4,030 matches
-
Rococo, ignorând grija cu care Fraulein Keller îl așezase. ă Voi rămâne în picioare, spuse el scurt scurt. Patru 'fete' se strecurară printr-o altă ușă în salon și stăteau acum în fața lui. Nu se clinti în fața înfățișării lor sumar îmbrăcate, dar regretă amarnic că nu acceptase băutura și scaunul. Intoxicat acum de propria respirație, care îi accelera și îi intensifica pulsul, Porfiri își simțea sufletul îngreunat de o maladie stranie care îi cuprindea întreaga făptură și a cărei cauză o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
din Upper East Side până pe Fifth Avenue și Înapoi. Kitty era, din nou, o ciudățenie În peisaj: Îmbrăcată În pantaloni scurți și-n tricou, nemachiată, cu părul prins În coadă ca o școlăriță, printre toți cei care veneau de la serviciu, Îmbrăcați elegant, În costumele lor scumpe, de designer; Încă o dovadă că toți aveau o viață normală, mai puțin ea. Trecând de Bergdorf Goodman, asculta ritmul străzii, sunetele din jur - un vechi truc actoricesc pe care Îl Învățase la cursurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fi o mică petrecere acolo În seara asta. — Minunat! se entuziasmă Desert Rose. Ți-e foame? Ți-am luat o felie de pizza. — Chiar Îmi e foame. Mulțumesc! Văzându-i pe amândoi În mașină, stând pe scaunele din față, scunzi, Îmbrăcați neconvențional, glumeți, i se părură cu adevărat un cuplu. „Deci Desert Rose avea dreptate, Își spuse Kitty. Există o scânteie.“ — Vom merge la familia Rothschild mai târziu, zise Charlie. Veți sta Într-o cameră frumoasă, cu un pat uriaș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
degetele peste husele de plastic de pe mobilier, de pe chiuveta din bucătărie și din baie, de pe pat, de peste tot. Toate miroseau a nou. Simți că i se Închid ochii de oboseală și În cele din urmă cedă. Se Întinse pe pat, Îmbrăcată. Despături cuvertura subțire ca o coală de hârtie și Încercă să se Încălzească sub ea. Se strădui să se liniștească, imaginându-și rulota văzută de foarte sus, din cer, ca o pată mică, și pe ea Înăuntru, un punctuleț minuscul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu ei sub acest pretext! Era atât de urât din partea sa, dar atât de tentant! Se duse și Împărți fluturași celor mai frumoși bărbați de acolo, invitându-i la expoziția alternativă din parcare. Zeci de bărbați tineri, bătrâni, Înalți, bine Îmbrăcați, foarte frumoși și foarte sofisticați din Los Angeles. Împărți fluturași tuturor celor care Îi plăcură. După o sută de fluturași, când mai rămase cu unul singur În mână, Își dădu seama că nu simțise nici o scânteie. L.A. era la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un bărbat atât de charismatic nu avea o parteneră de Sf. Valentin. Bruneta, de exemplu. Ar fi putut să iasă cu ea fără nici un efort. — O atragi, În mod evident, și locuiește În L.A., Îi șopti Kitty. E drăguță, bine Îmbrăcată și sofisticată, susținu ea cauza celeilalte femei. Matthew zâmbi. — La fel ca mii de alte femei, tot atât de previzibile. Dar nu mi se pare interesantă. Deloc. Mie Îmi placi tu. — Săptămâna viitoare plec În Cuba, zise Hines. Ai fost În Cuba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mai putea face nimic, Închise repede telefonul. Era dezamăgită, dar nu tocmai nefericită la gândul că vor avea toată noaptea doar pentru ei doi. Se ridică din pat și Începu să-l caute prin casă. Îl găsi În laboratorul foto, Îmbrăcat, făcând retușuri la niște fotografii din sălbăticie. Îi zâmbi când intră. — Vine Desert Rose? Mergem s-o luăm? — Nu, răspunse Kitty. — De ce? — Nu e de acord Charlie, zise ea râzând. Îl iubește de peste un an, dar nu s-au sărutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se pregătească pentru cină, hotărâtă să se simtă bine În restul serii. Putea fi ultima seară petrecută Împreună cu bărbatul vieții ei. Matthew rămase să lucreze la poze, ușor nedumerit. Câteva minute mai târziu, când ieși din laborator, o văzu urcând, Îmbrăcată deja, mai frumoasă decât oricând; dădu să o sărute, dar ea se retrase, ușor distantă, și se Îndepărtă. — Ești ciudată, Îi zise, privind-o din capătul scărilor. — Cum adică? Îl Întrebă, uitându-se la el de jos. Am făcut dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
din spaimele trenului fantomă, se întoarse acasă, Marta îl întrebă, Ți-ai văzut ginerele, Nu, nu l-am văzut, Probabil, chiar dacă l-ai fi văzut, nu l-ai fi recunoscut, De ce, A venit să se schimbe, acum face de gardă îmbrăcat civil, E ceva nou, Sunt ordinele pe care le-a primit, Supravegherea în civil nu e supraveghere, e spionaj, afirmă tatăl. Marta îi povesti ce știa, adică aproape nimic, dar a fost suficient pentru ca Cipriano Algor să simtă cum i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pat și aștepta să-mi ies din starea de îndobitocire în care mă aflam, ca să discute cu mine; avea răbdare, nu se grăbea, nu vroia să mă trezească brusc, poate visam... Nu visam? Știam că ea era acolo, în spatele meu, îmbrăcată ca de obicei cu halatul alb și zâmbind, dar nu vroiam să întorc ochii de la perete. Apoi am luat o foaie de hârtie și am început să scriu. Vroiam să-i las un bilet pe masă și să ies fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vreau să spun, dar degeaba. Și nici nu se hotărau să-i dea drumul. De parcă biata fată era de vină că ei erau neputincioși. O pălmuiau, o chinuiau, se răzbunau cum puteau. Își dăduseră toți jos ismenele și halatele, rămăseseră îmbrăcați numai în cămășile de la pijamale și țopăiau așa prin iarbă în jurul fetei. Îmi era din ce în ce mai frică și m-am făcut mic în spatele mărăcinelui ca să nu mă simtă cumva. La sfârșit, Mopsul a făcut din halatul lui și al lui Dominic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cingătoarea acelei cuirase ce ascunde farmecele pântecului tău de ambră. Acum tu, În palida lumină a lunii ce pătrunde prin ușa Întredeschisă, te ridici, mai frumoasă decât șarpele care-l seduse pe Adam, trufașă și fără rușine, fecioară și prostituată, Îmbrăcată doar În puterea-ți carnală, căci femeia goală e femeia Înarmată. Klaft-ul egiptean Îți coboară de-a lungul pletelor stufoase, aproape albastre de negre ce sunt, sânul palpitându-ți sub muselina ușoară. În jurul micii frunți bombate și Încăpățânate se unduie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
intra Agliè, În costum la două rânduri albastru cu dungulițe, palid și Încruntat la față, ducând-o de mână, ca și cum ar fi Însoțit un suflet pe cărările Hadesului, pe Lorenza Pellegrini, palidă și ea și parcă amețită de un drog, Îmbrăcată doar Într-o tunică albă și semitransparentă, cu părul lăsat pe spate. Am văzut-o din profil În timp ce trecea, pură și languroasă ca o adulteră prerafaelită. Prea diafană ca să nu-mi stârnească Încă o dată dorința. Agliè o duse pe Lorenza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de lenjerie de noaptea trecută și un model redus la scară al faimoasei Familii Tipice sans bărbat, montată pe un soclu sub un clopot de sticlă. În Încăpere domnește o căldură aproape tropicală. CÎțiva din oamenii Companiei au ajuns deja, Îmbrăcați lejer, În haine de safari, kaki. Wakefield se simte ciudat, excesiv de elegant În costum și cravată. Strînge cîteva mîini și se ciucește pe pernuța indiană. Maggie se așează lîngă el, sprijinindu-și genunchiul de glezna lui. Pe măsură ce vin noi personaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
prînz și nu știm ce s-a Întîmplat! Toată lumea se Întoarce către Frakas, care, reluînd cercetarea asupra meniului, spune: — Credeți că au miel azi? Mai vin doi bărbați, În care Wakefield recunoaște mirele și mireasa de cu o seară Înainte, Îmbrăcați acum cumsecade În costume de afaceri. Caută urme de rimel scurs, dar sînt amîndoi foarte fercheziți. — Hei, strigă Paulee, cum e viața de om căsătorit? — Să te fut, spune mireasa, absolut relaxat. Felurile indiene sînt vegetariene, cu excepția mielului lui Frakas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Niciundeville În căutare de terapie și dorință! O voce de femeie, puternică și dătătoare de fiori se ridică din Întuneric: „Wakefield, terapia ta de abia acum Începe!“ Capetele se Întorc, În căutarea sursei acestei provocări și o femeie micuță și Îmbrăcată cum se cade se ridică. — Tu mi-ai ruinat dorințele! Wakefield Își dă seama că femeia este fosta sa soție, care Își pune În practică amenințarea. Mariana, care cînd a văzut pentru prima oară New Yorkul, de la fereastra taxiului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un spital de campanie: pe podea zac oameni tăiați și loviți, medicii fug Încolo și Încoace. Un gaz puturos și Înțepător pătrunde pe uși ori de cîte ori mai intră, Împleticit, vreun rănit. — Ce se-ntîmplă, o Întreabă pe o femeie Îmbrăcată toată În negru și care ține la piept, ca pe un prunc, capul unei marionete Înfățișîndu-l pe Unchiul Sam. — Poliția a Înnebunit cînd protestele au ajuns la hotelul unde stau delegații. — Ce delegați? De pe ce planetă ești, omule? Delegații la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
este situată Într-o pădure de sequoia pe un promotoriu de pe care se vede și golful, și rîul care se varsă În el. Șoferul fluieră admirativ cînd intră pe aleea lungă de o milă care duce spre vilă. Un valet Îmbrăcat ca un personaj scăpat dintr-o noapte la o discotecă gay din anii ‘70 se grăbește să deschidă ușa limuzinei. Prin contrast, Wakefield este condus În casă de un ușier la fel de solemn (și de Împodobit) ca și Kaiserul Wilhelm. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
trebui să pape niște fofoloancă. Sosește și Palmer, purtînd un frac peste boxeri; picioarele-i lungi și albe sfîrșesc Într-o pereche de papuci arăbești. — Uite-l, a venit, obrăznicătura! Strigă doamna Redbone. Adevăratele „tîrfe ale artelor“ Încep să sosească, Îmbrăcate chiar cumințel În contrast cu interpretările date temei de către patronii artelor. Caddy, purtînd camera video, arată ca o profesoară la balul de majorat. Claudette poartă o rochie albă, lungă, cu paiete. Averile Vestului și nevestele lor năvălesc În sală În efluvii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
trateze ca pe un copil. — Acum - zise Ben derulând caseta în miezul acțiunii sângeroase și așezându-se comod, spune-mi ce părere ai despre un thriller lugubru cu adevărat de referință. După ce ultimul craniu fu decimat de invadatorii din spațiu îmbrăcați, din cine știe ce motiv care lui Jack îi scăpa, în veșminte de călugări medievali din secolul al XIV-lea, Jack anunță că se ducea la culcare. Din ce în ce mai des în ultimul timp, ajungea să se culce înaintea lui Ben și se întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
plângere, le spuse cu un aer vădit de ușurare. Era limpede că școala de poliție absolvită recent nu îl pregătise să facă față împrejurărilor în care cetățeni de frunte din Woodbury erau acuzați de acte de exhibiționism în fața unor tinere îmbrăcate sumar. Pulsul lui Fran, care o luase razna, se domoli treptat. — Slavă Domnului. Pot să îl iau acasă? Sunt sigură că totul a fost o neînțelegere absurdă. Maică-sa stătea lângă mașina de poliție, palidă și țeapănă. Părea prea tulburată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că avea să afle în zece minute. Ben îl aștepta în fața casei, îmbrăcat în trening, cu picioarele goale și o expresie neliniștită. În locul unui tânăr adult de cincisprezece ani, lui Jack i se păru deodată că arăta ca un băiețel îmbrăcat ca un om mare și simți că i se rupe inima. N-ar fi trebuit niciodată să lase povara unei asemenea responsabilități pe umerii băiatului. Dacă se întâmplase ceva grav? — Tată. Slavă Domnului că ai venit. — Ben, arăți îngrozitor. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îi propuse Carrie, a cărei siluetă mignonă și grațioasă era înveșmântată într-o ținută neagră de la Gap, cu totul neadecvată vieții la țară, pe care totuși, o purta cu atâta încredere de sine, încât părea că toți ceilalți erau cei îmbrăcați necorespunzător. Vinul era unul scump, australian, nu unul din gama de vinuri de duzină cumpărate de la supermarket pe care Jack o numea în glumă crama lui de vinuri. Nu se punea problema să ții vinul la păstrare în casa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
alunge disperarea. Dacă se hotărâse să hrănească rațele și căzuse în eleșteu sau rătăcea pur și simplu pe undeva, fără să mai recunoască vreunul din reperele care fuseseră cândva atât de cunoscute și liniștitoare? Aprinse lumina și tresări. Ralph stătea, îmbrăcat încă în halat, pe unul din scaune, cu o cască de operator pe cap. Zâmbi blând ca și cum prezența și ținuta lui erau cele mai normale lucruri cu putință. — Nu-ți face griji, Franny dragă, am trimis ziarul la tipar. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
luă mâna lui Jack și o sărută. — Știu că starea lui se va agrava. Dar cel puțin va fi îndeajuns de lucid ca să-și cunoască primul nepot. Ralph, care se uitase mulțumit la cursa pe care i-o înregistrase Jack, îmbrăcat încă în halatul lui în dungi, trase cu ochiul la ei. — Ești o tânără foarte greu de înțeles, Francesca. Era limpede că vechiul Ralph revenise. Credeam că te măriți cu Laurence. Fran râse. — Așa credeam și eu. Nu contează, râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]