384,087 matches
-
se cade să privești moartea și să o minți Inima beznei uneori simți că cineva stinge lumina din tine și dispare o dată cu ea mult prea repede ca să-i prinzi mâna și să-l afli câteva clipe stai încremenit apoi brusc începi să vorbești tare să râzi fără motiv așa cum se zbat păsările după ce li se taie capul ce știi tu să faci pe întuneric? ce-ai învățat tu în atâtea ceasuri cât ai privit inima beznei? cuvinte? nu folosesc la nimic
Poezii by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6058_a_7383]
-
eul lăuntric, cine vorbește în limba sinelui în limba stâncii vorbește! Tu nu vezi cum timpul iese din forma ce-o duce doar pentru a gusta din bucuria durerii de cruce? INTERIORITATE Stau neclintit, în afară de nume și sens stau fără de început ca și cum de la mine pleacă tot ce se înmulțește să piară. Stau neclintit în unimea necoruptă de nici un adaos, nemișcat de număr și în miezul tăcerii în afara sinelui și dincolo de orice câtime - față de mine nu se poate duce nici măcar o singură
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
vieții pe drumul de moarte pomul vieții ce avusese de rami chiar versurile astea ce vor ieși alandala dintre file de carte ca niște nervi sfâșiați sau râme sau vene tăiate... DE SPUS PRUNCULUI 1 Naște-te - e timpul să începi a muri... 2 E târziu să mai plângi: viața deja a început... COPACUL DINTRE GHILIMELE Nu este exclus să fi căzut pe gânduri sau pe sentimente - acțiune cvasiinertă ce m-ar fi dus spre scris despre copacul bonsai (un fel
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6165_a_7490]
-
versurile astea ce vor ieși alandala dintre file de carte ca niște nervi sfâșiați sau râme sau vene tăiate... DE SPUS PRUNCULUI 1 Naște-te - e timpul să începi a muri... 2 E târziu să mai plângi: viața deja a început... COPACUL DINTRE GHILIMELE Nu este exclus să fi căzut pe gânduri sau pe sentimente - acțiune cvasiinertă ce m-ar fi dus spre scris despre copacul bonsai (un fel de „arbore" între ghilimele pentru a se înțelege oarecum altfel aproape invers
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6165_a_7490]
-
poemului înalt, amețitor, n-a trecut. Abia sună de dimineață, se aud claxoane și strigăte în paturi noi abia ne trezim dintr-o obscură hipnoză și deschizînd larg ferestrele recunoaștem încet ceea ce n-a dispărut niciodată sub roua prăfoasă iar încep să ne crească părul, unghiile și noi organe de simțuri căci noi sîntem cadavre stupefiate de prunci Si din furia de motoare, sirene și pneuri a străzii prin zgomotul aiuritor al limbilor negre, galbene, albe, din vibrația dementă a concasoarelor
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
și partituri și fiecare în felul său își tîrîie expresiv existența. Sîntem muzicali, chiar dacă nu vrem, chiar dacă nu ne dăm seama. Simfonia noastră dodecafonică se aude pînă la ceruri, pînă la stele, și încîntă auzul heruvimilor și meteoriților. Abia acum începem lent să ne trezim. Să ne dăm seama că împotriva voinței noastre deși mulți sîntem afoni, noi totuși cîntăm: asemenea greierilor, broaștelor și turturelelor, precum frunzișul, vulcanii și furtunile tropicale, asemenea cutremurelor de pămînt și undelor electromagnetice, noi toți cîntăm
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
mai e ca înainte sunt poate fără să știu de mult în Triunghiul Bermudelor îngerul păzitor așa cum v-am mai spus și altădată în timpul vieții voastre nu vântul ne va mătura pe toți ci câte un vânt pe fiecare când începe să bată al meu pentru voi e liniște și pace o atmosferă pașnică se desfășoară de jur împrejur inexplicabil cum în partea aceea a pământului lucrurile stau atât de diferit nu ne înțelegem noi unii cu alții și nici noi
Poezii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6240_a_7565]
-
ar aduce aminte ce bună e carnea de om alb, eu aș pieri dintr-o dată, înghițit cu ultima picătură de sânge, invizibila picătură ce spală memoria ei, pentru că numele meu e interzis să-l scrie în carte, cum era la început numele lui Dumnezeu în calendare. 8. Dar nu se va-ntâmpla asta, pentru că Iisus le-a trimis făină pentru pâinici și ulei mătăsos, bomboane colorate pentru cei mici și pânze de cort. Vor mângâia o vreme pietrele, cu zeii închiși
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
sus... Din fotografiile, puse în undă pe net, ea zâmbește întruna unui necunoscut și câteodată mai intră în ramă marginea unui ocean, de unde mi-a și venit ideea să caut pe net prima dimineată a timpului, din ziua de unde-a-nceput spre mine să curgă... 11. (Văd un șir nesfârșit de bărci, legănate de valuri, cu pescari obosiți; nu mai au niciun strop de apă-n burduf, au băut ultima picătură de sânge a izvoarelor de unde-au pornit, când s-au
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
plasele din mîini, că nu le-a mai băgat nimeni în seamă de secole. Dar slăbiciunea lui sînt copiii de grădiniță. Cînd e vreme frumoasă, se întinde pe spate în iarba din parc și ațipește. Cum îl văd, ăia micii încep să chirăie și se reped: se cațără pe el, țopăie pe burta lui moale, se dau ca pe-un tobogan pe coada lui lungă... Fetițele împletesc coronițe de flori, pe care i le atîrnă în jurul urechilor și celor două cornițe
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
sosit/ Domnul Dino n-a venit./ Nino, Dino,/ Bambolino,/ Ce-ai mîncat/ De te-ai umflat?/ Mare cît un bloc,/ Cioc, boc,/ Treci la loc!". Țacanii îi trag la picioare și pumni în coaste pînă se înroșesc la față și încep să transpire; cei mai apucați își iau avînt și se reped cu capul înainte, ca-ntr-un perete de vată, elastic. Dar domnul Dino doarme liniștit mai departe. Educatoarele sînt în extaz: pot și ele să-și mai tragă sufletul
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
igienice... Capitalism de căcat! Valparaiso Dacă pițipoancele se uită ca prin sticlă pe stradă la tine, amintește-ți de Valparaiso. Dacă te-ai certat cu nevasta, bizonul de șef țipă la tine, iar prietenii te iau la mișto c-ai început să chelești și să faci burtă, amintește-ți de Valparaiso. Dac-un handicapat ți-a lovit mașina-n parcare și-a dispărut ca măgarul în ceață, amintește-ți de Valparaiso. Dacă ți-ai pierdut cardul, mobilul e mort și nimeni
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
o să fac oare când o să ne întâlnim și bătăile inimii tale or să-mi spargă față? o sa cad? sau o să-ți spun bună cu gura plină de sânge? Ne-am întâlnit târziu și pește golul lăsat de atâtea absențe a început să-mi crească o crustă și lumea aceea cu seri mărunte tangouri uitate atingeri sfârșite în ... Atunci a spart un craniu în asfalt un craniu de copil vopsit în culorile apusului a pășit peste el și m-a sărutat. Nu
Poem pentru pian și-o altă seară by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/6336_a_7661]
-
pam pam E ultima seară Clavirul a murit și vioară cu-n țipat scurt. culorile s-au șters și seara nu a mai mers N-a mai fost ca-n tangoul albastru în care-a spart o clepsidra - când eu începusem s-o sărut pe sub piele pe sub noaptea din obrazul ei stâng pe - nu era dragoste era poezie de parca între noi era poemul pentru pian și-o altă seară A fost frumos cu tine i-am zis fiindcă a fost. Să
Poem pentru pian și-o altă seară by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/6336_a_7661]
-
Jură că nu minte, face cruce: „să nu se închidă groapa peste mine", și spune că asta nu e încă nimic, uitați aici mușcătura mielului! Aici și aici. Își deschide larg pieptul. Pierdut s-a aruncat la pământ și a început să țipe. Că mă tem de mine însumi, nu mai pun bază pe nimic, sunt pierdut. Că s-au întors toate cu susul în jos, „nu-mi mai arde de nimic, nici să mă sinucid", nu mai am nici un apetit
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
audiez filozofie apuc să observ cum Sfîntul Duh cară sacii goi de ciment din curtea șantierului în toi. Cineva trebuie să facă curat. E asfințit muncitorii au turnat fundația Noii Lumi iar acum au dreptul să bea ceva tare. Putem începe să vorbim. Spune Tu primul. Văduva suedeză a lui Kafka Incredibil singur în viață -mă cred artist preocupat de culori ce imită sîngele închegat, vinul de inimă e pe sfîrșite, îmi număr pe degete prietenii din rafturi, toți dorm în
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
Coboară Si se așează cuminte în frescă. un personaj transparent Nu l-am înțeles niciodată, Nu i-am cunoscut definiția: Un personaj transparent Sau numai o boare Pe care nici nu o simți, Deși te atinge. După ani, după decenii începi să-i descoperi Urmele Întipărite în carne, Adânci Ca niște urme de ghiare. Tot ce știu despre el Este că se grăbește Spre locul Unde el încetează să fie. ce greu e sA mângâi Ce greu e să mângâi un
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
Emil Brumaru Începe anul. Ți-am tot scris sonete De laudă, neștiutor și pur De cît de trist se scurg și pe-ndelete Clipele dulci prin pîlnii mari de-azur. Ci-am vrut mereu să-ți pîlpîie un flutur Deasupra sînilor ca peste-un
Începe anul. Ți-am tot scris sonete… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6592_a_7917]
-
-n ceață, dar de bocet nu mi-i, Amintind-mi toamna, blândă, din Desești, Hribii și horinca, pe bătrânul Pârja, Oile, talanga, lavițe cerești. Patriarhul cârja și-a uitat-o-n iarbă, Cercetându-și stupii. ,,Don’ ~nvățător, Domnu’ Fodoruț, a-nceput să fiarbă Prunele de țuică, simt borhotul lor’’... 3. Doamne, se mai vede, uite-un călător , Vine plin de grabă, ia pieptiș nămeții, Are un pulovăr destrămat de lână, Unde stau, podoabe, spinii și scaieții. El adună cercuri sacre pe-
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
la catalog după seria din certificat ca și cum judecata de apoi e un joc cu numere eroii revoluției Atunci când vine Crăciunul oamenii râd eliberați și așează cadouri cuminți pe asfaltul înmuiat de zăpadă de la intercontinental unde crucile mici se trezesc când începe ziua pe magheru și se duc la serviciu cu părinții lor ridicarea la cer Îmi fac cadou de ziua mea libertatea de a pleca dintre oameni de a mărșălui în toate marile capitale ale lumii în pelerinaj libertatea de a
Poezie by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/6559_a_7884]
-
în țărână și în uitare vai nimeni știre-n lume de mine nu are rostirea numai rostirea e panaceu și alean precum apusul de soare mediteranean iar atunci când nu am cu cine mă convorbi mă adresez lămâiului de vizavi la început de drum viva la vida la sfârșit de drum sorti da sordida xxx rătăcesc pe mare ascultând goana valurilor izbite de țărm și visez la destinul corăbierului care musai c-am fost într-o viață anterioară la margine acolo are să
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
ușor, văd deodată limpede că nu un copil ține capătul sforii, ci, din păcate, din nefericire, de piciorul unui mort proaspăt, unui mort parfumat e legată sfoara. și chiar ieșind din nori, îmbrăcat ca pentru o zi de primăvară, am început cu frică să dau din mâini, din picioare. apoi am prins să rod sfoara care mă ține atât de legat. și tot urcam, trecusem de aer, trecusem de rămășițele aerului și eu rodeam funia, plutind prin ceruri îmbrăcat ca pentru
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
ca molii înfometate lumea peste mine. tot mai adânc sub piele, ca molii înfometate lumea peste mine. așa că mă duc în parc. mă așez pe o bancă. leg de mine în glumă o sfoară de bună seamă nesfârșită și imediat încep să mă ridic spre norii catifelați. dar ce frumos tălpile pornesc prin aer. nici nu trebuie să-mi desfac mâinile. mă ridic cu o ușurință uimitoare. doar că bine ar fi să prindă cineva capătul sforii. să nu rămân aruncat
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
a putut fi Lumea înciudat crispat congestionat Cuvîntul mărturisește ceea ce n-a putut fi el însuși. Frigul perpendicular Frigul perpendicular pe propria sa încremenire aerul frecat de zgomot se-aprinde cum un chibrit un mic vid muritor aidoma unei ființe începură să facă drumul înapoi toate intersectîndu-se bulucindu-se într-o oglindă ce se teme de lucruri cum un copil se teme de-ntuneric. Final Nici un gînd oricît de bicisnic nu te mai ia în seamă inumanul cer rotindu-se cum
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
Oamenii îi îmblînzeau Îi foloseau ca îngeri de companie. Dar poetul? Desculț, flămînd, cu hainele numai zdrențe Cerșea la poarta dinspre sud, pe acolo pe unde ieșeau din oraș Învinșii. În coșul de gunoi a aruncat zdreanța unui poem care începea așa: Doamne, cît de bine era pe atunci! Brutarul cocea pîine; Croitorul făcea haine pe măsură; Pantofarul făcea pantofi care zburau vrăjiți; Grădinarul planta tufe de flori ale căror lujeri se rupeau Sub greutatea mierii; Zidarul făcea ziduri care apărau
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]