25,546 matches
-
fie descris ca "div". Descrierea religioasă a lui "Ahriman" în era ce a urmat invaziei Islamice îl înfățișează pe acesta ca fiind un bărbat uriaș cu pilea foarte aspră si care are două coarne. Cel mai faimos personaj legendar din povestirile persane este Rostam. La polul opus se află Zahhak, un simbol al despotismului care în final a fost învins de Kaveh fierarul care a condus o răscoală a poporului împotriva lui. Zahhak era păzit de două vipere care creșteau din
Mitologia persană () [Corola-website/Science/299524_a_300853]
-
începutul secolului al XX-lea. James și-a petrecut cea mai mare parte a vieții sale în Europa, în special în Anglia, devenind spre sfârșitul vieții sale cetățean britanic. Deși Henry James este mai ales cunoscut pentru romanele, nuvelele și povestirile sale care sunt scrise din punctul de vedere al conștiinței personajelor sale, celebritatea sa literară se datorește opticii sale novatoare asupra literaturii, corelată cu evoluția filozofiei și psihologiei. James a contribuit semnificativ la analiza și critica operelor de ficțiune, insistând
Henry James () [Corola-website/Science/298970_a_300299]
-
scriitori tineri - încă neînțeleși și ironizați - pe aceia care aveau să devină marile nume ale perioadei ce va urma: Paul Claudel, Charles Péguy, Paul Valéry. În 1907 întrerupe studiile pentru a-și satisface serviciul militar. Publică câteva poezii, eseuri și povestiri (reunite mai târziu sub titlul ""Miracles""). Henri Alban Fournier a murit la Éparges, în apropiere de Verdun, pe 22 septembrie 1914, in primele lupte din Primul Război Mondial, și a fost înhumat în cimitirul militar de la Saint-Rémy la Calonne. Corpul
Alain-Fournier () [Corola-website/Science/298958_a_300287]
-
Urmează anul 1974, an marcat de căsătoria sa cu psihologul Cristina Mamali și de noua sa pasiune de numismat. În acest an abandonează romanul început în anul 1972, „Tache de catifea”, începe „Manualul întâmplărilor” pe care-l abandonează după prima povestire. La Cercul de numismatică al Casei Armatei îl cunoaște în anul 1977 pe Nichita Stănescu care-l încurajează în continuarea „Manualului întâmplărilor” și cu ajutorul lui Valeriu Pantazi care-l cunoștea pe scriitorul Mircea Ciobanu îl determină pe acesta din urmă
Ștefan Agopian () [Corola-website/Science/298953_a_300282]
-
șaptea", frescă a adolescenței din literatura noastră, alături de "Medelenii" lui Ionel Teodoreanu, îl aduce pe autor din nou în atenția cititorilor. În anul 1961 Editura militară îi publică romanul "Se revarsă apele", cu subtitlul "Cronică împletită dintr-o seamă de povestiri despre oameni și fapte întămplate în cei dintâi ani ai veacului nostru și despre răscoalele țăranilor din acea vreme". În 1967 devine membru al Uniunii Scriitorilor și pensionar al acesteia. În 1969, povestirea istorică "Iancu Jianu" apare, în foileton, în
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298982_a_300311]
-
subtitlul "Cronică împletită dintr-o seamă de povestiri despre oameni și fapte întămplate în cei dintâi ani ai veacului nostru și despre răscoalele țăranilor din acea vreme". În 1967 devine membru al Uniunii Scriitorilor și pensionar al acesteia. În 1969, povestirea istorică "Iancu Jianu" apare, în foileton, în ziarul "Oltul" din Slatina. 1972, îi apare în Editura Ion Creangă volumul "Edison", reluat un an mai târziu cu titlul "Mari invenții. Povestiri adevărate", ed. a II-a, 1977, semnată cu pseudonimul Barbu
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298982_a_300311]
-
membru al Uniunii Scriitorilor și pensionar al acesteia. În 1969, povestirea istorică "Iancu Jianu" apare, în foileton, în ziarul "Oltul" din Slatina. 1972, îi apare în Editura Ion Creangă volumul "Edison", reluat un an mai târziu cu titlul "Mari invenții. Povestiri adevărate", ed. a II-a, 1977, semnată cu pseudonimul Barbu Apelevianu. În 1974 Editura Albatros îi publică romanul "Arde Prahova". La editura Ion Creangă vede lumina tiparului, in 1977, volumul "Povestiri despre cutezători". Între anii 1978 și 1979 continuă activitatea
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298982_a_300311]
-
reluat un an mai târziu cu titlul "Mari invenții. Povestiri adevărate", ed. a II-a, 1977, semnată cu pseudonimul Barbu Apelevianu. În 1974 Editura Albatros îi publică romanul "Arde Prahova". La editura Ion Creangă vede lumina tiparului, in 1977, volumul "Povestiri despre cutezători". Între anii 1978 și 1979 continuă activitatea de prozator prin publicarea volumului "Povestea neamului românesc. De la început și până în zilele noastre. Pagini din trecut." vol. I, 1978, vol. II-III,1979, în Editura didactică și Pedagigică. În 1980 Ed.
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298982_a_300311]
-
folosirii mișcării reactive în deplasarea în spațiu. În 1892 este transferat pe un alt post de profesor la Kaluga, unde continuă cercetările în astronautică și aeronautică folosindu-și propriile venituri. Atras de literatura lui Jules Verne, Țiolkovski scrie la început povestiri SF, ca apoi să se dedice studiului rachetelor. În 1895, după modelul Turnului Eiffel din Paris, introduce conceptul de "Turn Țiolkovski", un lift spațial care să se înalțe de la suprafața Pământului dincolo de orbita geostaționară (la 35.786 km). În 1897
Konstantin Țiolkovski () [Corola-website/Science/298989_a_300318]
-
desfășurarea acțiunii. Nuvelă prezintă fapte într-un singur conflict, cu o intrigă riguros construită, accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului decât pe acțiune. Este o narațiune în proza, mai scurtă decât un roman și mai lungă decât o povestire. Conține de obicei puține personaje care sunt însă construite pe câteva linii principale. Ea are o narațiune ceva mai concentrată, personaje mai puține, dramă mai puțin complicată decât la un roman. Termenul de nuvelă provine din franceză ("nouvelle") și înseamnă
Nuvelă () [Corola-website/Science/298998_a_300327]
-
subiectului cu modalitatea lui de realizare: -Dupa curentele literare în care se înscriu că formulă compoziționala: Schemă oricărei nuvele clasice, istorice are patru timpi: Primele două etape se pot confundă dar și alte combinații sunt posibile. Guy de Maupassant, si povestirile din "Leș contes de la Bécasse", ale lui Honoré de Balzac sunt exemple de nuvele istorice. Nuvelă Alexandru Lăpușneanu e poate cel mai cunoscut exemplu de nuvelă istorică din literatura română. - rolul conflictului interior (plasarea situației conflictuale în conștiința personajului) - prezentarea
Nuvelă () [Corola-website/Science/298998_a_300327]
-
companie producătoare de mașini de scris apărea chiar regina României. Casa regală a României, nefiind prea bogată (a se vedea celebra poveste privind Coroana de oțel), își completa veniturile din publicitate! A fost supranumită regina scriitoare: a scris poeme, basme, povestiri, romane, lucrări cu caracter memorialistic. A tradus din opera lui Pierre Loti. Reședința ei preferată era Castelul Peleș, unde își ținea și biblioteca. A contribuit la completarea veniturilor casei regale din România, una dintre cele mai sărace familii domnitoare din
Regina Elisabeta a României () [Corola-website/Science/298986_a_300315]
-
de la Timișoara care au declanșat revoluția anticomunistă. În prezent este profesor conferențiar doctor la Catedra de literatură română și comparată a Facultății de Litere a Universității de Vest din Timișoara. A debutat în anul 1985 cu volumul de proză scurtă "Povestiri cu strada Depozitului". Proiectul epic în documentarele artistice Pubi și Fiameta realizat de studioul de film Film and Go.Documentarul artistic Boema de Timișoara (producție TVR Timișoara) care a cîștigat un premiu de film documentar în Slovenia și a fost
Daniel Vighi () [Corola-website/Science/299010_a_300339]
-
Dansând cu Jupuita (reeditat în 2002 la Editură Paralelă 45). Românul sau a fost comparat de critici cu românul "Ulise" al lui James Joyce. A mai publicat volumele de proza scurtă (Editură Paralelă 45, 1998) și (Editură Paralelă 45, 1999). Povestirea Tip of the Day: Shakespeare and Computers a apărut în engleză în traducerea autorului în numărul din octombrie 2004 al revistei americane Words without Borders, număr dedicat literaturii române. Povestirea Reveal codes: Profesiunea domnului Onoriu a apărut în traducerea maghiară
Adrian Oțoiu () [Corola-website/Science/299007_a_300336]
-
scurtă (Editură Paralelă 45, 1998) și (Editură Paralelă 45, 1999). Povestirea Tip of the Day: Shakespeare and Computers a apărut în engleză în traducerea autorului în numărul din octombrie 2004 al revistei americane Words without Borders, număr dedicat literaturii române. Povestirea Reveal codes: Profesiunea domnului Onoriu a apărut în traducerea maghiară în antologia de proza contemporană românească Tizenegy kortàrs romàn proziaro (Literator, 2005). Trafic de frontieră. Proza generației 80 (Editură Paralelă 45, 2000) Ochiul bifurcat, limba sașie. Proza generației 80. Vol
Adrian Oțoiu () [Corola-website/Science/299007_a_300336]
-
viitor. În mai multe limbi se mai face greșeala de a se denumi fantastice toate textele care alcătuiesc genul Fantasy, cum ar fi cele ale lui J.R.R. Tolkien, care potrivit definiției clasice a lui Tzvetan Todorov aparțin totuși zonei miraculosului. Povestirile fantastice au abundat în literatura mondială și au fost, parcă, scrise din totdeauna, a se vedea de exemplu povestea Graalului sau basmele din ciclul "O mie și una de nopți". Printre precursorii literaturii fantastice s-ar putea număra și Voltaire
Fantastic () [Corola-website/Science/299033_a_300362]
-
Fantasy conține mai multe categorii (existând respectiv un light, dark, science, epic Fantasy, etc.), textele publicate sub acest nume aparțin mai ales de Heroic Fantasy sau de High Fantasy. Daca am defini foarte simplu o operă de Fantasy drept o povestire care se derulează într-o lume în care miraculosul, magia, elementele supranaturale sau imposibile sunt esențiale, care are o atmosferă de inspirație medievală și uneori si caracter epic, putem distinge două categorii: Prima, Low Fantasy, e cea în care supranaturalul
Fantastic () [Corola-website/Science/299033_a_300362]
-
care are o atmosferă de inspirație medievală și uneori si caracter epic, putem distinge două categorii: Prima, Low Fantasy, e cea în care supranaturalul irumpe în lumea normală în vreme ce cea de-a doua, denumită High Fantasy, e narațiunea în care povestirea are loc într-o lume imaginată în totalitate de autor, într-o lume secundară (populată de ființe fantastice, acesta e cel de-al doilea criteriu al categoriei High Fantasy). Termenul de "Lumea secundară" a fost popularizat de J.R.R. Tolkien (1892
Fantastic () [Corola-website/Science/299033_a_300362]
-
în cadrul trupei de teatru a mamei sale. Gertrude Hartley a încercat să-i transmită fiicei sale iubirea pentru literatură și i-a captat interesul pentru lucrările unor scriitori precum Hans Christian Andersen, Lewis Carroll și Rudyard Kipling, dar și pentru povestirile mitologiei grecești. Fiind singurul copil al cuplului Vivian-Hartley, a beneficiat de o educație înaltă, studiind la „Convent of the Sacred Heart” (în ) din Roehampton, Londra, în anul 1920. La mănăstire, cea mai bună prietenă a sa a fost viitoarea actriță
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
un montor de linii telefonice cu origini britanice. Al doilea prenume, "Douglas", l-a primit după actorul Douglas Fairbanks. a fost înconjurat de o familie mare și iubitoare în timpul copilăriei petrecute în Waukegan, această perioadă constituind piatra de temelie a povestirilor sale. În ficțiunile sale, Waukegan-ul anilor '20 avea să devină "Green Town," Illinois, un simbol al siguranței și al sentimentului de ”acasă” folosit deseori ca și element de contrast al poveștilor fantastice și pline de pericole. El a servit pe
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
Farewell Summer". În Green Town, unchiul preferat al lui Bradbury are aripi, carnavalurile itinerante ascund puteri supranaturale, iar bunicii săi îl cazează pe Charles Dickens. Poate că folosirea cea mai elocventă a acestui pseudonim pentru orașul natal în culegerea de povestiri și schițe despre Green Town, "Summer Morning, Summer Night", reprezintă modul în care Bradbury vrea să descrie dispariția rapidă a orășelelor mici americane, unde își avea el rădăcinile. Între 1926 și 1933, familia Bradbury a schimbat constant domiciliul între Waukegan
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
vrea să descrie dispariția rapidă a orășelelor mici americane, unde își avea el rădăcinile. Între 1926 și 1933, familia Bradbury a schimbat constant domiciliul între Waukegan și Tucson, Arizona. În 1931, la unsprezece ani, tânărul Ray a început să scrie povestiri și, deoarece țara trecea prin Marea criză economică, a folosit uneori hârtie de împachetat. În 1934, familia Bradbury s-a mutat la Los Angeles, California. Bradbury era înrudit cu Douglas Spaulding, care a studiat intens opera lui Shakespeare și era
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
de mic că va urma "una dintre arte". În afara scrisului, el a fost preocupat de desen și actorie. În 1932, una dintre primele influențe asupra lui Bradbury a devenit Edgar Allan Poe. La doisprezece ani tânărul a început să scrie povestiri horror, încercând să îl imite pe Poe până în jurul vârstei de optsprezece ani. La vremea aceea, printre preferințele sale se mai numărau Edgar Rice Burroughs cu seria sa despre John Carter și benzile desenate. Bradbury Obișnuia să asculte spectacolul radiofonic
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
carte din seria Barsoom a lui Burroughs, "The Warlord of Mars", încât la 12 ani a scris propria continuare. Pasionat de benzile desenate, îi plăcea să realizeze ilustrații, scriind și desenând aventuri ale lui Tarzan. La șaptesprezece ani, Bradbury citea povestirile publicate în "Astounding Science Fiction", fiind atras în mod deosebit de scrierile lui Robert Heinlein, Arthur C. Clarke și de textele de început ale lui Theodore Sturgeon și A. E. van Vogt. Cu toate acestea, el afirmă că influențele sale majore
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
comportament etic." În jurul vârstei de douăzeci de ani, Bradbury a renunțat să mai citească literatură de gen și s-a deschis către alte genuri, citindu-i printre alții pe Alexander Pope și John Donne. În copilărie, o mătușă îi citea povestiri scurte, pe care le-a folosit ulterior în creionarea cadrului romanului "Something Wicked This Way Comes" și în descrierea localității Waukegan ca "Green Town" în unele romane semi-autobiografice - "Dandelion Wine", "Farewell Summer" - precum și în multe povestiri. Obișnuința de a scrie
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]