22,461 matches
-
lui Napoleon călare pe un cal ridicat în două picioare. Ofițerul se întoarce în șa pentru a da cu sabia semnalul de atac. Suprafața portocalie din partea dreaptă sugerează câmpul de luptă. Géricault renunță la estetica panoramei și prezintă doar un fragment dintr-o scenă de luptă, și nu întregul câmp de bătălie, așa cum se obișnuia în acea vreme. Doi ani mai târziu, pictează tabloul intitulat "Cuirasier rănit părăsind câmpul de luptă", care poate fi interpretat ca o completare a celui anterior
Théodore Géricault () [Corola-website/Science/306753_a_308082]
-
erupțiilor vulcanice submarine, produse de mișcarea plăcii tectonice africane din Epoca Terțiara. Nașterea efectivă a insulei s-a intamplat in miocen, acum 6 milioane de ani, după nenumărate erupții în urma cărora s-a depus o cantitate uriașă de lavă și fragmente de rocă, care au ieșit la suprafață. Un al doilea ciclu vulcanic, măi violent, a avut loc acum 3 milioane ani. Erupțiile au continuat, cu întreruperi, până acum ani, ducând la formarea masivelor muntoase, alte erupții importante au mai avut
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
rezistență erau un cuptor Coleman și o cișmea cu apă rece. - Începe era traducerilor de texte. Se tipăresc astfel Viața Sf. Teofil cel nebun pentru Hristos din lavra peșterilor Kievului, Viața Sfintei Xenia din St. Petersburg (publicată la Jordanville) și fragmente din Istoria Încoronării Imperiale Rusești pentru Comitetul Tineretului Ortodox Rus. 1970 - mănăstirea găzduiește un simpozion intitulat „Voci Uitate - Femeile în perioada de început a Bisericii”. 1972 - Lev este tuns diacon în Biserică Ortodoxă Rusă din Exil. 1973 - Diaconul Lev primește
Lazăr Puhalo () [Corola-website/Science/306820_a_308149]
-
poeme în revistele și antologiile americane "The Blue House", "Poetic Diversity", "Subtle Tea", "Chorus Of Voices" ("TJMF Publishing", 2004), "L.A. Melange" ("Sybaritic Press", 2005), "The Orange Room Review", "Art With Words", "Flutter Poetry Journal", în revistele britanice "Magma Poetry , "Banipal" (fragment din romanul "Planuri de viață") și "Poetry Can", în revista neozeelandeză "Southern Ocean Review" și în revista canadiană "Stellar Showcase Journal". Între 2005 și 2009 a fost redactor al website-ului american de poezie "Poetry Circle". "Este co-autor, împreună cu poeții americani
Vasile Baghiu () [Corola-website/Science/306864_a_308193]
-
de la Humor este unitatea de tonalitate cromatică, datorată predominanței diferitelor nuanțe de roșu, culoare specifică acestei biserici. Din cauza intemperiilor, pictura exterioară a fost deteriorată parțial. Pictura de pe peretele nordic este cel mai afectat, din ansamblul iconografic putându-se distinge doar fragmente din Acatistul Sf. Mucenic Gheorghe, din Arborele lui Iesei, două coloane de filozofi și chipul starețului Paisie. Pe peretele de vest este reprezentată Judecata de Apoi. Picturile de pe fațada sudică și de pe abside sunt mai bine păstrate. Printre scenele reprezentate
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
vedea aici doar un morman de ruine. Ea se afla la circa 75 m sud-est de biserică, de locul unde era mai amintind astăzi doar un dâmb cunoscut astăzi sub numele de "La Movileanca". Cercetările arheologice au scos la iveală fragmente de cahle și plăci cu motive heraldice, zoomorfe și elemente decorative gotice care indică o construcție solidă și luxoasă. Prima atestare a satului Arbore are loc într-un document întocmit la 15 ianuarie 1418, la curtea domnitorului Alexandru cel Bun
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
roaba lui Dumnezeu, Iuliana, care s-a și strămutat la locașurile de veci"". O altă piatră de dimensiuni mici a fost pusă de hatman probabil pe mormântul unui copil al său, decedat la o vârstă fragedă. Aici se distingea următorul fragment de inscripție slavonă: ""Acest mormânt l-a înfrumusețat pan Luca Arbure pârcălab"". Celelalte morminte au pietre funerare cu inscripții șterse. Hatmanul Luca Arbore și-a înzestrat biserica cu obiectele de cult necesare, dar și cu cărți religioase. O icoană pe
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
fost refăcute treptat de către principii Gabriel Báthory (1608-1613), Gabriel Bethlen (1613-1630) si Gheorghe Rákóczi I (1630-1648). Mai târziu, zidul și bastioanele și-au pierdut utilitatea militară, ruinându-se și cedând locul unor construcții civile. Se mai păstrează în prezent un fragment de zid în lungime de 25 m la aproximativ 40 m sud de biserică, paralel cu strada Mircea cel Bătrân, între biserică si curțile caselor învecinate (nr. 2-4), având un bastion trapezoidal de colț (vezi poza anexată). Pe partea externă
Ruinele fortificației medievale din Turda-Veche () [Corola-website/Science/306928_a_308257]
-
actuale, monedele găsite aici, emise în secolul al XIV-lea și în prima jumătate a secolului al XV-lea (Carol I Robert de Anjou [1288-1342], Sigismund de Luxemburg [1387-1437], Vladislav I [1440-1444], Iancu de Hunedoara [1446-1456], Matei Corvin [1443-1490]), precum și fragmentele de frescă descoperite, indică un lăcaș de cult mai vechi, a cărui existență s-a încheiat în a doua jumatate a secolului al XV-lea. Nu este exclus ca unele fragmente din vechea biserică să fi fost folosite în cladirea
Biserica Romano-Catolică din Turda () [Corola-website/Science/306962_a_308291]
-
1440-1444], Iancu de Hunedoara [1446-1456], Matei Corvin [1443-1490]), precum și fragmentele de frescă descoperite, indică un lăcaș de cult mai vechi, a cărui existență s-a încheiat în a doua jumatate a secolului al XV-lea. Nu este exclus ca unele fragmente din vechea biserică să fi fost folosite în cladirea actuală, așa cum sugerează situațiile surprinse în secțiunea interioară și într-una din cele exterioare. În interiorul clădirii parohiei acestei biserici (Piața Republicii nr.1) sunt incastrate în pereți două dintre cheile de
Biserica Romano-Catolică din Turda () [Corola-website/Science/306962_a_308291]
-
de carieră de dimensiuni medii, lespezi mari de piatră aduse din castrul roman Potaissa, rebuturi de piatră medievală prelucrată, precum și pietre refolosite de la construcția mai veche. Toate acestea au fost așezate în asize aproximativ regulate, egalizate cu pietre mici și fragmente de cărămizi romane. Mortarul este de bună calitate, dur, din nisip, var si pigment ceramic. Fundația este parțial cladită, parțial înecată în mortar. Elevația se delimitează printr-un decroș proeminent, atât la exterior, cât si la interior. Două fragmente de
Biserica Romano-Catolică din Turda () [Corola-website/Science/306962_a_308291]
-
și fragmente de cărămizi romane. Mortarul este de bună calitate, dur, din nisip, var si pigment ceramic. Fundația este parțial cladită, parțial înecată în mortar. Elevația se delimitează printr-un decroș proeminent, atât la exterior, cât si la interior. Două fragmente de ziduri în ruină, vag surprinse la exterior și interior, pot indica o fază intermediară, între biserica veche și cea nouă. Relația este totuși ipotetică, urmând a fi clarificată în alte campanii arheologice. Necropola medievală indică două orizonturi de înmormântare
Biserica Romano-Catolică din Turda () [Corola-website/Science/306962_a_308291]
-
Argila (deseori Lut) este o rocă sedimentară cu granulație fină (< 2 µm), alcătuită dintr-un amestec de silicați și din fragmente de cuarț, mică etc. Este întrebuințată în olărie, la lucrări de construcție, în sculptură etc. Mineralele din argilă se formează prin acțiunea chimică îndelungată a acidului carbonic și a altor solvenți naturali. Argilele primare, denumite și caoline se găsesc în locul
Argilă () [Corola-website/Science/307808_a_309137]
-
de-al doilea hram al său, " Sfanțul Silvestru, Episcopul Romei", prăznuit la 2 ianuarie și ale cărui moaște sunt păstrate aici. În urma unei vizite ecumenice din octombrie 2002, efectuate la Sfanțul Scaun de către P.F.P Patriarh Teoctist, au fost aduse fragmente din moaștele Sfanțului Silvestru păstrate la Catedrala Sân Giovani în Laterno, dăruite de către Cardinalul Camillo Ruini, Vicar General al Romei. Moaștele au fost aduse în Biserică Sfanțul Silvestru la data de 3 noiembrie 2002. Slujitorii sfanțului lăcaș în perioada 1732-1963
Biserica Sfântul Silvestru din București () [Corola-website/Science/307804_a_309133]
-
tatăl lui Creangă, Ștefan, și mama Smaranda. Unul dintre primele episoade prezentate în carte prezintă pedepsele corporale recomandate de preot: copiii erau puși să stea pe un scaun denumit "Calul Balan" și biciuiți cu "Sfântul Nicolai" (denumit după hramul bisericii). Fragmentul este și o relatare retrospectivă și în ton jovial a interacțiunii cu ceilalți copii, de la jocurile lor preferate (prinderea muștelor cu ceaslovul) până la iubirea copilărească a lui Nică pentru Smărăndița și la folosirea abuzivă a pedepsei corporale de către un monitor
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
îl lasă expus ca țintă a severității profesorului. În cele din urmă, el își convinge tatăl să-i mituiască pe profesorii de la seminar, amintind că asemenea daruri puteau chiar să scutească un elev de întregul efort de învățare. În alte fragmente, însă, Creangă insistă asupra metodelor de predare din seminar, metode ce implică învățatul mecanic și recitarea elementelor de gramatică românească sau a unor lucrări întregi de comentarii ale Bibliei, fapte ce îl fac pe narator să exclame: „cumplit meșteșug de
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
superior tuturor celorlalte lucrări în proză ale scriitorului. Începutul celei de-a doua părți (în care naratorul face referire la jocurile copilăriei sale, la animalele ținute de mama sa, și la vatra casei) a devenit unul dintre cele mai apreciate fragmente din literatura română. Manea observă că, prin intermediul aceastei secțiuni de proză, Creangă va fi reușit să transmită „perfect” atât „situarea temporală și spațială” a povestirii sale, cât și „toate detaliile unei lumi ingenue și pline de neastâmpăr”. El pune în
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
prin intermediul aceastei secțiuni de proză, Creangă va fi reușit să transmită „perfect” atât „situarea temporală și spațială” a povestirii sale, cât și „toate detaliile unei lumi ingenue și pline de neastâmpăr”. El pune în contrast această perspectivă cu un alt fragment la persoana întâi: începutul romanului "Întâmplari în irealitatea imediată" a romancierului interbelic Max Blecher, care cufundă imediat cititorul într-un univers de incertitudine modernistă, suferință și subiectivitate. Diverse comentarii asupra textului s-au concentrat pe măsura diferenței dintre relatarea lui
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
descrierea Humuleștiului din primele rânduri ale cărții, istoricul Neagu Djuvara comenta: „chiar dacă socotim că adultul înfrumusețează, transfigurează, «îmbogățește» amintirile din copilărie, cum să nu recunoaștem, la Creangă, sinceritatea în înduioșătoarea evocare a satului copilăriei sale?” Djuvara se folosește de acest fragment pentru a aborda problematica structurii societății rurale românești din Moldova, o societate relativ mai înstărită, datorită activităților în domeniul industriei textile, decât Muntenia, concluzionând că: „dacă ne gândim la satele de bordeie din lunca Dunării, aici ne aflăm în altă
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
Mihail Kogălniceanu. Primind manuscrisele cronicii Zilotiene de la Pandrav, ar fi dorit să le includă în ce-a de-a doua ediție a colecției sale de cronici ale României. De la Mihail Kogălniceanu, manuscrisele au ajuns la Petru Grădișteanu, care citează câteva fragmente în articolul „O cronică inedită” din „Revista contimporană”, nr. 5/1873. Începând cu acestea, opera cronicarului Zilot iese treptat la suprafață. După ce în 1873 Petru Grădișteanu publică fragmente din cronica lui Zilot, între 1882 și 1883 B. P. Hasdeu tipărește
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
De la Mihail Kogălniceanu, manuscrisele au ajuns la Petru Grădișteanu, care citează câteva fragmente în articolul „O cronică inedită” din „Revista contimporană”, nr. 5/1873. Începând cu acestea, opera cronicarului Zilot iese treptat la suprafață. După ce în 1873 Petru Grădișteanu publică fragmente din cronica lui Zilot, între 1882 și 1883 B. P. Hasdeu tipărește tot manuscrisul în revista sa „Columna lui Traian”, iar în 1884 separat, cu titlul „Înainte de Tudor Vladimirescu 1800 - 1821, Ultima cronică română din epoca fanarioțiloru, reprodusă după manuscriptulu
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
o culoare deschisă ca de exemplu granitul, obsidianul este frecvent de o culoare închisă, de un verde-închis până la negru, mai rar roșcat. Această culoare închisă a rocii se datorează impurităților fine de hematit, magnetit. Prin eroziunea rocilor de la suprfață rămân fragmente (nugget) de obsidian numite în regiunea Alpilor "lacrima apașilor". În rândul poporului circulă zvonul că în acel loc ar fi murit un indian apaș. Cele mai importante locuri unde s-a descoperit obsidian sunt în Europa și Asia (Orientul apropiat
Obsidian () [Corola-website/Science/307962_a_309291]
-
Alexandria) sau împărtășania (Împărtășirea sfântului Onofrie). Pictura naosului se caracterizează prin reprezentarea în paralel a „Genezei”, în 20 de episoade extrem de detaliate și a ciclului „Patimilor”, în 18 episoade. Din pictura pronaosului se păstrează doar pe peretele sudic un mic fragment, reprezentând Cetele drepților, care făceau parte din ansamblul Judecății de apoi. Tâmpla bisericii din Bârsana prezintă un program iconografic aparte. De jos în sus, în primul registru este figurată Duminica tuturor sfinților, cu Iisus în centru, binecuvântând cu amândouă mâinile
Biserica de lemn din Bârsana () [Corola-website/Science/307971_a_309300]
-
socialiste. În anul 2007 s-au stabilit echipele și procedurile de lucru (etapele) pentru pregătirea editării volumelor de documente despre Revoluția Română din Decembrie 1989. Concomitent, s-a stabilit ca cele două publicații ale Institutului să publice documente integrale sau fragmente ale acestora (în situația că erau prea extinse) cu prelucrarea critică necesară pentru a evidenția contextul în care au fost emise, scopul, comportamentul autorităților, reacția cetățenilor etc. Planul pe anul 2008 a extins problematica studierii Revoluției pentru pregătirea altor categorii
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
mai vechi lăcașuri de cult din București, s-a păstrat până astăzi într-o forma apropiată de cea inițială. Vechiul monument istoric, construit între anii 1586-1587, prezintă la interior detalii de structură și decorație, păstrează în interior până în prezent, câteva fragmente de picturile din secolul al XVI-lea. Figurează pe lista monumentelor istorice cu codul: B-II-m-A-18157.01. Vechea mănăstire Mărcuța este situată în cartierul Pantelimon, în sectorul 2 din partea de est a orașului, peste drum de Spitalul Sfântul Pantelimon. În spatele blocurilor
Biserica Mărcuța () [Corola-website/Science/308371_a_309700]