3,716 matches
-
avut noi de înfruntat cel mai rău a fost baia neîncălzită de dimineață. „Când bărbatul tău vine acasă în toane rele și-ți spune c-ai îmbătrânit, Când bărbatul tău vine acasă în toane rele și-ți spune c-ai îmbătrânit, Este semn clar că are pe altcineva, care-l bagă-n boală...“ Ce-a spus? Îl bagă-n boală? Își amintește orele petrecute din casa bărcii și vorbele pe care le murmura Star când orbecăiau pe întuneric, încercând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de mai și toată liota de gâze pornit-a nunta în alai. privighetoarea e soprana pierdută în albastrul pur, cântând în razele de soare de dimineață la azur. un pitpalac nebun și singur se vaietă pe un tăpșan că a îmbătrânit, săracul, și n-a ieșit de-acum un an. această dulce primavară i-a prins pe toți nepregătiți și, bucuroși de vreme bună, i-a zăpăcit, i-a scos din minti. când își vor reveni în fire cu toți se
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
un chil, îmi curg zilele printre gene, nu mai știu cine sunt și mai beau, când și când, să-mi îmbăt propriul stil, nu mai sunt nici iubitul cu părul lung, de artist pierzând nopțile lângă căni de minciuni, am îmbătrânit, port ochelari și-s mai conțopist decât vagabonzii uitați prin cărbuni, mă întreb ce înseamnă dragoste pentru mine, dragostea-n general și ca sex și ca dorință de bani, privesc o lumină sălbatică, de noapte în care poate, mor destine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
brodată cu flori mari, roz de magnolie, care acopereau toată țesătura. „Magnolia“ fusese numele din copilărie al împărătesei. Nu pot să cred că a putut cândva să atragă privirile împăratului Tao Kuang. Cât de înspăimântător e felul în care poate îmbătrâni o femeie. Ar putea cineva să își închipuie cum voi arăta eu când voi muri? În ziua aceea, doamna Jin a țipat la mine: — Nu-ți face griji în legătură cu frumusețea ta! Să te preocupe, în schimb, decapitarea ta! Se forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sufla vreodată din nou în lumânări Și ne vom aminti orele fericite ale acelei ploi de seară? Palanchinul mamei ajunge în sfârșit la intrarea laterală a Porții Purității Celeste. În clipa în care o văd coborând, izbucnesc în lacrimi. A îmbătrânit și acum se sprijină neputincioasă pe brațele lui Rong și ale lui Kuei Hsiang. Înainte ca eu să termin ceremonia de salut, mama izbucnește: — Felicitări, Orhideea! Nu credeam că voi apuca ziua să-mi văd nepotul. — Momentul fericit a sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Feng. Nu mă surprinde faptul că Su Shun ignoră decretul. El le poruncește mesagerilor care aduc documentele „să urmeze ruta inițială“. Pretextul său este, din nou, starea de sănătate a împăratului. Suspiciunea și neîncrederea mea se adâncesc. — Simt cum mă îmbătrânește lupta ta de a controla ambiția lui Su Shun, îmi zice Nuharoo, rugându-mă să o scutesc de effort. N-ai decât să faci ce vrei în legătură cu Su Shun, atâta timp cât respecți faptul că „soarele răsare la est și apune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
roz cu o nuanță de purpuriu. Ieri a fost trandafiriu, alaltăieri purpuriu. Se așteaptă să i se facă complimente și înțeleg că este foarte important pentru relația noastră să fac și eu acest lucru. Nu aș vrea să te văd îmbătrânind, Yehonala, îmi spune Nuharoo ținându-și degetele ridicate. Are unghiile lungi de cinci centimetri vopsite cu auriu și argintiu, cu detalii delicate din natură. Ascultă sfatul meu și pune-l pe bucătar să-ți prepare zilnic supă tang kuei. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și pe față pare că i-au crescut niște buruieni. Kuei Liang este chemat să vină în față. Înfățișarea lui mă neliniștește. Expresia lui obișnuită, calmă și binevoitoare, e înlocuită acum cu o stare de agitație exagerată. Pare să fi îmbătrânit mult. Spatele îi este încovoiat și nu pot să-i văd chipul. Prințul Kung a venit cu el. Umbrele întunecate de sub ochii lor îmi spun ca nici unul dintre ei nu a dormit. Kuei Liang își începe raportul. Îmi amintesc expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe mine însămi că aceasta nu era decât o parte din călătoria vieții. Veselia aparținea tinereții și ți-o pierdeai în mod natural. Ceea ce aveam să câștig era maturitatea. Ca un copac, rădăcinile aveau să-mi crească mai puternice pe măsură ce îmbătrâneam. Abia așteptam să ating pacea și fericirea în chip esențial. Însă primăvara mea continua să fie lipsită de fluturi. Cel mai trist lucru era faptul că încă mă simțeam dornică de pasiune. Dacă Tung Chih mi-ar fi fost apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bătrânețe își închipuie că dacă trece el, de pildă, la brahmanism, brahmanismul lui va fi la fel de seducător ca și opera sa de dinaintea convertirii. Ași dori să am prieteni necruțători care să-și râdă de mine fără milă dacă, apucând să îmbătrînesc, ași deveni un moralist sâcâitor, sau m-ași apuca, Doamne ferește, să îmbrățișez cine știe ce doctrină sau credință care m-ar rupe de viața mea trecută și de eforturile mele care mi-au iluminat tinerețea. COMPROMISUL CU PRIETENII Cum se face, cum
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
la nimic. Era însă un om inimos și dacă n-ar fi avut reaua inspirație să se bage în politică, fanatizat de idei care în fond îi erau străine, nu și-ar fi pierdut cârma după război și ar fi îmbătrînit cucerind mai departe fete și muieri. Era noapte când ne-am dat jos într-o stație de munte, ca să schimbăm trenul. Gara frumoasă, așezată la poalale unor dealuri încărcate cu brazi, era la ora aceea pustie și trebuia să așteptăm
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
poziției scriitorului sămănătorist care caută cu mâhnire o lume trecută în cea prezentă pe care n-o mai recunoaște? Îmi recitesc ultima proză despre țărani și nu constat nici o alunecare spre sămănătorism. N-ar rămâne decât să cred că am îmbătrînit, la patruzeci și opt de ani. Pentru unii dintre cea care au acum în Siliștea douăzeci de ani, nu e nici o îndoială că sânt un om foarte bătrân. Dar lumea nu e făcută din oameni de douăzeci de ani, e
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
-ți despre slăbiciunile mele de june chinuit de romantisme feciorelnice, Îți voi da prilej, atunci când ne vom Îmbăta prima oară după revedere, să râzi de mine și să-ți așterni o spoială de satisfacție cretină pe fața ta de maimuțoi Îmbătrânit În rele sterile. Așadar, ca să nu mă pierd În ocolișuri ce te-ar putea face să caști până la lacrimi În fața nobilelor mele rânduri, mă Întorc la cele pe care voiam să ți le spun din capul locului. (Deschid, totuși, paranteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În depărtare, tremurată de căldură și Înconjurată de Apa Morților. Pe drum mormăia, Întărâtat la Început, mai târziu cu vorbe care se Îmblânziră. „Să nu te joci tu cu mine! Eu nu sunt bătaia ta de joc. Poate ți-a Îmbătrânit mintea și s-a zărghit; poate sângele s-a Împuținat ori s-a Îngroșat și abia se mai târăște prin tine. Te-oi fi plictisit de-atâta amar de ani și născocești răutăți noi, ca să-ți treacă vremea mai plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stațiuni (de care nu auzise nimeni) pentru lucrătorii și pensionarii CAP. Soldații veniți să ajute la recoltarea grânelor de pe ogoarele patriei plecau și ei În permisii. Aici s-a Întâmplat nenorocirea. Comandantul detașamentului de camionagii și mecanici militari - un maior Îmbătrânit În rele pe care Îl tot ștergeau de pe listele cu avansări - avea sistemul lui de acordare a libertății provizorii pentru răcani, bazat pe numărul de sute albastre primite. Unii părinți mai luminați ai trupeților trimiteau banii prin mandate; alții vârau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
l-am Întâlnit În viața mea. Stai să vezi. Vine lângă mine și Începe să-mi vorbească oarecum Îngrijorat, dar și cu ușurarea celui ce tocmai izbutise să se ferească de un mare pericol: Domnule, ce era să fac! Am Îmbătrânit, tinere domn, și mi-a obosit mintea. Ce ziceți de treaba asta?». Ei, da, deși mă știe de copil, Îmi vorbește cu dumneavoastră, poate ca să-mi arate că mă consideră un om matur și demn. Îmi arată insigna de veteran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mihai Viteazul - era cu totul și cu totul Îndreptățită, căci bătrânul Spiridon se arăta de o zgârcenie fără pereche. De aceea, fiul căuta să-i Înmoaie inima și-i spunea că moare de dorul familiei, că-l mănâncă păduchii, că Îmbătrânește, a făcut o barbă până la brâu și că poartă, În loc de straie, numai o amărâtă de cămașă. Tatăl, Însă, chiar și după rugămințile muierii sale, nu s-a Înduplecat, căci socotelile pe care și le făcea erau simple și de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și cărnița fragedă?». Întrerupem aici mărturia demnului bărbat, căci riscăm să cădem În jalnică porcie. Esențialul, Însă, a fost evidențiat cu asupra de măsură. Faptul că eleva din laboratorul de biologie l-a reclamat la Miliție arată că nărăvitul fie Îmbătrânise, fie uitase să facă farmece, fie i se tulburase mintea atât de tare, Încât a crezut că-i va merge ca alte nenumărate dăți. Ori poate acea fată Îi Întărâtase poftele În așa hal că n-a mai știut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întocmirea ramelor pentru stupi. Bătrânul, În răcoarea și neliniștea dimineții, mergea tăcut Înspre stația de autobuz. Pentru prima oară În viața lui auzi deslușit zgomotul făcut de roțile căruciorului pe nisipul, prundul și bucățile de piatră cenușie ale drumului. „Am Îmbătrânit dracului...” Își zise În gând și cu greu Își Înăbuși un oftat. Nepotul Îl ajută să bage coșul În burta autobuzului cu vopseaua sărită ori cojită, apoi, când Îl văzu pe bătrân că urcă scara, Îl Înjură cu voce tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fost și l-am Îngropat departe de casă și adânc. M-am Întors acasă și l-am bătut pe Ion până a leșinat. Când s-o face mare, o să-i spun de ce.” În anii din urmă, circarul și nevasta lui Îmbătrâniseră de tot, șarpele murise demult, iar ei renunțaseră la scamatorii. Veneau În sat ca să vândă tămâie adusă de la munte, cruciulițe de lemn sculptat și tot soiul de mărunțișuri bisericești. Oamenii cumpărau de la ei de milă, amintindu-și de strălucitoarele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Orice floare, oricât de frumoasă, Pleacă și ea într‐o zi de‐acasă. Totul se trece și se resfiră Ca o melodie, din flaut în liră... Ca soarele, ca luna, ca‐naltul Dintr‐un ochi în altul. Numai timpurile nu îmbătrânesc, Numai anotimpurile nu se zbârcesc, Numai tu, mamă, vei rămâne așa, Totdeauna, lumină, în cartea mea. Otilia Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neam ț ‐ d. 8 iunie 1967, Iași) „Lirica Otiliei Cazimir are atributele specific e unei
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pe‐acasă; departe‐i și n‐ am timp. Adesea luni de zile nu‐mi amintesc de casă Când zeci de neajunsuri mă cer și când un glas De‐ i izvorât din suflet, pe suflet mă apasă. S‐ au coșcovit pereții îmbătrâniți de ploi, Sunt mai tocite parcă și scările de piatră, Cu coada răsucită, smucindu‐se în laț, Văd, m‐ a uitat și cânele - mă latră. Dar mama... Se încurcă în fuste alergând, Acum îi simt mireasma de prună și de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
greșeala de a judeca oceanul după șanțul de apărare al Templului Honno. N-am dreptate, Soshitsu? — Ba da, stăpâne, un șanț trebuie măsurat pe potriva unui șanț. — Și la fel se întâmplă și în cazul culturii de peste mări și țări. Pe măsură ce îmbătrânesc, până și eu am devenit un broscoi într-un puț, replică Soshitsu. — Ba eu te-aș compara mai degrabă cu o balenă. — Da, fu Soshitsu de acord, dar o balenă cu vederi înguste. — Ia, adu niște apă, îi ordonă Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aceasta era deosebit de gravă. Își spuse că slăbiciunea sa din acea vară era rezultatul faptului că petrecuse cea mai mare parte din ultimii trei ani la postul său din provinciile de miazănoapte. Dar, adevărul de necontestat era acela că, pe măsură ce îmbătrânea, puterile păreau să-i slăbească tot mai mult. Katsutoshi frecă mai apăsat, așa cum i se spusese, până când din pielea lui Katsuie începu să se prelingă sânge roșu și gras. Sosiră doi mesageri. Unul era vasalul lui Hideyoshi, celălalt un vasal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cetății, parțial reconstruit. Înainte de începerea negocierilor, se servi o masă și ceai. Era prima oară când se întâlneau Hideyoshi și Inuchiyo, după moartea lui Nobunaga. — Inuchiyo, câți ani ai tu acum? îl întrebă Hideyoshi. — Împlinesc patruzeci și cinci în curând. — Îmbătrânim amândoi. Ce vrei să spui? Eu sunt totuși cu un an mai tânăr decât tine, nu? — Da, așa e. Ca un frate mai mic - cu un an. Dar, dacă cineva ne vede acum pe amândoi, tu pari cel mai matur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]