221,754 matches
-
-lea al Franței și împăratul romano-german, Conrad al III-lea al Germaniei. Conrad a plecat din Nurnberg în mai 1147, iar Ludovic l-a urmat la o lună după aceea, însoțit de soția sa, Eleanor de Aquitania. Armata romano-germană a ajuns la Constantinopol, unde Conrad a primit sfaturi de la împăratul bizantin, Manuel I Comnen, care i-a spus lui Conrad să meargă de-a lungul coastei Asiei Mici și să trimită acasă pelerinii necombatanți care îl însoțeau. Conrad nu l-a
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
disciplină și s-a înfruntat cu turcii. Ludovic a decis să divizeze armata, ducându-și curtea și cavaleria pe mare, în Antiohia. Restul armatei s-a împărțit și ea, fiind atacată de turci. Doar jumătate din contingentul francez inițial a ajuns la Antiohia. În Antiohia, Ludovic a fost întâmpinat de prințul Raymond, care era unchiul lui Eleonor de Aquitania, dar nu era decât cu câțiva ani mai în vârstă decât ea. Raymond i-a propus o expediție comună pentru a elibera
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
a propus o expediție comună pentru a elibera Edessa. Din motive personale, Ludovic s-a dus spre sud, spre Ierusalim, având impresia că Raymond avea o relație incestuoasă cu Eleonor și dorea să-și îndepărteze soția de el. Ludovic a ajuns în mai 1148, alăturându-se lui Conrad, care a ajuns cu o lună mai devreme. După ce s-au odihnit, Ludovic și Conrad au avut o întrevedere cu regele Balduin, regele Ierusalimului. Au convenit să atace Damascul în iulie 1148, această
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
motive personale, Ludovic s-a dus spre sud, spre Ierusalim, având impresia că Raymond avea o relație incestuoasă cu Eleonor și dorea să-și îndepărteze soția de el. Ludovic a ajuns în mai 1148, alăturându-se lui Conrad, care a ajuns cu o lună mai devreme. După ce s-au odihnit, Ludovic și Conrad au avut o întrevedere cu regele Balduin, regele Ierusalimului. Au convenit să atace Damascul în iulie 1148, această decizie dovedindu-se o greșeală catastrofală. Armata lor uriașă s-
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
Hattin, din Galileea, a zdrobit armata cruciată condusă de Guy de Lusignan. După ce a cucerit castelele cruciate, în 2 octombrie 1187, Ierusalimul s-a predat lui Saladin. Doar Tyrul se mai afla sub mâinile cruciaților. Vestea succeselor lui Saladin a ajuns în Europa și, în 29 octombrie 1187, Papa Grigore al VIII-lea a anunțat Cruciada a treia. În ciuda pierderilor și greșelilor îngrozitoare din cruciada precedentă, a existat un val mare de entuziasm. Cei mai puternici regi din Europa au preluat
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
În 1190, au înaintat în Anatolia, respingând atacurile turcilor. Frederic s-a înecat accidental într-un râu și armata a fost decimată de boli și foamete. Oamenii săi s-au hotărât să se întoarcă și doar 1000 dintre ei au ajuns la Accra. Regele Richard și regele Filip au plecat în 1190, călătorind împreună până în Sicilia. S-au certat majoritatea timpului și, apoi, s-au despărțit, Filip plecând pe mare spre Accra, iar Richard s-a oprit în Cipru. În mai
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
tabăra. După un atac naval și terestru, au cucerit Constantinopolul. Cruciații au cerut plata a 200 000 de mărci și s-au retras așteptându-și banii. În ianuarie 1204, nobilii bizantini au ridicat obiecții la suma colosală și s-a ajuns la un asediu scurt, în aprilie 1204. Cruciații au recucerit capitala bizantină și au jefuit-o cu violență. În urma acestei victorii, venețienii au fondat Imperiul Latin de Constantinopol, care a existat timp de 60 de ani. În 1217, Papa Honoriu
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
a pornit spre Țară Sfântă, dar, după câteva zile, a dat ordin flotei să se întoarcă în port pentru că nu se simțea bine, iar Papa, înfuriat, l-a excomunicat. În iunie 1228, Frederic al II-lea a pornit din nou, ajungând la destinație, la Accra. Majoritatea cruciaților au refuzat să se supună ordinelor sale, deoarece era excomunicat. Frederic s-a dovedit a fi un bun negociator și a reușit să-l convingă pe sultanul Al-Kamil al sarazinilor să le redea creștinilor
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
a fi un bun negociator și a reușit să-l convingă pe sultanul Al-Kamil al sarazinilor să le redea creștinilor principalele locuri sfinte ale creștinilor: Betleem, Nazaret și Ierusalim. A negociat un coridor de trecere prin care pelerinii să poată ajungă la Ierusalim de pe coastă, precum și o pace de 10 ani. Prin diplomație, Frederic a realizat mai mult decât oricare cruciadă de până atunci. Și-a îndeplinit pelerinajul personal la Ierusalim, unde s-a încoronat, în 18 februarie 1229, ca rege
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
în 18 februarie 1229, ca rege. Însă, fiind încă excomunicat, erai evitat de clerici și de ceilalți regi. Papa chiar a ordonat o cruciadă împotriva împăratului, confiscându-i domeniile din sudul Italiei. Frederic a plecat din Țara Sfântă și a ajuns în Italia, în mai 1229, unde a înfrânt trupele papale și și-a recuperat teritoriile. În trei luni, apoi, a făcut pace cu papa. La 20 de ani de la cruciada diplomatică a lui Frederic al II-lea, cea de-a
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
cu cruciați pornesc spre Siria, dar corăbiile își schimbă ruta spre Tunisia. În Tunisia, puterea o deținea dinastia berberă a hafsidilor, monarh fiind emirul Abu’Abd Allah. Schimbarea destinației s-a explicat prin politica personală a lui Carol d’Anjou, ajuns rege al Siciliei, care nu-i ierta emirului din Tunisia că oferise azil celor fugiți din Sicilia și că dinastia hafsidă nu voia să mai plătească tributul pe care-l vărsa mai înainte fostei dinastii (de Hohenstauffen) din Sicilia. Deci
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
al Siciliei, care nu-i ierta emirului din Tunisia că oferise azil celor fugiți din Sicilia și că dinastia hafsidă nu voia să mai plătească tributul pe care-l vărsa mai înainte fostei dinastii (de Hohenstauffen) din Sicilia. Deci, în loc să ajungă la Acra, care își trăia ultimele ceasuri, cruciații au ajuns în Tunisiaș unde nu căutau decât noi cuceriri și jafuri. Baibars, sultanul mameluc al Egiptului a oferit ajutor emirului Tunisiei. Regele Franței, Ludovic al IX-lea, moare în luptă, după ce
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
oferise azil celor fugiți din Sicilia și că dinastia hafsidă nu voia să mai plătească tributul pe care-l vărsa mai înainte fostei dinastii (de Hohenstauffen) din Sicilia. Deci, în loc să ajungă la Acra, care își trăia ultimele ceasuri, cruciații au ajuns în Tunisiaș unde nu căutau decât noi cuceriri și jafuri. Baibars, sultanul mameluc al Egiptului a oferit ajutor emirului Tunisiei. Regele Franței, Ludovic al IX-lea, moare în luptă, după ce a izbucnit o epidemie, iar puținii cruciați rămași în viață
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
izvoarele egiptene sub numele Canaan. Migrația canaaniților a fost urmată de cele ale triburilor semite ale amoniților și arameilor. Se amintește prezența în zonă și a unor populații de origine indo-europeană ca huriții si hetiții. Memoria istorică a Vechiului Testament ajunge până în jurul anului 1700 a. Chr., în perioada Patriarhilor Abraham sau Avraam, Isaac și Iacob. Datele oferite de Torah, redactată cu începere din secolul al VII-lea a. Chr. în Ierusalim, nu oferă însă exactitatea necesară unor reconstituiri istorice relevante
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
Exod. 19-20), obligându-și triburile să slujească pe unicul Dumnezeu (Jahve). Aici a primit Moise „Cele zece porunci”. După decenii de viață nomadă, petrecută în Sinai, marcată de confruntări armate cu alte triburi localnice (madianiții și amaleciții), triburile israelite au ajuns pe pământul "Palestinei". După anul 1220 î. Hr., mai exact în jurul anului 1207 î. Hr., este evocat pentru prima dată, pe o inscripție din timpul faraonului Merenptahs (1213-1203), etnonimul Israel. Atât exodul din Egipt cât și ocuparea Canaan-ului de către triburile israelite sunt
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
V" de accelerare aplicată intervalului, energia pe care o acumulează particula este: În acest caz, trecerile repetate prin intervalul de accelerare se succed la un interval de timp egal cu perioada T a generatorului. Dacă particula de energie W ar ajunge în intervalul de accelerare cu faza φ< φ, energia acumulată este: particula ieșind astfel din sincronism. Mărindu-se timpul de revenire a particulei în spațiul de accelerare (T > T), faza φ se apropie de cea de sincronism φ, devenind φ
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
Acest lucru înseamnă D-urile accelerate ale unui ciclotron pot fi conduși către o frecvență radio constantă (RF) accelerând puterea sursei, pe când raza face o spirală în continuu. Particulele sunt inserate în centrul magnetului și sunt extrase la margine când ajung la energie maximă. Ciclotronii ajung la energia limită din cauza efectului relativist, când particulele devin, efectiv, masive, astfel încât frecvența lor ciclotronică scade cu accelerația radio frecvenței. Ciclotronii simpli pot accelera protoni doar până la o energie de aproape 15 milioane de electron
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
accelerate ale unui ciclotron pot fi conduși către o frecvență radio constantă (RF) accelerând puterea sursei, pe când raza face o spirală în continuu. Particulele sunt inserate în centrul magnetului și sunt extrase la margine când ajung la energie maximă. Ciclotronii ajung la energia limită din cauza efectului relativist, când particulele devin, efectiv, masive, astfel încât frecvența lor ciclotronică scade cu accelerația radio frecvenței. Ciclotronii simpli pot accelera protoni doar până la o energie de aproape 15 milioane de electron volți (15 MeV, corespunzând vitezei
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
permite razei sa fie închisă într-un inel strâmt, fiind o extensie a ciclotronului izocronus, idee care este, mai târziu, în dezvoltare. Ei folosesc secțiuni cu accelerare RF între magneți, și asa sunt izocronii pentru particulele relativiste ca electronii (care ajung la viteza luminii la doar câțiva MeV), dar doar pentru o variație limitată de energie și particule mai grele la energii sub-relativiste. La fel ca la izocronus ciclotronul, ei reușesc să obțina o rază continuă, dar fără nevoia unui magnet
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
circular, inventat în 1940 pentru accelerarea electronilor, este betratonul. Ca și sincrotronul, acesta folosește un magnet în forma de gogoașă (cu gaură în mijloc) cu un câmp ciclic magnetic B, dar accelerează particulele prin inducție de la câmpul magnetic în creștere. Ajungând la o orbită radială constantă în timp ce asigură câmpul electric necesar, are nevoie ca fluxul magnetic conectat la orbită sa fie într-un fel independent de câmpul magnetic de pe orbită, deviind particulele într-o curbă constantă. Aceste dispozitive au fost, în
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
și ultraviolete. Tevatronul Fermilab are un inel cu un fascicul de ghidare lung de 6 km, primind ulteorior câteva îmbunătățiri. Cel mai mare accelerator circular construit vreodată este sincrotronul LEP de la CERN, cu o circumferință de 26.6 km. A ajuns la o energie de 209 GeV înainte sa fie demontat în anul 2000 pentru ca tunelul subteran sa poata fi folosit pentru LHC (Large Hadron Collider). LHC este, momentan, cel mai mare accelerator, având cea mai mare energie, ajungând până la 7
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
km. A ajuns la o energie de 209 GeV înainte sa fie demontat în anul 2000 pentru ca tunelul subteran sa poata fi folosit pentru LHC (Large Hadron Collider). LHC este, momentan, cel mai mare accelerator, având cea mai mare energie, ajungând până la 7 TeV per raza, dar momentan are doar jumătate din această energie. Abandonatl SSC (Superconducting Super Collider) din Texas ar fi avut o circumferință de 87 km. Construcția sa a început în anul 1991, dar a fost abandonată în
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
Evului mediu, până când s-a impus în unele zone (sudul și sud-estul României) ca . Această explicație este data și de „Micul dicționar academic”, care atestă folosirea cuvântului din anul 1774. „E foarte posibil ca la forma actuală să se fi ajuns prin confuzii paronimice, etimologie populară, prin apropierea compusului slav de cuvinte cunoscute din familia lui drag și prin reinterpretarea lui ca nume propriu de persoană; în acest caz, «zeul» s-a născut pornind de la un nume”, a afirmat Rodica Zafiu
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]
-
aprindeau focuri, iar în jurul lor stăteau și vorbeau fetele și băieții. La ora prânzului, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit "zburătorit", urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior și o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. De aici provine expresia "Dragobetele sărută fetele!". Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ți afișa dragostea în fața
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]
-
bordul vasului "S.S. Christiania Fiord", dar a fost interceptat de oficialii marinei britanice în Halifax, Nova Scotia. Troțki și alți cinci compatrioți au fost arestați și mai multe milioane de dolari în aur au fost confiscate de pe vapor. El a ajuns până la urmă în Rusia în luna mai a aceluiași an. De la întoarcerea sa, a fost un sprijinitor al poziției bolșevice. Aderând la această formațiune câteva luni mai târziu, Troțki s-a implicat în mod activ în eforturile de răsturnare a
Lev Davidovici Troțki () [Corola-website/Science/298198_a_299527]