21,931 matches
-
cu siguranță utilizate pentru depozitarea grânelor) și urme de unelte casnice de lemn. Se poate afirma că legenda s-a înfiripat din neînțelegerea utilității unor vase ceramice așa de mari, a căror resturi se mai puteau vedea de-a lungul veacurilor în zonă și care au dus la concluzia că numai niște uriași ar putea să le folosească. Același respectabil autor susține că toponimul Podu Gogoronii provine de la cuvântul daco-trac go-ghora, care înseamnă bou mare, care reduplicat înseamnă mulți boi mari
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
rămășițele Casei Uriașilor. Turnuri romane din sec II-III se semnalează în locurile: Caramida, Homorasa, Hotroapa, Dealul lui Galoș, Casa Uriașilor (Podul Gogoronii), făcând parte din sistemul de supraveghere a limesului Daciei în sectorul Gâlgău. După ce ungurii au ocupat Transilvania în veacul al X-lea, regii maghiari au respectat organizațiile politice ale locuitorilor și vechile lor drepturi. Dar în vremea lui Andrei al II-lea (1205-1235) nobilii obțin așa-zisa carte de libertate, numită Bula de Aur. Aceasta lasă cale liberă nobililor
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
în stăpânirea Cetății pentru care trebuiau să plătească dări. Așa s-a transformat satul din pădure în satul Căpâlnea, prin adaptarea la limba românească a ungurescului Kapolna. Sosirea primelor familii pe Valea Maotei s-a petrecut în primele decenii ale veacului al XIV-lea, între 1310-1330. În 1420 sosesc din Ungaria curteni și slujitori ai grofului Bamfy de Losoncz pe podișul de la Gura Văii la baza dealului Aluniș, podiș numit de ei Lab (denumire ce se păstrează și azi - picior [de
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
a terminat și rolul curții domnești de la Gura Văii Căpâlnea, care împreună cu orășelul fantomă s-a mutat la Câțcău. Clădirile părăsite cad în ruină și locul rămâne nelocuit aproape 300 de ani. În acest răstimp locuitorii își duc mai departe veacul în satul din pădure pe Valea Maotei în sus. 1467 Satul este confiscat de la groful Banfy de către Matei Corvin pentru infidelitate, și dăruit lui Kiss János și fratelui acestuia Mihály. 1553 Satul aparține Cetății Ciceu pentru care în 1552 satul
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
nu mai puțin de 31 de proprietari nobili de origine maghiară. Satul este iobăgit. Au loc defrișări masive pentru extinderea suprafețelor agricole lucru care a redus substanțial suprafețele de pășunat. Gospodării țărănești au împânzit locurile și urmele trudei lor de veacuri se mai văd și azi prin răzoarele ce se întind peste tot pe Maotea, coborând pe la Pilei, Motrici, Rupturi, Solnici, Motroapa, Poieni și Gropi pe de altă parte venind din Valea Căpâlniței în jos pe la Văbiști, Hăgaie, Podirei și Barcuri
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
intrare. Ea a funcționat ca biserică parohială până în anul 1930, când a fost înlocuită de biserica de zid actuală. Biserica a dispărut puțin după documentarea ei de către Atanasie Popa, cel care ne-a lăsat mărturii prețioase despre valențele ei. Pe la mijlocul veacului al XVIII-lea întâlnim locuitori și în Vlădeasa și Gura Vlădesei. Generațiile care au urmat primilor întemeietori ai satului din pădure au coborât treptat, treptat din bazinul Văii Mari înspre Valea Someșului acolo unde cu secole în urmă groful Banfy
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
Gura Vlădesei. Generațiile care au urmat primilor întemeietori ai satului din pădure au coborât treptat, treptat din bazinul Văii Mari înspre Valea Someșului acolo unde cu secole în urmă groful Banfy își părăsește curtea domnească. În a doua jumătate a veacului al XVIII-lea coboară din satul din pădure descendenții familiilor întemeietoare ale Tinteștilor și anume Lupuț, Graurii, Ionăceștii, Băieșii, Porumbii, Vulturii veniți din Dobrocina. Numeroasa familie a Vălenilor: Toma, Grigore, Lupuț, Dumitru și descendenții Gheorghe, Indrei, Costan, se întinde de-
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
moșneni. La 20 mai 1612, Radu Mihnea întărește lui Preda Postelnic și soției lui Florica, fiica lui Mihai Viteazul, satele Pleașovul de Sus și Pleașovul de Jos cu tot hotarul, cu toți vecinii și cu tot venitul. Deci, până la începutul veacului al XVII-lea o parte din moșneni își pierduseră proprietatea, fuseseră aserviți. Pleașovul de Jos fusese cumpărat de Mihai Viteazul înainte de a ajunge pe tron când era mare stolnic în vremea lui Mihnea Voievod 1577-1583. Două sate Pleașov se constată
Pleașov, Teleorman () [Corola-website/Science/301822_a_303151]
-
a sus disei moșii, venim printr’ această a face cunoscut de obște și după formele cerute de legi, cum că în vederea frumosului scopu de a veni în adjutorul sătenilor bolnavi, facem de a nostră bună și libera voinșă danie de veci Consiliului General al Județului Teleorman acea parte de loc, spre a’l stăpâni că un drept și adevărat acaret al său, fără a ne opri nici un drept asupra lui, și fără ca veri o dată cine-va din urmașii, moștenitorii sau neamurile
Tecuci, Teleorman () [Corola-website/Science/301844_a_303173]
-
Roman Beroe, unde își avea sediul Legiunea a V-a. Dovada existenței lor sunt săpăturile efectuate pe locul numit Lagări, care avea în acea perioadă înțelesul de cetate și care includea populația militară și civilă, biserici, teren arabil, locuri de veci. Obiectivele de importanță arheologică descoperite sunt ruinele bisericii romane baptisteriumul, monezi cu etigiile unor împărați romani din secolele al II-lea și al III-lea d. Hr., schelete de acum 1500 - 1600 de ani. Această cetate a dat numele brațului
Comuna Ostrov, Tulcea () [Corola-website/Science/301855_a_303184]
-
am întărit drept credincioasa lui vislujenie, cinci sate pe Racova, anume: Pungești, unde este casa lui, alt sat mai sus, Gârcinești, al treilea sat Luscești, al patrulea sat, unde este Cursec, al cincilea sat, unde este văratecul lor vechi din veac. Toate acestea să fie lui uric, cu tot venitul, lui, și copiilor lui, și nepoților lui, și răstrănepoților, și întregului neam, neclintit niciodată în veci. Iar hotarul acestor cinci sate să fie cu toate hotarele lor vechi, pe unde au
Cursești-Vale, Vaslui () [Corola-website/Science/301875_a_303204]
-
al patrulea sat, unde este Cursec, al cincilea sat, unde este văratecul lor vechi din veac. Toate acestea să fie lui uric, cu tot venitul, lui, și copiilor lui, și nepoților lui, și răstrănepoților, și întregului neam, neclintit niciodată în veci. Iar hotarul acestor cinci sate să fie cu toate hotarele lor vechi, pe unde au folosit din veac, însă începând de la cei patru stejari, apoi drept la Dealul Racovei, până la Dealul Stemnicului, apoi la Dealul Lipovei, la deal, drept la
Cursești-Vale, Vaslui () [Corola-website/Science/301875_a_303204]
-
să fie lui uric, cu tot venitul, lui, și copiilor lui, și nepoților lui, și răstrănepoților, și întregului neam, neclintit niciodată în veci. Iar hotarul acestor cinci sate să fie cu toate hotarele lor vechi, pe unde au folosit din veac, însă începând de la cei patru stejari, apoi drept la Dealul Racovei, până la Dealul Stemnicului, apoi la Dealul Lipovei, la deal, drept la cei patru stejari numiți mai înainte, la Racova. Acesta le este tot hotarul. Iar la acesta este credința
Cursești-Vale, Vaslui () [Corola-website/Science/301875_a_303204]
-
adică un boier) „Stanciul Bahaetskîi”. Acel Stanciu ar putea fi din Buhăiești, cum nu se mai cunoaște decât un Bugaiciouți, pe Răut, derivat de la același antroponim. Revenind la zapisul din 1599-1600, se poate întrevedea situația satului cu măcar jumătate de veac înainte, adică pe la mijlocul secolului al XVI-lea, când Alexandru Lăpușneanu trebuie să-l fi întărit pe Văscan pârcălabul asupra a jumătate din sat, transmisă apoi fiului Costea, vel vătav, și de acesta fiicei sale Drăgălina, cea care, alături de soțul ei
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
doilea) și fiul său Ștefan nu-i pot înapoia o datorie, iar după 1779 Duca își vinde partea șetrarului Ștefan Caracaș. Ștefan Caracaș descindea din marele pitar Caracaș din vrema lui Vasile Lupu, iar urmașii lui au fost pentru un veac și jumătate principalii proprietari ai moșiei Buhăieștilor; deasemenea, este stră-străbunicul biospeologului Emil Racoviță. Pe fiul lui Ștefan Caracaș, ce purta întocmai numele tatălui, buhăieștenii îl pomenesc și azi, acesta fiind ctitorul bisericii din sat, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", construită
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
al dealului "Buciuma", în punctul numit "La pădure", s-a descoperit o așezare "La Tène" de tradiție hallstattiană. Pe un grind din lunca râului Bârlad s-au descoperit urmele unui cimitir feudal insuficient cercetat. Satul a fost întemeiat la sfârșitul veacului al 18-lea prin popularea sa exclusiv cu refugiați ucraineni (ruteni) din nordul Bucovinei ocupat de Imperiul Habsburgic. Și astăzi, urmașii acestor coloniști spun că au venit din părțile Mamorniței și Mămăeștilor, situate în Bucovina. Până pe la 1940 se mai
Brăhășoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301866_a_303195]
-
construit în colaborare cu Asociația Clubului Rotary din Huși, aceasta ocupându-se de lucrările de modernizare a clădirii. Cele peste 200 de exponate din acest muzeu redau valorile istorice și culturale ale zonei, ilustrând diversitatea tradițiilor care se păstrează peste veacuri de către localnici. “Materialul etnografic adunat a urmărit să deslușească universul vieții patriarhale din comunitate, diversitatea și specificul ei. Toate piesele au fost colecționate și selectate de la țăranii din satele comunei Lunca Banului”, povestește managerul RECL. În zonă se pot practica
Comuna Lunca Banului, Vaslui () [Corola-website/Science/301891_a_303220]
-
-i aducă pe calea luminoasă a înțelegerii lumești pe înalt prea sfințiții negri ai averilor mănăstirești. Și-atât s-au tot certat și pârât călugării între ei, încât nici n-au prea avut cum să bage de seamă că trec veacurile, că vin austriecii și, mai rău decât atât, averile lumești se secularizează, în 1783-1786, adică trec în proprietatea statului, dar și în proprietatea foștilor obști de iobagi mănăstirești. „Astfel, vechiul hotar de pe pârâul Lupoaei, care despărțea Berchișeștiul de Capucodrului, pricina
Capu Codrului, Suceava () [Corola-website/Science/301938_a_303267]
-
și Botești și Căcăceni, să-i fie de la noi uric cu tot venitul lui și copiilor lor și nepoților lor și strănepoților lor și întregului lor neam, cine va fi cel mai de aproape, să le fie neclintit niciodată, în veci. Iar hotarul acestor sate să fie cu toate părțile pe vechiul hotar, pe unde au fost din veac".. Documentul consemnează că satele menționate erau ale soției lui Lațcu, fiică a boierului Romașco,fiu al marelui pan Drăgoi (întemeiatorul satului), acordate
Comuna Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/301950_a_303279]
-
nepoților lor și strănepoților lor și întregului lor neam, cine va fi cel mai de aproape, să le fie neclintit niciodată, în veci. Iar hotarul acestor sate să fie cu toate părțile pe vechiul hotar, pe unde au fost din veac".. Documentul consemnează că satele menționate erau ale soției lui Lațcu, fiică a boierului Romașco,fiu al marelui pan Drăgoi (întemeiatorul satului), acordate acestuia din urmă de domnul Alexandru cel Bun. Pan Drăgoi este un personaj important în timpul lui Ștefan cel
Comuna Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/301950_a_303279]
-
află în cartea lui M. Costachescu ,Documentele moldovenești înaintea lui Ștefan cel Mare’’, care spunea: ""... identific satul din 1430 Dvoriștea, unde au fost curțile lui Dumbrava cu Dumbrăvenii din județul Botoșani.El este în fața Mândreștilor peste Șirete. Era și în veacul al XIV-lea. Își are numele de la un Dumbrava."" Indiferent de poziția pe care am adoptat-o în această problemă, nu putem trece cu vederea existența unei legende despre geneză satului Dumbrăveni: ""Legenda spune că în locul comunei Dumbrăveni era o
Comuna Dumbrăveni, Suceava () [Corola-website/Science/301951_a_303280]
-
în geografia României - după Simion Mehedinți- sub denumirea de Bazinul Titeștilor, este străvechiul ținut “Țara Loviștei”, amintit sub numele de “Terra Loysta” în diploma dată de regele ungurilor Bella al IV-lea contelui Conrad de Tălmaci în prima jumătate a veacului al XIII-lea, prin care-i întărește stăpânirea acestui ținut. Primul document scris care atestă satele Boișoara și Găujani, este hrisovul dat de Io Vladislav Voievod în anul 145l , prin care dăruiește strămoșilor boișorenilor și găujănenilor cei șapte munți, pe
Comuna Boișoara, Vâlcea () [Corola-website/Science/301989_a_303318]
-
este format din cătune bine delimitate. Probabil acestea s-au unit abia la sfârșitul secolului 19 pentru că așezarea satului a fost probabil la început pe dealuri pentru a că sătenii să fie protejați de atacurile pasei de Vidin frecvente în veacurile trecute. Din spusele bătrânilor așezarea satului pe lunca râului Cerna s-ar fi făcut în vremea lui Cuza. Pe dealurile din jurul satului cresc livezi de pomi fructiferi iar pe crestele dealurilor se află păduri seculare de fagi și goruni alături de
Cireșu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302002_a_303331]
-
de cult, în mare parte danii din timpul întemeierii bisericii: picturi, sculpturi în piatră și în lemn. Primul stareț al mănăstirii, Ioan Arhimandritul, este înmormântat în biserica principală. Domnitorul Constantin Brâncoveanu ctitorise așezământul dorind să-și afle un loc de veci în incinta acestuia. Conform acestei destinații biserica adăpostește și mormântul domnitorului, nefolosit deoarece Brâncoveanu a fost înmormântat la biserica "Sfântul Gheorghe" din București. Biserica a fost reparată și restaurată în 1827, 1872, 1907-1912 și 1954-1964. O ctitorie a Doamnei Maria
Mănăstirea Hurezi () [Corola-website/Science/296760_a_298089]
-
epocii sale, distingându-se prin inteligență și mult echilibru politic, reușește să înființeze tipografii și să tipărească numeroase cărți. Din acest motiv "mănăstirea Hurezi" devine un puternic "centru cultural" al Țării Românești. Aici a înființat domnitorul vestita "bibliotecă", rămasă peste veacuri sub denumirea de "Biblioteca lui Constantin Brâncoveanu", care mai numără în prezent aproximativ 4000 de volume. Catalogul bibliotecii întocmit la 1791, arată ca aceasta dispunea pe vremea aceea de 382 de volume de carte tipărită și 46 de manuscrise. De
Mănăstirea Hurezi () [Corola-website/Science/296760_a_298089]