta dacă trupul era sau nu acolo. Prin această afirmație Schillebeeckx a încetat pur și simplu să raționeze istoric despre primul secol și a devenit un autor de scrieri
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
rezonanțe. Trebuie să dobândim competență în ambele direcții, nu numai într-una singură: să învățăm să interpretăm parabolele ca parabole, și narațiunile istorice ca narațiuni istorice. Ca urmare a acestor raționamente mai avem de înfruntat o ultimă chestiune. Cred că mormântul gol și întâlnirea cu Isus sunt realități întemeiate solid pe date istorice. Sunt unica explicație posibilă a relatărilor pascale și a mutațiilor efectuate în credința iudeilor ce s-au dezvoltat atât de repede. Cum se pot explica aceste date? Deseori
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
explicație: acest arc stătea sigur deasupra acestor coloane. Deși acest lucru nu poate avea statut de „probă” reală a învierii lui Isus, după ce am analizat toate celelalte posibile „arcuri” despre care savanții au spus că se potrivesc celor două „coloane” (mormântul gol și aparițiile lui Isus), pot afirma că nu există nicio propunere care să se apropie cât de cât de o explicație a acestor fenomene cu excepția celei care urmează: Isus din Nazaret a înviat cu adevărat din morți în a
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
lui Isus), pot afirma că nu există nicio propunere care să se apropie cât de cât de o explicație a acestor fenomene cu excepția celei care urmează: Isus din Nazaret a înviat cu adevărat din morți în a treia zi, lăsând mormântul gol și înviind într-o stare trupească reînnoită la care a ajuns trecând prin moarte și, după aceea, într-o nouă viață trupească după scurta sa „viață de după moarte”. Desigur, povestirile au aceeași inconsistență de suprafață ca și povestirile despre
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
prefera să trăiască în apartamentul fratelui ei și nu în casa familială de la Neuilly nu a trecut neobservat, nici măcar de noi. La fiecare reîntoarcere în Rusia, Siberia îi părea din ce în ce mai fatală - inevitabilă, contopindu-se cu destinul ei. Acum nu doar mormântul lui Norbert o lega de tărâmul acela de gheață, ci și tenebroasa viață rusească, a cărei otravă amețitoare o simțea strecurându-i-se în vine. Dintr-o soție de medic respectabil, cunoscut în tot orașul, Albertine se transformase într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
haină neagră de piele, trăgeau de o funie groasă înfășurată în jurul cupolei unei biserici, în jurul crucii. Trosnetele repetate păreau să le ațâțe entuziasmul. Și, într-un alt sat, dis-de-dimineață, a zărit o bătrână, îngenuncheată în fața turlei unei biserici zvârlite printre mormintele unui cimitir fără gard, deschis în sonoritatea firavă a câmpului. A traversat sate pustii cu livezi gemând de fructe prea coapte, care cădeau în iarbă sau se uscau pe crengi. A poposit într-un oraș unde, într-o bună zi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
afle ce fel de moarte l-ar fi secerat pe cel care ar fi îndrăznit să se ducă fix la miezul nopții într-un cimitir. Zâmbind, Charlotte se declarase în stare să înfrunte toate forțele supranaturale, în noaptea aceea, în mijlocul mormintelor. Distracțiile erau rare. Tinerii, sperând în taină vreun deznodământ macabru, îi salutaseră curajul cu un entuziasm năvalnic. Mai rămânea de găsit un obiect pe care franțuzoaica asta descreierată avea să-l lase pe unul dintre mormintele sătenilor. Și nu era
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în noaptea aceea, în mijlocul mormintelor. Distracțiile erau rare. Tinerii, sperând în taină vreun deznodământ macabru, îi salutaseră curajul cu un entuziasm năvalnic. Mai rămânea de găsit un obiect pe care franțuzoaica asta descreierată avea să-l lase pe unul dintre mormintele sătenilor. Și nu era ușor. Căci tot ce fusese propus putea să fie înlocuit cu un alt obiect asemănător: batic, piatră, monedă... Da, străina asta șmecheră ar fi putut foarte bine să vină în zori și să-și agațe broboada
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
smintit care se arunca din vârful lui dantelat și, trădat de parașută, se zdrobea de pământ în fața unei mulțimi de gură-cască. Père-Lachaise nu avea pentru noi nimic dintr-un cimitir pașnic, însuflețit de șoaptele respectuoase ale câtorva turiști. Nu, printre mormintele lui alergau în toate direcțiile oameni înarmați, trăgeau cu pușca, se ascundeau pe după pietrele de mormânt. Povestită doar o dată, lupta aceea dintre comunarzi și versaillezi se asociase pentru totdeauna în mințile noastre cu numele de „Père-Lachaise”. De altfel, auzeam ecoul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în fața unei mulțimi de gură-cască. Père-Lachaise nu avea pentru noi nimic dintr-un cimitir pașnic, însuflețit de șoaptele respectuoase ale câtorva turiști. Nu, printre mormintele lui alergau în toate direcțiile oameni înarmați, trăgeau cu pușca, se ascundeau pe după pietrele de mormânt. Povestită doar o dată, lupta aceea dintre comunarzi și versaillezi se asociase pentru totdeauna în mințile noastre cu numele de „Père-Lachaise”. De altfel, auzeam ecoul împușcăturilor și în catacombele Parisului. Căci, după spusele Charlottei, se duceau lupte în labirinturile acelea, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Charlottei ieșind împleticit dintr-o birjă, cu ochii tulburi, cu brațul înfășurat într-un fular însângerat - tocmai se bătuse în duel, în pădurea Marly, apărând onoarea unei doamne... Și, pe urmă, generalul Boulanger, dictatorul mazilit, nu își zburase creierii pe mormântul iubitei? Într-o zi, întorcându-ne dintr-o plimbare, am fost surprinși de o aversă... Mergeam pe străzile vechi ale Saranzei, alcătuite numai din izbe mari înnegrite de vreme. Sub streașina uneia dintre ele, am reușit să ne găsim adăpost
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Ioan fără de Frică... Deodată, fără să știu de ce, mi-am amintit de Președinte. Un gând foarte limpede, foarte simplu, evident: și anume că, de-a lungul tuturor acelor ceremonii în onoarea perechii imperiale, da, în cortegiul de pe Champs-Élysées și în fața mormântului lui Napoleon și la Operă, el nu încetase să viseze la ea, la iubita lui, la Marguerite Steinheil. I se adresa Țarului, rostea discursuri, îi răspundea Țarinei, schimba o privire cu soția lui. Dar ea, în fiecare clipă, era acolo
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ochii pe jumătate închiși. Ghicea că momentul pe care îl trăia era începutul destinului presimțit... Charlotte s-a întors la căderea nopții. Știam că, din când în când, își petrecea sfârșitul după-amiezelor la cimitir. Plivea stratul îngust de flori din fața mormântului lui Fiodor, stropea, curăța piatra de mormânt cu stea roșie. Când ziua începea să scadă, pleca. Mergea încet, traversând toată Saranza, așezându-se uneori pe o bancă. În serile acelea nu mai ieșeam pe balcon... A intrat. Am auzit cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe care îl trăia era începutul destinului presimțit... Charlotte s-a întors la căderea nopții. Știam că, din când în când, își petrecea sfârșitul după-amiezelor la cimitir. Plivea stratul îngust de flori din fața mormântului lui Fiodor, stropea, curăța piatra de mormânt cu stea roșie. Când ziua începea să scadă, pleca. Mergea încet, traversând toată Saranza, așezându-se uneori pe o bancă. În serile acelea nu mai ieșeam pe balcon... A intrat. Am auzit cu emoție pașii ei pe coridor, apoi în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
altcuiva decât mine: - Vezi ce ciudat e... Acum o săptămână, am întâlnit o femeie. La cimitir. Fiul ei e înmormântat pe aceeași alee cu bunicul tău. Am vorbit despre ei, despre moartea lor. Despre ce mai poți vorbi oare în fața mormintelor? Fiul ei a fost rănit cu o lună înainte de sfârșitul războiului. Soldații noștri înaintau deja spre Berlin. Ea se ruga în fiecare zi (era credincioasă sau devenise de-a lungul acelei așteptări) să-i fie ținut fiul la spital încă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
am început să râd, înecându-mă într-un acces de tuse, care i-a făcut pe trecători să întoarcă capul. O criptă veche de mai bine de un secol, în partea cea mai puțin vizitată a cimitirului, căci nu existau morminte celebre de cinstit - un acasă. Cu stupoare, mi-am spus că nu mai folosisem cuvântul acesta din copilărie... După-masă, în soarele de toamnă care lumina interiorul criptei mele, am citit inscripțiile de pe plăcuțele de marmură fixate pe pereți. De fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
trăiesc, conștient de veșnicia aceea... M-am întors la cimitir chiar înainte de închiderea porții. Seara era luminoasă. M-am așezat în prag și am început să scriu într-un carnet de adrese, de multă vreme inutil. Situația mea de dincolo de mormânt este ideală, nu numai pentru a descoperi viața esențială, ci și pentru a o recrea, înregistrând-o într-un stil care rămâne de inventat. Sau, mai degrabă, stilul acela va fi, de acum înainte, modul meu de existență. Nu voi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]