22,856 matches
-
internaționale în acest domeniu se datorează în mare măsură influenței internaționalismului liberal și accentului pe care acesta l-a pus pe importanța unor standarde globale și a statului de drept. Este adevărat că astfel de cazuri nu pot fi niciodată separate în mod real de atmosfera politică a zilei, în special de climatul politic intern din fiecare țară direct implicată; cu toate acestea, simplul fapt că ele apar în cadrul jurisdicțiilor legale internaționale indică un progres însemnat către un sistem de justiție
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Giddens 1981). Asumpția lor era aceea că revoluția se va răspândi rapid de la societatea în care a erupt prima dată la restul societăților capitaliste de frunte. Conform acestei viziuni asupra lumii, activitatea capitalistă transnațională, în dezvoltare, spulbera iluzia societăților aparent separate o iluzie creată de granițele geografice care despărțeau popoarele guvernate de sisteme politice diverse. S-a susținut că natura relativ pașnică a sistemului internațional de la mijlocul secolului al XIX-lea a încurajat asemenea credințe; teoria statului a făcut loc teoriilor
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
aspect tehnologic a rasei umane. Lucrările lor au dat naștere la întrebări cheie privind tensiunea dintre forțele centrifuge și centripete în societățile capitaliste. Acestea s-au concentrat asupra legăturilor naționale care îi țineau pe membrii societăților moderne împreună și îi separau de restul rasei umane; au analizat ceea ce considerau a fi slăbirea legăturilor naționale din cauza globalizării capitaliste, recunoscând totodată rezistența loialităților de tip național în cadrul multor state-națiune din Europa; au adus în discuție ceea ce priveau ca dezvoltarea unor noi forme de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ideologiile naționaliste și militariste puseseră în umbră loialitățile de clasă și împiedicaseră conflictul de clasă în acest mediu internațional în schimbare. În lucrarea sa Imperialismul: stadiul cel mai înalt al capitalismului, Lenin (1968: 102) susținea că "niciun zid chinezesc nu separă [clasa muncitoare] de celelalte clase". Într-adevăr, o aristocrație muncitorească mituită din profiturile coloniale și legată strâns de burghezie se dezvoltase în societățile capitaliste de monopol. Odată cu izbucnirea primului Război Mondial, clasele muncitoare care fuseseră "înhămate la caleașca ... puterii de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
rivalitatea dintre marile puteri de-a lungul liniilor principale ale argumentului lui Waltz (a se vedea Capitolul 3 de mai sus). În timpul Războiului Rece, marxiștii și simpatizanții acestora se arătau critici la adresa argumentului realist că rivalitatea strategică ar putea fi separată de lupta dintre două sisteme sociale și perspective ideologice, cu toate că viziunea lor avea puțini adepți în rândul curentului principal de studiu al relațiilor internaționale (Halliday 1983). Dispariția bipolarității și ascensiunea rapidă a "civilizației globale de afaceri" a încurajat reconsiderarea scrierilor
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
între două concepții asupra teoriei, pe care el le-a numit teoria "tradițională" și cea "critică". Concepțiile tradiționale asupra teoriei înfățișează teoreticianul la distanță față de obiectul analizei. Prin analogie cu științele naturale, acestea pretind că subiectul și obiectul trebuie strict separate pentru a teoretiza așa cum trebuie. Concepțiile tradiționale asupra teoriei presupun că există o lume exterioară "acolo", care poate fi studiată, și că un subiect cercetător poate studia această lume într-o manieră echilibrată și obiectivă, detașându-se de lumea pe
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Smith (1996: 13), ca "etalonul-aur" cu ajutorul căruia sunt evaluate alte teorii. Există multe caracteristici care pot fi identificate cu pozitivismul, însă două sunt în special relevante pentru discuția noastră. În primul rând, pozitiviștii presupun că faptele și valorile pot fi separate; în al doilea rând, că este posibilă separarea între obiect și subiect. Aceasta duce la ideea că nu numai că există o lume obiectivă independentă de conștiința umană, dar este posibilă și o cunoaștere obiectivă a realității sociale, deoarece valorile
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
critica ordinea politică actuală în termenii principiilor presupuse de și incluse în propriile instituții și practici juridice, politice și culturale (Fierke 1998: 114; Hutchings 1999: 102). Fiona Robinson (1999) susține în mod similar că etica nu ar trebui percepută ca separată de teoriile și practicile relațiilor internaționale, ci ar trebui să fie văzută ca inclusă în acestea. Fiind de acord cu Hutchings, ea susține mai degrabă o "fenomenologie a vieții etice" decât o "etică abstractă despre aplicarea regulilor" (Robinson 1999: 31
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
urmare, modifică granițele comunității morale și politice. Deși statul a reprezentat o temă centrală a studiului relațiilor internaționale, nu prea au existat încercări de a documenta modurile schimbătoare în care statele stabilesc principiile care, legând cetățenii într-o comunitate, îi separă de restul lumii. Focalizarea lui Linklater asupra naturii schimbătoare a legăturilor sociale are multe în comun cu concentrarea lui Cox (1999) asupra relației schimbătoare dintre stat și societatea civilă. Cheia pentru regândirea Relațiilor Internaționale, conform lui Cox, rezidă în examinarea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
neoliberale (Gill 1996: 210, vezi și Cox 1993, 1994; Gill 1995). Bazându-se pe Karl Polanyi, și într-o manieră similară lui John Ruggie, Cox și Gill văd scopurile sociale ale statului ca fiind subordonate logicii de piață a capitalismului, separând economia de societate și producând o ordine mondială complexă în care există o tensiune crescândă între principiile teritorialității și interdependenței (Cox 1993: 260-3; Gill 1996). O parte dintre consecințele acestei globalizări economice sunt, după cum au menționat Cox (1999) și Gill
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
un produs al naturii, ci un produs al istoriei luptelor dintre autorități aflate în competiție pentru puterea de a organiza, ocupa și administra spațiul". Nu există niciun spațiu politic precedent trasării frontierelor. Frontierele au în lumea modernă funcția de a separa un spațiu interior, suveran, de un spațiu exterior pluralist și anarhic. Opoziția dintre suveranitate și anarhie se sprijină pe posibilitatea de a separa în mod clar spațiul politic intern de exteriorul ne-domesticit. În acest sens, trasarea frontierelor este un
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
spațiul". Nu există niciun spațiu politic precedent trasării frontierelor. Frontierele au în lumea modernă funcția de a separa un spațiu interior, suveran, de un spațiu exterior pluralist și anarhic. Opoziția dintre suveranitate și anarhie se sprijină pe posibilitatea de a separa în mod clar spațiul politic intern de exteriorul ne-domesticit. În acest sens, trasarea frontierelor este un moment definitoriu pentru statul suveran. Într-adevăr, nici suveranitatea, nici anarhia nu ar fi posibile fără trasarea de frontiere care să separe spațiul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a separa în mod clar spațiul politic intern de exteriorul ne-domesticit. În acest sens, trasarea frontierelor este un moment definitoriu pentru statul suveran. Într-adevăr, nici suveranitatea, nici anarhia nu ar fi posibile fără trasarea de frontiere care să separe spațiul politic. Această "trasare socială a spațiului global", ca să folosim cuvintele lui Ó Tuathail, are ca efect producerea unor state complete, mărginite, de obicei construite în jurul a ceea ce Campbell (1998a: 11) numește "imaginarul naționalist". Totuși, așa cum evidențiază Connolly (1994: 19
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
evenimentelor de la 11 Septembrie și a consecințelor acestora. Credințele cu privire la gen și diferențe sexuale se află în spatele actelor teroriste contemporane de violență împotriva Occidentului. Sondajul World Value Survey arată că diferențele de valori și atitudini legate de gen și sexualitate separă Vestul de lumea non-occidentală (Norris și Inglehart 2003). Declarațiile lui Osama bin Laden și jurnalul lăsat în urmă de teroriștii de la 11 Septembrie sugerează că acțiunile lor nu au fost îndreptate pur și simplu împotriva Occidentului, ci și împotriva identităților
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
întâlnită la pluraliști ca John Burton, dar și la marxiști, teoreticieni critici și feminiști. Astfel, ecologiștii nu consideră util să gândească, spre exemplu, în termeni de "niveluri de analiză", o formă de gândire predominantă în realism, pentru că astfel s-ar separa în mod arbitar arenele acțiunii politice, care ar trebui văzute într-o legătură indisolubilă. În sfârșit, se pune un accent clar pe economia politică și pe inegalitatea structurală inerentă în economiile capitaliste moderne, asupra cărora se concentrează și marxiștii și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
În faptul că Îi este greu atât judecătorului, cât și martorului Însuși să distingă clar Între ceea ce acesta din urmă a văzut sau auzit cu adevărat În Împrejurarea respectivă și ceea ce el a dedus (psihologic vorbind, percepția nu poate fi separată de procesul evaluării: de aici și subiectivismul actului perceptiv, care, o dată cu informația, oferă și un anumit Înțeles despre informația respectivă și chiar o anumită atitudine a persoanei În cauză În raport cu acea informație). Μ Este banală observația că noi știm să
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
excelență al comentariului infinit, este simbolul edificator al acestor discursuri suprapuse, În care cartea dispare Îndărătul limbajului. În cadrul acestor discursuri, cele pe care le producem pentru noi Înșine ocupă un loc deloc neglijabil. Căci propriile noastre discursuri despre cărți ne separă de ele și ne protejează exact În aceeași măsură ca și vorbele celorlalți. Încă din momentul lecturii, și chiar fără să ne propunem, Începem să vorbim despre cărți În mintea noastră și apoi cu ceilalți, și tocmai cu aceste discursuri
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
un subiect unificat și sigur de el, ci o ființă incertă, pierdută Între fragmente de texte pe care se străduiește să le identifice, și pe care viața nu Încetează să o confrunte cu situații terifiante În care, devenită incapabilă să separe ceea ce e al ei de ceea ce e al altcuiva, e În orice clipă În primejdie să se confrunte, În Întâlnirile sale cu cărțile, cu propria nebunie. * Oricât de angoasantă ar fi, experiența lui Montaigne poate totuși să aibă efecte benefice
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
mai importantă În relația sa cu limbajul celorlalți cu cât este unică și nu poate fi transpusă În nici o altă limbă. Pentru autor, deziluzia riscă să fie și mai mare pentru că este stârnită de descoperirea distanței de nepătruns care ne separă de ceilalți. Am putea să spunem, astfel, că șansele de a răni un scriitor când vorbim despre cărțile lui sunt cu atât mai mari cu cât Îl apreciem mai mult. În afara obișnuitului motiv de satisfacție pe care Îl poate da
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
de artă. Și așa cum experiența artistică presupune existența facultății critice, tot astfel și critica este cu adevărat creatoare În sensul superior al cuvântului. De fapt, critica este În același timp creatoare și independentă.” Ideea de independență este aici determinantă, căci separă activitatea critică de literatură sau artă, eliberând-o de funcția secundară și devalorizantă În care este ea cantonată În majoritatea timpului și oferindu-i o reală autonomie: „Gilbert: Da, independentă. Nu mai trebuie să judecăm critica luând drept etalon imitația
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
proză ale acesteia "cele mai zguduitoare pagini despre degradarea vieții satului și a vieții, în general, sub influența grețos malefică a comunismului"70, după cum Alex Ștefănescu precizează. Revenind la poezie, întrucât cele două forme de sensibilitate artistică nu pot fi separate, cu atât mai puțin când ele aparțin acelorași circumstanțe contextual literare, concluzionăm, reluând cuvintele Georgetei Adam, care admite că, "dacă a devenit deja un fapt cert că la nivelul Generației '60, s-a produs o schimbare a viziunii poetice, (...), lucrul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
uriașă sticlă de Coca-Cola. Și atât. Constantin Popa Personajele: Octav Groparul Mona Marieta Costache Matei Preotul Dascălul Securistul Femeia în doliu Doctorul Turistul scoțian Nae Țigani (trei care vor juca și rolurile fantomelor) PARTEA ÎNTÎI (Două treimi din scenă sunt separate de a treia printr-un gard de lemn printre ale cărui șipci se pot vedea, are și o spărtură prin care se va circula -, în treimea de dincoace de gard, un cort, o bancă de felul celor din parcuri; în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
decît estetici, veritabile ideologii - cea textualistă, cu precădere - asupra poeticii. Pe de altă parte, dă dovadă de superficialitate atunci cînd tot estetica este chemată În ajutor pentru a alătura, În numele “esteticilor nostalgiei”, nume ca Tournier și Echenoz, pentru a-i separa, prin aceeași cauțiune, pe Claude Simon și Michel Butor de un Robbe-Grillet, primii scriitori “liminari”, al doilea “formalist”. Poate că recentele producții ale primului și ultimului - Le Tramway și, respectiv, La Reprise Îi aduc Împreună mai mult ca oricînd. Ajungem
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
continua pe creasta cinismului, așa cum o face În Plateforme. Tot aici, mă gîndesc acum la succesul nerepetat al Mariei Darriuessecq din 1996, cu Truismes - și ea figurează la “cinici” (deși romanul menționat este o autoficțiune). Impasibilitatea și cinismul se pot separa la nivelul construcției: impasibilitate ca dezimplicare biografică (Echenoz, Patrick Deville) versus de cinismul “implicat”, (auto)biografic În primul rînd (literatura feminină cu excepția Marei Redonnet). De remarcat este apariția, În grădinile mai multor estetici - pentru a relua leit-motivul terminologic al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe diverse alte avataruri de-ale lui, pînă la Daniel 25, În chip de neo-oameni, ființe ameliorate genetic prin mijloace eugenice pe care scriitorul le amintise deja la sfîrșitul Particulelor elementare: mai mulți Daniel, identici din punct de vedere genetic, separați Însa prin experiențe de viață diferite despărțiți adică prin soluții de continuitate, dar coalizați de o aceeași memorie individuală. Sintagma centrală acestei vechi tehnici de autrentificare este le récit de vie, căreia i se redă, alături de motivația intimă, valoarea epistemică
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]