21,616 matches
-
trăit înainte sau imediat după ce boala a fost descrisă de Charcot, și care au suferit probabil de scleroză multiplă. O tânără numită Halldora, care a trăit în Islanda în jurul anului 1200, și-a pierdut brusc vederea și mobilitatea dar, în urma rugăciunilor, și-a revenit după șapte zile. Sfânta Lidwina din Schiedam (1380-1433), o călugăriță olandeză, poate fi considerată unul dintre primele cazuri certe ale bolii. De la vârsta de 16 ani și până la sfârșitul vieții sale, la vârsta de 53 de ani
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
2008, se preciza că Sinagoga Merarilor a fost construită în 1865. Conform istoricului Ițic Kara, acest imobil a fost cumpărat în 1866 cu suma de 400 de galbeni. În anul 1939, Sinagoga Merarilor era una dintre cele 112 case de rugăciune evreiești din Iași . În perioada regimului comunist (1948-1989), marea majoritatea a sinagogilor din Iași au fost dărâmate pentru a se construi blocuri pe terenurile respective. În prezent, singurul lăcaș de cult evreiesc din Iași în care se mai oficiază slujbe
Sinagoga Merarilor din Iași () [Corola-website/Science/318601_a_319930]
-
mai ales monede, care o confirmă . Au fost descoperite pietre funerare din perioada ocupației romane, care erau decorate cu simboluri evreiești și aveau gravete pe ele litere din alfabetul ebraic. În anul 397, romanii menționau în documente garantarea libertății de rugăciune a evreilor în sinagogile lor din Dacia. Mai târziu, odată cu apariția statelor creștine, situația evreilor s-a înrăutățit, persecuțiile împotriva lor având loc mai ales după ocuparea teritoriului Moldovei de către Imperiul Otoman în secolul al XV-lea. Principatul Moldovei a
Evreii din Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/318667_a_319996]
-
1934; "Moartea lui Pan", 1940; "Juvanum", 1945; "Râul", 1953; "Por las calzadas de Punta Europa", 1956; "Twist", 1963; "Recitativ", 1965; "Dialoguri", 1964; "Punta Europa", 1969; "Dialogos", 1971; "Kairos", 1974: "Jurnal", 1975; "Discurs și excurs", 1978; "Imperiul", 1981; "Cantata învierii", 1982; "Rugăciune de ziua Marianei", 1983; "Cartea Regilor și Împăraților",1984 "Seis poemas de Hölderlin", 1957 și "Pathmos de Hölderlin", 1975 (în limba spaniolă); "Opera lirică a lui San Juan de la Cruz", 1978 (în limba română) "Cinci sute de ani de la căderea
Horia Stamatu () [Corola-website/Science/318717_a_320046]
-
Muzicanților, Telalilor, Măcelarilor, Cușmarilor, Pietrarilor, etc. Clădirea în care se află Sinagoga Schor a fost construită în anul 1890, alte surse acreditând anul 1895 ca an al construcției. În anul 1939, Sinagoga Schor era una dintre cele 112 case de rugăciune evreiești din Iași., slujind inițial drept cămin pentru copiii orfani de origine evreiască. În perioada regimului comunist (1948-1989), marea majoritatea a sinagogilor din Iași au fost dărâmate pentru a se construi blocuri pe terenurile respective. În clădirea Sinagogii Schor a
Sinagoga Schor din Iași () [Corola-website/Science/318772_a_320101]
-
din Rădăuți, trebuie spus că din cei 11.162 locuitori ai orașului în 1880, evreii reprezentau 30.9% din populație (3.452 locuitori). În anul 1888 comunitatea evreiască număra 523 de familii, care dispuneau de un templu, opt case de rugăciune (sinagogi) și șase școli oficiale. În anul 1910 locuiau în oraș 5.940 de evrei, 5.256 de germani și 4.456 de români. După primul război mondial, germanii au emigrat în Germania și Austria, același destin urmându-l și
Sinagoga de pe str. 1 Mai nr. 31 (Rădăuți) () [Corola-website/Science/318770_a_320099]
-
Dumnezeu. I-a dat afară pe toți cei care vindeau și cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor care vindeau porumbei, și le-a zis: Este scris: Casa Mea se va numi o casă re rugăciune. Dar voi ați facut din ea o peștera de tâlhari. Niște orbi și șchiopi au venit la El la Templu și El i-a vindecat. Dar preoții cei mai de seamă și invățatorii Legii, când au vâzut minunile pe care
Intrarea în Ierusalim () [Corola-website/Science/318884_a_320213]
-
conducerea dr Niemirower a fost denumită de „rit occidental”. Acceptiunea mai târzie și mai răspandită a termenului de rit occidental a fost ceea care a pus în evidență contrastul sinagogilor și comunităților modernizatoare sau reformiste în raport cu obștile și casele de rugăciuni tradiționaliste hasidice sau de mitnagdim (oponenți ai hasidismului) care erau răspândite mai cu seamă în Moldova, dar care și-au făcut apariția și în Muntenia, și care dupa apariția curentelor iudaice reformatoare în Europa, au început să fie denumite „ortodoxe
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
București 1980 9. Prodan David - Iobăgia în Transilvania, Editura Academiei RSR, București 1968 (vol. ÎI) 10. Suciu Coriolan - Dicționar istoric al localităților din Transilvania, 1967 11. Tuns Vasile - Însemnări (manuscris) 12. Tuns Vasiliu - Spre aducere aminte (manuscris) 13. Ursu Viorica - Rugăciune pentru Pintea Viteazul, în Revistă “Graiul Bisericii Noastre”, nr. 2/1998 24. Viman Traian Valer - Autobiografie
Biserica de lemn din Peteritea () [Corola-website/Science/316038_a_317367]
-
București (1970). A participat la întâlnirile grupului de intelectuali, călugări, studenți numit al „Rugului Aprins” care se întrunea la Mănăstirea Antim din București în anii '40-'50 pentru o serie de conferințe duhovnicești, pentru învățarea și practicarea în comun a rugăciunii isihaste. Regimul comunist instaurat în România avea să îi interzică în anii '50 dreptul la semnătură, constrângere pe care avea să o evite publicând articole sub pseudonim în diferite publicații bisericești ortodoxe. De asemeni, îi va fi refuzat accesul în
Alexandru Duțu () [Corola-website/Science/316045_a_317374]
-
XII-XIII) de rit romano-catolic. Ca mulțumire că a scăpat de cumani instalați pe înălțimile Petridului, pe care i-a învins în bătălia din 1091, regele Ladislau I al Ungariei („Ladislau cel Sfânt”) a intemeiat pe acest loc o capelă pentru rugăciuni, distrusă de tătari la invazia din anul 1241. Primul act de cancelarie maghiară care amintește Mănăstirea Petridului a fost emis de Capitulul bisericii din Oradea la 6 octombrie 1278, în care se vorbește de stăpânul Țării Hășdății și despre mănăstirea
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
a devenit editorul revistei societății, "Mesagerul," și membră a comitetului pentru Krotona." Bailey a pretins că l-a recunoscut pe Koot Hoomi, maestrul care a vizitat-o în copilărie, dintr-un portret pe care l-a văzut în Sala de Rugăciune a Societății Teosofice. (Bailey, pp 156) . Bailey a scris mult despre ceea ce ea numit “Maeștrii Înțelepciunii”, despre care ea a crezut a fi o fraternitate a înțelepciunii iluminate ce lucrează sub directa îndrumare a lui "Christos". În parte, ea a
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
falsă, afirmând că lucrările ei sunt în realitate "înrădăcinate în pseudo-theosofia al cărui pionier a fost C. W. Leadbeater". El a afirmat că Bailey a acceptat ”fantezia” lui Leadbeater a reîntoarcerii lui Maitreya, discreditând ”Marea Invocație” a lui Bailey, o rugăciune presupusă a "induce părăsirea ashramurilor ascunse de către Christos și Maeștrii săi și intrarea în marile orașe " pentru a conduce Era Vărsătorului. Aceasta contrastează cu teosofia lui Blavatsky, spune el, care accentuează existența "principiului lui Christos în interiorul fiecărei persoane". Alt principiu
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
la scară națională, numit Understanding, Inc., care a fost fondat de o persoană ce pretinde a fi avut contacte “extraterestre”, Daniel Fry. El a raportat că, " Nu există vreo anume practică religioasă legată de întrunire, deși într-un mod interesant rugăciunea New Age derivată din scrierile lui Bailey este folosită ca invocație". George D. Chryssides, de la Universitatea din Wolverhampton, a citat influența lui Bailey asupra ideilor Ordinului Templului Solar și a organizațiilor OZN conexe. În timp cea mai mare parte a
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
al mitului faustian. Scriitorul spaniol Pedro Calderón de la Barca a folosit ideea ca fundament al dramei „El mágico prodigioso”. În spațiul cultural spano-portughez circulă chiar și o carte foarte populară, Marea Carte a Sfântului Ciprian, ticsită cu un amestec de rugăciuni și ritualuri vrăjitorești. Însă așa cum o putem afla azi, povestea ne-a ajuns prin intermediul hagiografului Symeon Logothetes (a doua parte a secolului al zecelea), care a dezvoltat un poem al împărătesei Aelia Eudochia din secolul al cincilea. Aceasta l-a
Ciprian și Iustina () [Corola-website/Science/316231_a_317560]
-
cade dragă. Încearcă el în fel și chip să și-o apropie, dar tot ceea ce primește este refuzul. Astfel, apelează la marele vrăjitor, Ciprian. Ciprian își trimite, pe rând, toți diavolii să tulbure mintea Iustinei - dar Iustina se cufundă în rugăciune și diavolii sunt alungați de semnul crucii; se transformă el însuși în femeie, apoi în pasăre, însă credința Iustinei e ca un zid de care iluziile magicianului se zdrobesc, una câte una. Înfuriat, Ciprian trimite necazuri asupra tuturor oamenilor cetății
Ciprian și Iustina () [Corola-website/Science/316231_a_317560]
-
în femeie, apoi în pasăre, însă credința Iustinei e ca un zid de care iluziile magicianului se zdrobesc, una câte una. Înfuriat, Ciprian trimite necazuri asupra tuturor oamenilor cetății, moarte asupra animalelor acestora și boală Iustinei. Toate se destramă, la rugăciunile fecioarei. Ciprian începe să pună la îndoială puterea "diavolilor" și încearcă să-i alunge. Aceștia vor să-l sugrume, dar el își amintește de "arma" Iustinei și, făcând, la rândul său, semnul crucii, îi învinge. Își arde apoi toate cărțile
Ciprian și Iustina () [Corola-website/Science/316231_a_317560]
-
lisus, Fuga din Egipt a Născătoarei de Dumnezeu, Umblarea pe mare a lui lisus și Spre Emaus; în absida de miazăzi - Nașterea Mântuitorului, iar în cea de miazănoapte - învierea; pe bolta pronaosului: Răstignirea, lisus înconjurat de tâlhari, lisus și Samariteanca, Rugăciunea în Grădina Ghetsimani, Sărutarea lui Iuda, lisus spre Golgota; la balconul corului - Scenă din viața Sfântului Pantelimon etc. Din această scurtă prezentare, rezultă că pictura, în afara valorii artistice, impresiona printr-o mare bogăție tematică, servind magistral rolul misiunii creștine a
Biserica Sfântul Pantelimon din Ploiești () [Corola-website/Science/320068_a_321397]
-
ei măsura doar 48 cm - și existau speranța că ea ar putea oferi un moștenitor pentru tron. În ianuarie 1775, existau semne că ar fi însărcinată. S-a crezut că problema succesiunii era rezolvată și în biserici s-au ținut rugăciuni. Totuși curând semnele s-au dovedit a fi false. Datorită temperamentului ei vesel era plăcută și a devenit centrul curții regale, fiind denumită "Mica Ducesă". În contrast cu timida regină, Sophia Magdalena a Danemarcei, "Ducesa Lotta" era plină de viață, plină de
Hedwig Elizabeth Charlotte de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/320104_a_321433]
-
educare a sufletului pentru perfecționarea vieții de creștin, avându-l pe Hristos de model". "Urmarea lui Hristos" este una dintre lucrările care fac parte din literatura devoțională, fiind publicată în secolul al XV-lea. Textul său este un ajutor pentru rugăciune și devoțiuni personale. Unii văd "Imitatio Christi" ca pe unul din tratatele majore de morală creștină. Lucrarea este atribuită preotului german Thomas a Kempis, din moment ce 60 din cele 66 de manuscrise poartă semnătura acestuia. Atribuirea operei a fost mult discutată
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
Imitatione Christi" este destul de simplă și făcută mai ales din aforisme și din "maxime" fără nicio pretenție teologică. Limbajul lucrării „este simplu și curgător, limpede ca o apă de munte, dar având adâncimi de ocean”. Lucrarea a alimentat devoțiunea și rugăciunea numeroaselor generații de creștini, mai ales laici, care caută în viața lor de fiecare zi să trăiască respectând preceptele lui Hristos (de unde și titlul). „Dintre toate cărțile de pietate, ce s-au scris de vreun credincios al Bisericii, ea este
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
cu el în luptă această carte. Iezuiții oferă un loc de prim ordin "Imitațiunii", în "exercițiile lor spirituale". "De Imitatione Christi" a fost o influență timpurie asupra spiritualității Sfintei Tereza de Lisieux, care a folosit-o în viața ei de rugăciune, i-a distilat mesajul și a folosit-o în scrierile sale proprii, care au influențat apoi spiritualitatea catolică în ansamblul său. Tereza a fost atât de atașată de carte și a citit-o de atâtea ori încât ea putea să
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
Venerabil. În data de 3 iulie 2009, Papa Benedict al XVI-lea a aprobat documentul prin care se recunoaște mijlocirea lui Newman la vindecarea diaconului permanent "Jack Sullivan" în anul 2001, vindecat de o vătămare gravă a măduvei spinării, în urma rugăciunilor acestuia adresate Cardinalului Newman, în timp ce era în spital. În aceeași zi, Papa l-a autorizat pe Cardinalul Angelo Amato, prefect al "Congregației pentru Cauzele Sfinților", să înceapă procesul de canonizare. În februarie 2010, a devenit cunoscut faptul că Papa Benedict
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
autorului american Henry Brooks Adams cu privire la construcția Catedralei de Chartres și amenajarea stâncii de la Mont Saint-Michel. Există în Catedrala de Chartres, desenat în mozaic pe podea, reproducerea unui labirint pe care credincioșii îl traversează într-o stare de meditație și rugăciune intensă. Mulțimea descrierilor și detaliilor cu privire la aceste clădiri au fost capabile să-l inspire pe Zelazny.
Cronicile Amberului () [Corola-website/Science/320369_a_321698]
-
2007. Mișcarea are peste 200.000 de hasidim (discipoli, aderenți), și circa un milion de evrei s-au bucurat anual de serviciile Habad. Aderenții Habad-ului, cunoscuți ca „habadnici” (ebraică:. חב"דניק) și / sau „lubaviceri” (idiș:. ליובאוויטשער), urmează tradițiile Habad în rugăciune și în liturgii bazate pe Cabala Lurianică. Ca hasidim, ei susțin că urmează calea hasidică a lui Israel ben Eliezer Baal Shem Tov. Datorită entuziasmului religios și a păstrării cu strășnicie a datinilor, cuvăntul „habadnik” a fost preluat de limba
Habad () [Corola-website/Science/321226_a_322555]