4,751 matches
-
o cabană de pescari cu un etaj, locuința noastră. Într-una din cele două camere de jos locuiau fetele, cealaltă folosea drept bucătărie. În camera de sus trebuia să stau eu. Ioana se căznise mult timp să curețe și să împodobească pereții goi și scândurile putrede, căci încăperile folosiseră numai ca adăpost pentru sacii de făină. Și izbutise admirabil. La mine pusese covoare pe jos și pernele aduse de la Cavarna, iar într-un colț alcătuise un pat moale. Fereastra da drept
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de argint, ornamente bătute cu pietre prețioase, mobile din lemn scump, perne de puf, țesături de mătase provenite din îndepărtatul Regat de Mijloc. Acolo, pe covoare minunate, moi, de Persia ori de Bactriana, defilau splendide copile acoperite cu văl alb, împodobite cu brățări de aur și cu coliere de perle, care alergau să-l primească bucuroase pe marele rege ori de câte ori se întorcea de la o incursiune glorioasă, însoțit de zeci de servitori ce purtau daruri noi pentru fiecare din ele; toate, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un zgomot de ramuri și frunze și îndată silueta secată a lui Inisius apăru alături de hun. Nu-l asculta! strigă. Eu ți-am spus adevărul; și-o să poți vedea curând cu ochii tăi. Eu însumi am văzut cum treceau femei împodobite cu bijuterii și dedate la plăceri și animale de povară cu saci plini de bijuterii și monede. Sunt păcătoși! Da! Păcătoși care nu merită îndurarea ta. Recunoscându-l pe călugăr, Canzianus avusese o tresărire, iar acum îl privea cu severitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
antrenau făcând manevre în marile suprafețe rectangulare acoperite cu iarbă din curtea de dedesubt. Niciunul din cei doi, cel puțin la prima vedere, nu dădea vreo atenție tânărului ofițer aflat în picioare, în spatele lor, și care, ținând sub braț coiful împodobit cu pene, stătea în așteptare, în mijlocul a ceea ce fusese biroul marelui împărat. Aleile frumos pavate, flancate de șiruri de chiparoși, erau străbătute fără încetare de mici grupuri de ofițeri de rang mai mic ori de curieri, servitori, cantinieri, magistrați ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spre miazănoapte, dincolo de zidurile și de turnurile înconjurătoare ale palatului, observa întrețeserea compactă de acoperișuri ale caselor foarte îngrijite din Arelate, întreruptă ici și colo, cu un efect plăcut la vedere, de coroanele verzi în permanență ale pinilor maritimi, ce împodobeau peste tot piețe și grădini. Deasupra tuturor clădirilor se reliefau, impunătoare, masa calcaroasă a Arenei, Acoperișurile Forului și arcadele suprapuse ale apeductului. Pe Rhon, ce curgea pe sub zidurile din stânga sa, pluteau ambarcațiuni cu vele, iar strigătele marinarilor îi ajungeau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
toți liberi. Din mulțimea burgunzilor se ridică un cor de proteste. Un războinic, care de puțină vreme venise alături de Taciturn pe un magnific armăsar alb, părea să discute cu el cu o deosebită încăpățânare. înalt, impunător ca înfățișare, cu fața împodobită cu mustăți lungi și blonde, era cu bustul gol și gesticula înflăcărat, făcând semne cu mâna, în care ținea o secure, în direcția redutei. — Ai idee cine ar putea fi exaltatul acela? întrebă Hippolita. — Să-l întrebăm pe el, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se opriră. Din rândurile lor, Sebastianus văzu înaintând, pe un frumos cal european, un războinic cu o platoșă magnifică din solzi. Ținându-și animalul la pas, hunul înaintă spre care, urmat la mică distanță de ai săi. Chipul său sever, împodobit de mustăți lungi și subțiri, privirea atentă, ațintită asupra baricadei și chiar și ținuta sa nu erau noi pentru Sebastianus. Când însă îi observă brâul verde ornat cu aur, ce îi încingea talia, nu mai avu nici o îndoială: Shudian-gun! Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-și abandoneze calul. Privirea lui se întoarse spre dreapta, căutându-l pe regele său: pe o ridicătură înaltă, unde lupta era deosebit de îndârjită, văzu unduindu-se steagul purpuriu, cu sabia de aur pe el, și zări coama roșie ce împodobea coiful lui Atila apărând și dispărând în mai multe rânduri prin mulțime. Sub atacul de nestăvilit al regelui și al preacredincioșilor săi, cu toții perfect protejați de armură, dușmanul ceda teren. Văzând ceea ce se întâmpla, Balamber se însufleți din nou: victoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și apoi crescând tot mai mult ecoul galopului unei mulțimi de cavaleri. Se întoarse și văzu trecând în viteză peste câmpie mingan-ul lui Atila, care cobora panta și gonea către tabără. Recunoscu, între sutele de capete, și coama roșie ce împodobea coiful regelui. Se răsuci imediat și aprecie distanța la care se aflau vizigoții; aceștia, văzând că Atila era gata să scape din încercuire, se îndemnau unii pe alții cu strigăte puternice și își biciuiau și mai tare caii. O clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rânduri. De acolo, putu să-i vadă pe servitorii lui Atila care, într-un du-te-vino amețitor, strângeau într-o grămadă impresionantă toate bunurile sale: șei, cutii, covoare, haine prețioase, arme felurite și tot felul de unelte, care până atunci îi împodobiseră cortul și îi umpluseră carele. Regele era acolo și discuta însuflețit cu Valamir, Ardarich și alte căpetenii, între care Balamber îl recunoscu și pe Utrigúr. Mai erau și doi dintre fiii regelui: Ellak și Dengizich, care avea un braț înfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fără vreun sunet sau gest, fără deschiderea sau mișcarea pleoapelor, ci doar printr-o fascinantă și aproape imperceptibilă schimbare a calității privirii lui. După ce se îmbrăcară, deschiseră ușa și ieșiră în stradă, într-un oraș peste care ninsese prima zăpadă, împodobindu-l ca pe o mireasă. Dumnezeule! Ce minunăție! rosti Filip, exact în clipa în care îl auzi pe Carol exclamând cu năduf: Ce pacoste, fir-aș al dracului! Se priviră jenați unul pe altul, după care pufniră amândoi în râs
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Dar nimeni n avea acum ochi pentru el. În fruntea alaiului pășeau câteva fete tinere purtând Scaloianul o păpușă meșterită dintr-un băț cu crăcan, modelată din clisă galbenă și înfășată în zdrențe părăsite femeiești. Cu mâinile și picioarele legate, împodobit cu flori, canafi și coji de ouă roșii, Scaloianul zăcea întins într un mic coșciug de șindrilă. În șanțul de la marginea drumului stătea Hepu nebunul satului. în poziție de drepți, cu palma la tâmplă, dădea solemn onorul ca un conducător
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
săpat cu bărdița birjarului. Deasupra mormântului am așezat un bolovan - modest monument funerar - și, împăcați în suflet de isprava făcută, am plecat. Umbrele serii ne învăluiră repede. În curând mantia cerului fu bătută de toate pietrele prețioase cu care se împodobește de la începutul timpului. Dar poalele mantiei se mișcau. Cea din stânga cobora cu toate diamantele ei sub dealul dinspre apus, iar cea din dreapta se înălța peste dealul din răsărit, ridicând alte diamante sclipitoare, în mijlocul cărora, ca un motiv stilizat de broderie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Pisicile Își frecau blana de pulpele sale flasce și miorlăiau și ele, cuprinse de călduri. Iar În mijlocul odăii, printre blănuri negre, albe și vărgate, stătea Într-un fotoliu picior peste picior, trăgând din narghilea, o ditamai șobolăniță, al cărei cap Împodobit cu o coroană aproape că ajungea până-n tavan. Alți doisprezece șobolănași mai mici, Îmbrăcați În haine de apostoli, stăteau cățărați pe burta ei, sugând din cele douăsprezece țâțe, din care țâșnea, Împroșcând tavanul și pereții, un sânge negru precum smoala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sex dublu, uneori chiar triplu. „Cum, triplu? se gândi Mașa. Asta Înseamnă, adică, trei. Ce poate să facă un om cu trei sexe odată?“ Și Mașa Își imagina un bărbat musculos căruia Îi atârnau Între picioare trei țevi de plumb Împodobite cu șase clopoței. Țevile de plumb băteau darabana, iar clopoțeii, pe măsură ce sunau, Își schimbau culoarea, devenind când albi, când roșii. În pudoarea ei, Mașa nu Îndrăznea să-și Închipuie organul bărbătesc așa cum arăta el În realitate, deși avusese ocazia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În sinea ei femeia, având Încă destul de vie În minte imaginea celor trei țevi de plumb Înroșite ce se aplecau spre pulpele sale, rămase Încremenite. Deodată Însă țevile se blegiră, se răsuciră ca niște frânghii, iar clopoțeii cu care erau Împodobite fesele Extraterestrului scoaseră un sunet jalnic, un fel de scheunat neputincios, desprinzându-se de la locul lor și picând ca niște pere mălăiețe la pământ. Mașa Își vedea corpul Întins de data asta nu pe un trunchi de copac, ci direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
N-am nevoie de așa ceva, se precipită gazda. Pute de la o poștă... - Uneori la casa omului e nevoie și de câte un țap, spuse Extraterestrul cu subînțeles. Stăpâna casei Își plecă rușinată privirea, spre pantofii de lac galbeni ai vizitatorului, Împodobiți cu catarame strălucitoare și pinteni de alamă ce zdrăngăneau la fiecare mișcare a sa. Pantofii contrastau cu pantalonii negri, călcați la dungă, și cu ciorapii de mătase roșii, pe care se vedea Încrustată o diademă reprezentând un vultur cu ghearele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
altfel, aceste creaturi aveau un grad de inteligență care te punea pe gânduri. „Nu cumva, Își frământă mintea Ippolit, șobolanul din fața mea are și el o viziune În care eu apar ca un monstru biblic?“ Nu se știe de ce Subotin Împodobi substantivul „monstru“ cu un epitet atât de strălucit. Mahmureala Îl determina, probabil, să devină extrem de inventiv. „Pentru această creatură eu trebuie să fiu ca un fel de chit...“ Și, gândindu-se la aceste lucruri, lui Subotin Îi reveni În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În mahmureala sa, Subotin o asemănă c-un Buddha. „Prin urmare, doamnă?“, făcu el, privind țintă la cele două șiruri de câte șase mameloane, așezate de o parte și alta a axei abdomenului. „Gheișa“-Buddha mișcă Încetișor din botu-i ascuțit, Împodobit cu mustăți sure. Semnul părea să fie da. „Văd că Începem să ne Înțelegem“, Își Înmuie glasul Ippolit. „Deci, doamnă, așa-așa, făcu el dregându-și glasul. Doriți cumva această bucățică de salam?“ „Gheișa“ scoase un chițcăit gingaș. „Am avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de un profesionist de clasă În așa fel, Încât Îi scotea În relief tinerețea trupului, oferind privirilor o distinsă eleganță!! În ce privește ochii...? Încremeni de uimire...! „O tu, benefică natură generată din metamorfoza Universului, cum ai reușit să construești acest exemplar Împodobindu-l cu asemenea mărgaritare...!?” Având ploapele deschise la capacitatea lor, albastrul curat din privirea ei, rivaliza cu Însuși „Albastrul Cerului” În timp ce ochii incredibili de săgetători propulsa În relief, albastrul curat Într-o așa manieră Încât, acel albastru de (Voroneț*) era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
an de zile pînă În momentul depunerii sale la Penetenciarul Rahova. V COMPLOTUL ȘACALILOR În seara zilei de 25 Mai 1980 restaurantul M.A.I.-ului din str.Știrbei Vodă, cunoștea o agitație specială. Salonul principal era capitonat cu catifea roșie Împodobit cu multe steaguri naționale În timp ce era agățat pe un perete din intrarea rezervată numai gradelor superioare tabloul dictatorului român,Nicolae Ceaușescu ce cu privirea lui vicleană părea suspectectând activitatea protectorilor săi. Acest măreț palat ce pe vremuri fusese reședința de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Clasa de mijloc, eșuând În a-și crea o viață spirituală proprie, investind totul În expansiunea materială, se confrunta cu dezastrul. De asemenea, cum lumea devenea dezamăgită, spiritele și demonii expulzați din aer erau acum luați Înăuntru. Rațiunea măturase și Împodobise casa, dar ultima stare putea fi mai rea decât prima. Ei, deci, ce ar duce cineva pe lună? Șterse pălăria de fetru cu cotul, ieși cu spatele În vestibul, Încuie și Încercă ușa, chemă liftul, și coborî. Domnul Sammler, bătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
șalvari, lăsându-și favoriții să crească. Aceasta era deplinătatea lor simbolică. O oligarhie de tehnicieni, ingineri, oamenii care manevrau mașinăriile grandioase, mult mai sofisticate decât acest automobil, aveau să ajungă să guverneze cartierele industriale Întinse, pline de adolescenți boemi, narcotizați, Împodobiți cu flori și „Întregi“. El personal era un fragment, domnul Sammler Înțelegea acest lucru. Și avea noroc să fie așa. Totalitatea Îi depășea puterile În aceeași măsură În care nu era În stare să facă un Rolls Royce, piesă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
modifica universul, și așa, vârful peniței deschizând frontierele, drumuri, bulevarde, poduri, va trasa. privind harta, ne vom întâlni... goblen cu fir de mătase goblen cu fir de mătase fata cu mandolină acorduri de septembrie întoarce în rotunjimi de copac cornișe împodobite cu hortensii înflorite printre castane pași șovăitori de bătrâni în landoul pictat cu crizanteme aurii scrâșnete de copii un șarpe vertical desparte amărăciuni de bucurii rugăciuni și iertări ne apropie de Dumnezeu stropi de ploaie sting arsuri ale frunzelor moarte
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se aștern în rostire iau timpul la braț și-mi sorb în grabă cafeaua o ploaie de cuvinte curg liniștite între noi îmbălsămate în licoarea magică adaugă strălucire în casa ochilor tăi în dimineața asta cu frunțile descrețite cuvintele noastre împodobesc grădinile inimii cu petale de maci. Doar acolo unde simți cum suspină pământul unde mama te-a luat de mână și te-a învățat să mergi copăcel doar acolo apele își simt limpezimea și porți pe buze strălucirea din cântecul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]