3,572 matches
-
totul depinde de mortalitate: când și aceasta se menține constantă, structura populației nu se mai schimbă, populația putând crește sau scădea prin modificarea proporțională a tuturor grupelor de vârstă. În populațiile reale, inclusiv în cea a României, continuarea procesului de îmbătrânire în următoarele trei decenii este practic ineluctabilă (vezi piramida vârstelor); tot ce s-ar putea face pentru a reduce ponderea vârstnicilor este să se mărească ponderea copiilor, deci să se stimuleze creșterea natalității, adică să se sporească numărul de nașteri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
ar crește, deoarece la raportul de dependență al vârsnicilor (ridicat) se adaugă un raport de dependență al tinerilor (mai ridicat decât anterior). EMBED MSGraph.Chart.8 \s Fig. 1. Piramida vârstelor populației României la recensământul din 2002 În procesul de îmbătrânire, pe lângă sporirea ponderii populației ce depășește un prag de vârstă, se mai produc și alte efecte demografice, dintre care amintesc: - creșterea numărului absolut de persoane vârstnice, îndeosebi din generațiile numeroase care supraviețuiesc mortalității la vârstele mici; - scăderea raportului de dependență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
vârstnice, îndeosebi din generațiile numeroase care supraviețuiesc mortalității la vârstele mici; - scăderea raportului de dependență pe o perioadă destul de lungă, de câteva decenii, când se obține cel mai bun asemenea indicator în istoria populației, după care în faza avansată de îmbătrânire raportul începe să se deterioreze; - creșterea ratei brute de mortalitate (paralel cu creșterea speranței de viață), ceea ce face ca balanța nașteri-decese să devină la un moment dat deficitară și populația să scadă, dacă nu se compensează pierderile prin imigrație. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
se compensează pierderile prin imigrație. Ceea ce este însă foarte important, dacă privim lucrurile din perspectivă globală, adică la scară planetară, și nu doar la nivelul unei țări sau zone, e faptul că diferitele populații se află în stadii diverse de îmbătrânire demografică și cu forme ale piramidei vârstelor foarte diferite. Astfel, dacă multe dintre țările occidentale vor ajunge într-un interval destul de scurt de timp să depășească faza „bonusului demografic” actual (cea cu un raport de dependență mic), volumul vârstnicilor apăsând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
persoanelor în vârstă de muncă, în țările lumii a treia abia acum se declanșează perioada de bonus, adică de creștere a ponderii populației mijlocii, desigur nu datorită vârstnicilor, ci grație reducerii substanțiale a fertilității în ultimele două decenii. Perspectivele privind îmbătrânirea populației justifică, în mare măsură, preocupările serioase pentru consecințele social-economice ale respectivului proces, preocupări care încep să se facă simțite în dezbateri de mai mare amploare începând din anii 1980 și devin vizibile, în ultima vreme, și la nivelul unor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
mult, mai ales asupra posibilității contracarării efectelor respective, înțelegându-se deci că opinia este aproape unanimă în a le considera deosebit de grave pentru societățile actuale și cele viitoare. Primul aspect vizează, la modul general, destinul societății moderne de tip occidental, îmbătrânirea fiind privită ca unul dintre factorii ce contribuie la accentuarea acestei traiectorii negative; celelalte două chestiuni, referitoare la criza sistemelor de pensii și a celor de asigurări de sănătate, vizează consecințe mult mai concrete ale procesului de îmbătrânire a populației
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
tip occidental, îmbătrânirea fiind privită ca unul dintre factorii ce contribuie la accentuarea acestei traiectorii negative; celelalte două chestiuni, referitoare la criza sistemelor de pensii și a celor de asigurări de sănătate, vizează consecințe mult mai concrete ale procesului de îmbătrânire a populației, care se pretează la analize mult mai riguroase. Chiar cu puținele argumente permise de spațiul unui articol, voi încerca să arăt că, indiferent pe ce plan ne plasăm și în ce tip de discurs ne încadrăm argumentația, efectele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
de o serie de riscuri, ceea ce este dacă nu fals, oricum greu de demonstrat, prin comparație cu alte societăți, cum sunt cele premoderne, cu mult mai vulnerabile decât cele de azi) și nu observă că, în fapt, problemele generate de îmbătrânire își pot găsi soluții la îndemâna celor cu responsabilități și putere de decizie. Una dintre viziunile cele mai dramatice este cea care atașează procesului de îmbătrânire (privit în ansamblul fenomenelor și proceselor demografice care îl generează și îl întrețin) consecințele cele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
mai vulnerabile decât cele de azi) și nu observă că, în fapt, problemele generate de îmbătrânire își pot găsi soluții la îndemâna celor cu responsabilități și putere de decizie. Una dintre viziunile cele mai dramatice este cea care atașează procesului de îmbătrânire (privit în ansamblul fenomenelor și proceselor demografice care îl generează și îl întrețin) consecințele cele mai dezastruoase, postulând nici mai mult, nici mai puțin că acest proces generează sau contribuie la declinul societății moderne (de tip occidental). Consecința îmbătrânirii, ni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
de îmbătrânire (privit în ansamblul fenomenelor și proceselor demografice care îl generează și îl întrețin) consecințele cele mai dezastruoase, postulând nici mai mult, nici mai puțin că acest proces generează sau contribuie la declinul societății moderne (de tip occidental). Consecința îmbătrânirii, ni se spune, chiar dacă se regăsește și în dificultățile de asigurare a condițiilor de viață, trece dincolo de aceste aspecte; finalmente, sunt afectate comportamentele generale, sistemele de valori, atitudinile și mentalitățile, capacitatea de inovare și de progres a societății etc. Raționamentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
medie un nivel școlar mai scăzut și competențe deja depășite. Nu insist pe acest aspect economic; observ doar că tezele respective nu s-au verificat în practică. Nu există vreo corelație negativă statistică între nivelul productivității muncii și gradul de îmbătrânire demografică a populațiilor lumii. Nici inovațiile tehnologice sau descoperirile științifice nu se concretizează în vreun indicator care să se asocieze negativ cu îmbătrânirea populației. Desigur, n-are rost să contrapunem în astfel de comparații țări cu niveluri foarte diferite (cele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
au verificat în practică. Nu există vreo corelație negativă statistică între nivelul productivității muncii și gradul de îmbătrânire demografică a populațiilor lumii. Nici inovațiile tehnologice sau descoperirile științifice nu se concretizează în vreun indicator care să se asocieze negativ cu îmbătrânirea populației. Desigur, n-are rost să contrapunem în astfel de comparații țări cu niveluri foarte diferite (cele subdezvoltate fiind, se știe, foarte tinere), ci e suficient să ne mărginim la țări din aceeași clasă de dezvoltare, pentru a constata lipsa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
pentru a constata lipsa unei legături precum cea postulată de o teorie mai degrabă speculativă. Rămâne în discuție, cum s-a înțeles, celălalt set de argumente, de natură și calibru foarte diferite, invocate de către cei care atrag atenția asupra pericolului îmbătrânirii demografice, și anume cele ce vizează aspecte sociale generale, chiar ținând de latura ideologicului, de conștiința socială, de sistemul de valori și de credințe, de felul de a fi al oamenilor. Să observăm, mai întâi, că problema unui pericol general
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
anume cele ce vizează aspecte sociale generale, chiar ținând de latura ideologicului, de conștiința socială, de sistemul de valori și de credințe, de felul de a fi al oamenilor. Să observăm, mai întâi, că problema unui pericol general indus de îmbătrânirea demografică nu e nouă, ci datează de cel puțin un secol, fiind, în principal, pusă în circulație de demografii francezi, în Franța procesul însuși fiind amorsat mai repede decât în alte zone. Cum la vremea respectivă, adică la finele secolului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cel puțin un secol, fiind, în principal, pusă în circulație de demografii francezi, în Franța procesul însuși fiind amorsat mai repede decât în alte zone. Cum la vremea respectivă, adică la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, îmbătrânirea se datora preponderent scăderii fertilității (reducerea mortalității la vârstele mari fiind încă doar la început, net dominată de reducerea mortalității la vârstele mici, cu efect de întinerire), cele două procese au fost legate strâns unul de altul până la a fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
vârstele mici, cu efect de întinerire), cele două procese au fost legate strâns unul de altul până la a fi confundate. Ele vor rămâne multă vreme legate și li se va adăuga și al treilea termen: scăderea populației. Deci scăderea fertilității, îmbătrânirea populației, scăderea numărului de oameni - iată trei elemente ale unui lanț de procese care nu poate să nu dea frisoane mai ales celor alimentați de teoriile vremii despre decadența și declinul civilizației occidentale. Argumentul demografic pentru declin se menține până în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
carte a lui Spengler, Declinul Occidentului: Jean-Claude Chesnais, un reputat cercetător francez, publica în 1995 un volum cu titlul Crepusculul Occidentului. Este interesant că însuși Chesnais - de altfel, un cunoscător al subtilităților analizei demografice - amestecă, atunci când nevoia argumentării o cere, îmbătrânirea cu denatalitatea, scăderea natalității cu scăderea populației, îmbătrânirea cu reducerea drastică a volumului populației într-un secol sau două. Se continuă deci, până în zilele noastre, o tradiție a demografiei franceze, întărită mult prin lucrările lui Alfred Sauvy, apărute în perioada
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
un reputat cercetător francez, publica în 1995 un volum cu titlul Crepusculul Occidentului. Este interesant că însuși Chesnais - de altfel, un cunoscător al subtilităților analizei demografice - amestecă, atunci când nevoia argumentării o cere, îmbătrânirea cu denatalitatea, scăderea natalității cu scăderea populației, îmbătrânirea cu reducerea drastică a volumului populației într-un secol sau două. Se continuă deci, până în zilele noastre, o tradiție a demografiei franceze, întărită mult prin lucrările lui Alfred Sauvy, apărute în perioada de mijloc a secolului XX, când procesul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cu reducerea drastică a volumului populației într-un secol sau două. Se continuă deci, până în zilele noastre, o tradiție a demografiei franceze, întărită mult prin lucrările lui Alfred Sauvy, apărute în perioada de mijloc a secolului XX, când procesul de îmbătrânire avansase și atingea cote mai înalte decât la începutul veacului. Alfred Sauvy este autorul unei cunoscute și des pomenite teze, exprimată sub forma unei dileme: croître ou vieillir („a crește sau a îmbătrâni”). Această exprimare concentrată redă un întreg raționament
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
începutul veacului. Alfred Sauvy este autorul unei cunoscute și des pomenite teze, exprimată sub forma unei dileme: croître ou vieillir („a crește sau a îmbătrâni”). Această exprimare concentrată redă un întreg raționament ce are drept finalitate susținerea ideilor sale pronataliste: - îmbătrânirea populației este un proces indezirabil, chiar periculos pentru însăși existența civilizației; - singurul mod eficient de a preveni îmbătrânirea este o creștere semnificativă a populației tinere; - creșterea populației tinere se realizează printr-o fertilitate ridicată; - o fertilitate ridicată induce o sporire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
ou vieillir („a crește sau a îmbătrâni”). Această exprimare concentrată redă un întreg raționament ce are drept finalitate susținerea ideilor sale pronataliste: - îmbătrânirea populației este un proces indezirabil, chiar periculos pentru însăși existența civilizației; - singurul mod eficient de a preveni îmbătrânirea este o creștere semnificativă a populației tinere; - creșterea populației tinere se realizează printr-o fertilitate ridicată; - o fertilitate ridicată induce o sporire a populației. În consecință, pe plan practic, e nevoie de o politică socială cu finalitate natalistă, iar pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
și populaționiste - ceea ce a și făcut marele demograf francez, promotor neîntrecut al acestor teze. Criticând o asemenea viziune, o serie de voci lucide susțin necesitatea de a privi cu mai multă obiectivitate și cu mai puțină încărcătură ideologică acest fenomen. Îmbătrânirea demografică n-ar fi decât unul dintre multiplele procese prin care omenirea a trecut și va mai trece, existând posibilitatea adaptării la noile situații și capacitatea de a găsi soluții la sfidările nenumărate pe care istoria le-a scos în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
trece, existând posibilitatea adaptării la noile situații și capacitatea de a găsi soluții la sfidările nenumărate pe care istoria le-a scos în calea societății omenești. În general, literatura demografică de limbă engleză este mult mai ponderată în judecarea consecințelor îmbătrânirii. De altfel, și terminologia trădează acest lucru: francezii folosesc termenul vieillissement, acolo unde în engleză se spune ageing. Acest din urmă termen este nu doar mai potrivit pentru că ne ajută să percepem, tehnic vorbind, mai corect procesul la nivel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
este mai neutru și din punctul de vedere al interpretării procesului, dat fiind că primul cuvânt introduce, prin sine și din start, o conotație negativă a fenomenului, chiar și numai pentru că sugerează o identitate între două procese cu totul diferite: îmbătrânirea individului și îmbătrânirea populației. Mai mult, se face o confuzie între un proces (îmbătrânirea demografică preluând de fapt sensul de proces de înaintare în vârstă, lucru care poate să se refere și la o trecere de la 15 la 16 ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
și din punctul de vedere al interpretării procesului, dat fiind că primul cuvânt introduce, prin sine și din start, o conotație negativă a fenomenului, chiar și numai pentru că sugerează o identitate între două procese cu totul diferite: îmbătrânirea individului și îmbătrânirea populației. Mai mult, se face o confuzie între un proces (îmbătrânirea demografică preluând de fapt sensul de proces de înaintare în vârstă, lucru care poate să se refere și la o trecere de la 15 la 16 ani) și o stare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]