221,754 matches
-
separată cu Puterile Centrale, germanii au ocupat Donbasul și Hrușciov s-a refugiat la Kalinovka. La sfârșitul lui 1918 sau la începutul lui 1919 a fost mobilizat în Armata Roșie, drept comisar politic. Acest post fusese recent introdus, întrucât bolșevicii ajunseseră să se bazeze mai puțin pe muncitori activiști și mai mult pe recruți din armată; rolul său cuprindea îndoctrinarea recruților cu ideile bolșevismului, precum și îmbunătățirea moralului trupelor și a nivelului de pregătire pentru luptă. La început comisar al unui pluton
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
pe Timoșenko și pe Hrușciov l-a rechemat la Moscova. Deși a dat de înțeles că-l va aresta și executa pe Hrușciov, Stalin l-a lăsat pe comisar să se întoarcă pe front, trimițându-l la Stalingrad. Hrușciov a ajuns pe în august 1942, la puțin timp după începutul bătăliei pentru oraș. Rolul său în apărarea Stalingradului nu a fost major — generalul , care conducea apărarea orașului, îl amintește pe Hrușciov doar pe scurt în memoriile publicate în timp ce Hrușciov era premier
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
trimiteau în toată țara prin poștă copii ale lui marcate „nu pentru presă” în loc de „strict secret”. În termen de o lună a apărut în Polonia o traducere oficială; polonezii au mai tipărit 12.000 de copii, dintre care una a ajuns în scurt timp în Occident. Fiul lui Hrușciov, Serghei, a scris ulterior: „Evident, tata a încercat să se asigure că ajunge la urechile cât mai multora. În curând, era citit la ședințele Komsomol; asta a însemnat încă optsprezece milioane de
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
a apărut în Polonia o traducere oficială; polonezii au mai tipărit 12.000 de copii, dintre care una a ajuns în scurt timp în Occident. Fiul lui Hrușciov, Serghei, a scris ulterior: „Evident, tata a încercat să se asigure că ajunge la urechile cât mai multora. În curând, era citit la ședințele Komsomol; asta a însemnat încă optsprezece milioane de ascultători. Dacă numeri și rudele acestora, prietenii, cunoștințele, poți spune că întreaga țară înțelesese discursul ... Abia venise primăvara, și discursul făcea
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
China. În vizita efectuată în China în 1954, Hrușciov a acceptat să retrocedeze și Dalian, deși l-a deranjat insistența lui Mao ca sovieticii să-și lase artileria în urmă. Mao s-a opus ferm tentativelor lui Hrușciov de a ajunge la o "reconciliere" cu statele est-europene mai liberale, cum era Iugoslavia. Guvernul lui Hrușciov se ferea, la rândul său, să susțină dorințele lui Mao pentru o mișcare revoluționară mondială fermă, întrucât prefera să învingă capitalismul prin creșterea nivelului de trai
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
s-a încheiat în 1838. După terminarea acesteia, rezultatul a fost scăderea forței de muncă pe plantații, iar acest lucru a dus la imigrarea muncitorilor din alte țări către insula Sfântul Vicențiu. La sfârșitul anilor 1840 mulți imigranți portughezii au ajuns din Madeira și între 1861 si 1888 au sosit muncitori din India de Est. Condițiile au rămas aspre atât pentru foștii sclavi cât și pentru lucrătorilor imigranți agricoli, scăderea prețului zahărului în lume a făcut ca economia să stagneze până la
Sfântul Vicențiu și Grenadinele () [Corola-website/Science/298142_a_299471]
-
faptul că Senegalul era locuit încă din vremuri preistorice. Senegalul de Est a făcut parte la un moment dat din Imperiul Ghana. Acesta a fost fondat de către Tukulor în valea mijlocie a fluviului Senegal. Islamul, religia predominantă în Senegal, a ajuns prima oară în regiune în secolul al XI-lea. În secolele XIII-lea și XIV-lea, zona a căzut sub influența imperiului Mandingo din est; Imperiul Jolof din Senegal a fost fondat de asemenea în această perioadă. Mai multe puteri
Senegal () [Corola-website/Science/298139_a_299468]
-
est; Imperiul Jolof din Senegal a fost fondat de asemenea în această perioadă. Mai multe puteri europene (Portugalia, Olanda și Regatul Unit) au concurat pentru comerțul în zonă, din secolul al XV-lea și până în anul 1667, când Franța a ajuns să controleze ceea ce devenise o placă turnantă a comerțului cu sclavi: Insula Gorée, aflată în apropierea Dakarului de astăzi. Milioane de locuitori ai Africii de Vest au fost trimiși în sclavie din acest loc, cumpărați fiind de la triburile care i-au învins
Senegal () [Corola-website/Science/298139_a_299468]
-
obținută la Ambasada Statului Qatar în România. Pentru turiști, viza de ședere poate fi valabilă până la 30 de zile. Nu se eliberează vize la punctele de frontieră. Cea mai importantă atracție a Qatarului este “Insula Palmier” la care se poate ajunge în doar cinci minute cu barca. Mărginita de plaje cu nisip fin, insula este o oază de liniște. Turiștii și localnicii închiriază bărci tradiționale sau se relaxează la soare, în cafenele pe malul mării sau în restaurante cu specific marin
Qatar () [Corola-website/Science/298138_a_299467]
-
Istoria Libiei" Primele indicații ce apar în istorie despre Libia, se referă la mercenarii libieni angajați în Egiptul antic, în primul mileniu î.Hr. De asemenea armata cartagineză a lui Hannibal Barca, a angajat numeroși mercenari libieni, care mai târziu au ajuns să constituie partea cea mai puternică a infanteriei ei în faimoasa expediție punică peste Alpi în peninsula italiană. Coasta libiană a fost vizitată de către greci și fenicieni, iar mai târziu, dominată de Imperiul Roman, de vandalii conduși de regele Genseric
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
Afghanistan și cea a regimului lui Saddam Hussein în Irak, în anul 2003 guvernul libian și-a recunoscut până la urmă responsabilitatea pentru atentatul de la Lockerbie și pentru cel contra zborului UTA 772 a avionului francez pe teritoriul Africii, și a ajuns la acorduri prin care s-a angajat să acorde despăgubiri familiilor victimelor din cele două avioane. Ca rezultat, în ultimii ani au fost ridicate sancțiunile contra Libiei. Libia a fost vizitată în urma acestei cotituri diplomatice, de primul ministru britanic Tony
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
mai mare parte este concentrată în cele mai mari trei orașe, Tripoli, Benghazi și Al Bayda'. Libia are o populatie de aproximativ 6,5 milioane, iar circa jumătate dintre locuitori sunt sub vârsta de 15 ani. În 1984 populația a ajuns la 3,6 milioane și a crescut cu aproximativ 4% pe an, fiind una dintre cele mai mari rate din lume. Totalul populației din 1984 a reprezentat o creștere de la 1,54 milioane în 1964. Nativii libieni sunt în principal
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
extins influența de la vestul Nigeriei până la Togo din zilele noastre. Un alt imperiu care a existat în zona este Imperiul Benin, situat în zone Nigeriei de sud-vest. Puterea Imperiului Benin a durat între secole XV și XIX. Dominația lor a ajuns până în zona orașul Eko (un nume din limba Edo schimbat mai târziu la Lagos de portughezi) și în continuare. .<br> Regatul NRI al poporului Igbo s-a dezvoltat în secolul al X-lea și a continuat până când a ajuns sub
Nigeria () [Corola-website/Science/298130_a_299459]
-
a ajuns până în zona orașul Eko (un nume din limba Edo schimbat mai târziu la Lagos de portughezi) și în continuare. .<br> Regatul NRI al poporului Igbo s-a dezvoltat în secolul al X-lea și a continuat până când a ajuns sub suveranitatea Imperiului Britanic în 1911. .<br> Regatul NRI a fost condus de lideri avant titlul de Eze NRI, iar orașul NRI este considerat a fi lagărul civilizației Igbo. NRI și Aguleri, de unde provine mitul creației poporului Igbo, sunt pe
Nigeria () [Corola-website/Science/298130_a_299459]
-
independență. Pe la mijlocul secolului al XX-lea, o mișcare puternică de independență a lovit Africa, Nigeria devenind astfel un stat independent în anul 1960. Pe data de 1 octombrie 1960, Nigeria a câștigat independența față de Marea Britanie. La conducerea guvernul nigerian a ajuns o coaliție de partide conservatoare: Partidul National Nigerian, un partid dominat de locuitorii din nord și cei afiliați credinței islamice, precum și Consiliul Național al Nigeriei și Camerunului condus de Nnamdi Azikiwe, un partid afiliat etniei Igbo și credinței creștine. Azikiwe
Nigeria () [Corola-website/Science/298130_a_299459]
-
să rămână în Nigeria. Partea de nord a țării a devenit așadar mult mai mare decât partea de sud. În 1963, Nigeria a devenit Republică Federală iar Azikiwe primul său președinte. După alegerile din 1965, Partidul Național Democrat Nigerian a ajuns la putere în regiunea de vest. Iregularitățile și corupția procesului electoral și politic au condus în 1966 la mai multe lovituri de stat militare succesive. Prima lovitura de stat a fost în ianuarie 1966 și a fost executată de soldați
Nigeria () [Corola-website/Science/298130_a_299459]
-
de guvernare. Prin urmare, președintele Nwafor Orizu a predat controlul guvernului armatei, sub comanda generalului Johnson Aguiyi-Ironsi. Mai târziu în 1966 a avut loc o contra-lovitură de stat susținută în principal de către ofițeri militari din regiunea nordică, locotenent-colonelul Yakubu Gowon ajungând astfel șeful statului. Această instabilitate politică a condus la o creștere a tensiunii etnice și la violență. În luna mai 1967, regiunea de est își declară independența fața de Nigeria; noul stat este numit Republica Biafra și este aflat sub
Nigeria () [Corola-website/Science/298130_a_299459]
-
protectoratul german al Insulelor Marshall; au numit insula Nawodo sau Onawero. Sosirea nemților a încheiat războiul; schimbările sociale aduse de război au instaurat regii drept conducători ai insulei, cel mai cunoscut fiind Regele Auweyida. Misionarii creștini din Insulele Gilbert au ajuns de asemenea pe insulă în 1888. Nemții au condus Nauru timp de aproape 3 decenii. Fosfații au fost descoperiți pe insulă în 1900 de prospectorul Albert Ellis, iar compania Pacific Phosphate a început exploatarea rezervelor în 1906 în acord cu
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
corali cu multe ridicături, vizibil în timpul refluxului. Reciful ocupă o zonă aflată între plajele pline de nisip și adâncul oceanului. Prezența acestuia împiedică înființarea unui port, deși au fost executate șaisprezece canale artificiale pentru a permite ambarcațiunilor mai mici să ajungă la insulă. Dincolo de plajă, spre interiorul insulei, se află o fâșie fertilă de coastă cu lățimea între . Platoul central, denumit pe insulă "Topside", este înconjurat de stânci de corali. Cel mai înalt punct de pe platou are altitudinea de față de nivelul
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
Eijebong și într-un pământ spiritual, o insulă numită Buitani. Două din cele 12 triburi originale s-au extins în secolul al XX-lea. Angam Day, sărbătorită pe 29 octombrie, celebrează refacerea populației nauruane care, după cele două războaie mondiale, ajunsese la mai puțin de 1500 de oameni. Înlocuirea culturii indigene cu cea a coloniștilor și vesticilor contemporani este evidentă. Doar câteva din tradițiile străvechi s-au păstrat, însă unele forme de muzică tradițională, artă și meserii sau pescuit sunt încă
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
până a fost ocupată de vandali la jumătatea secolului al V-lea d.Hr. În secolul al VI-lea, Tunisia este recucerită de Imperiul Bizantin, ea devenind parte a lumii islamice odată cu expansiunea islamului în secolul al VII-lea, ea ajungând un centru important al culturii islamice în Africa de Nord. În 1574 a fost încorporată în Imperiul Otoman, fiind condusă de la Constantinopol prin intermediul guvernatorilor turci, așa-numiții bei. În 1881, odată cu declinul Imperiului Otoman, Tunisia devine protectorat francez. În timpul celui de-al
Tunisia () [Corola-website/Science/298150_a_299479]
-
lui Hristos și îndrumării credincioșilor, pe care îi sfătuia, îi învăța și îi îmbărbăta în acele vremuri de mari prigoane anticreștine. Reușind să păstreze comunitatea creștină din Magnezia foarte unită și sporind numărul credincioșilor prin convertirea multor păgâni, Haralambie a ajuns episcop al Magneziei și al împrejurimilor acestui oraș. Lucian, numit de către împăratul Septimiu Sever (193-211) ca proconsul (guvernator) al cetății Magnezia din Asia Mică și al teritoriului aferent, era foarte supărat de faptul că Haralambie reușise să convertească foarte mulți
Sfântul Haralambie () [Corola-website/Science/298162_a_299491]
-
a-l aresta pe Haralambie și a-l aduce în fața lui. Soldații nu s-au mulțumit doar cu arestarea sfântului ci l-au supus și la chinuri, legându-i barba în jurul gâtului și trăgându-l de ea pe drum. Odată ajuns în Antiohia, sfântul mucenic a fost supus la alte chinuri: soldații împăratului i-au înfipt un piron de fier în trup, i-au ars fața și i-au jupuit pielea de pe trup; însă sfântul Haralambie s-a vindecat în chip
Sfântul Haralambie () [Corola-website/Science/298162_a_299491]
-
iar în 1300 o populație alemanică, denumită walserii (cu originea în zona Valais) a pătruns în regiune. În secolul al XXI-lea, în satul montan Triesenberg încă se mai vorbește un străvechi dialect walser. În 1200, dominioanele de pe platoul Alpin ajunseseră să fie controlate de casele de Savoia, Zähringer, Habsburg și Kyburg. Altor regiuni li s-a acordat imediațiune imperială, un statut care presupunea că trecătorile montane de pe teritoriul lor se află sub control direct al împăratului, nu prin intermediul vreunui nobil
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
Riga cu 1-1 și 4-2, urmând apoi să joace o foarte profitabilă dublă manșă cu Paris Saint-Germain F.C., în fața cărora a pierdut cu 0-4 și 0-3. Echipa națională de fotbal a Liechtensteinului este considerată un adversar facil pentru orice echipă ajunge să joace împotriva sa; aceasta a stat la baza unei cărți despre campania de calificare a Liechtensteinului pentru Cupa Mondială 2002 scrisă de autorul britanic Charlie Connelly. Într-o săptămână a surprizelor din toamna lui 2004 însă, echipa a reușit
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]