22,906 matches
-
implicat și realizarea unei baze naționale de date, centralizată și actualizată cu strictețe, odată ce s-a constatat că numeroși medici implicați în procese de malpraxis, mai cu seamă persoane periculoase și lipsite de scrupule, se mutau în alt stat odată încheiate dezbaterile cu privire la cauza în care erau acuzați, și continuau să practice medicina, deși tocmai le fusese interzis acest drept. Respectiva bază de date s-a dovedit a fi extrem de utilă în acest sens, întrucât cuprindea informații complete cu privire la trecutul profesional
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
bacilului 1. Robert J. Milligan, Gallagher & Kennedy, P.A., september 1999, „Criminal Liability for Medical Judgement“, Findlaw for Legal Professionals. TBC au fondat bazele științifice pe care clinicienii și chirurgii au acționat cu mai multă siguranță și succes. În cursul secolului încheiat nu demult, dezvoltarea spectaculoasă a tehnologiei a furnizat și medicilor instrumente noi și extrem de eficiente de diagnostic (ecografie, tomografie axială computerizată, rezonanță magnetică nucleară) și de tratament (sulfamide, cortizoni, antibiotice, laser, chirurgie endoscopică etc.).1 În acest context, medicul a
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
în temeiul malpraxisului medical, concilierea apare însă, în majoritatea sistemelor juridice în care operează asemenea modalități alternative de soluționare, ca etapă obligatorie înaintea arbitrajului. De asemenea, dacă părțile se înțeleg asupra întinderii prejudiciului și asupra modalităților efective de despăgubire, convenția încheiată ca rezultat al concilierii are valoarea unui document autentic, public și solemn. Împotriva unei astfel de convenții se poate înainta în instanță o acțiune în anulare pentru aceleași motive ce pot fi invocate în cauzele de anulare a contractelor. Medierea
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
traseze conținutul polițelor de asigurare doar motivat de lipsa, deocamdată, a competiției pe piața de profil, respectiv de solicitările încă latente ale medicilor dornici de protecție. La fel, o atenție deosebită trebuie acordată prevederilor referitoare la durata pentru care polița încheiată își păstrează efectele. Sunt companii de asigurări care includ în contract clauze de tipul: „asigurătorul acoperă și cererile de despăgubire transmise asiguratului/asigurătorului ulterior expirării poliței de asigurare (maximum 36 de luni), dar generate de fapte culpabile notificate asiguratorului de către
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
la făurirea Statului Național Unitar l-au făcut recunoscut drept o autoritate în materie de înțelegere a problemelor drepturilor naționale ale românilor. Acestea au constituit propria valorificare a ideii de continuitate: ,,a clădi totdeauna viață nouă pe cea veche”. 30Odată încheiată activitatea sa la Conferința de Pace de la Paris, la 31 martie 1922, Alexandru Lapedatu a fost numit delegat și consilier tehnic la Conferința de la Genova, în Italia. El a participat alături de Ion I. C. Brătianu, Constantin Diamandy și Ion Pelivan la
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
la făurirea Statului Național Unitar l-au făcut recunoscut drept o autoritate în materie de înțelegere a problemelor drepturilor naționale ale românilor. Acestea au constituit propria valorificare a ideii de continuitate: ,,a clădi totdeauna viață nouă pe cea veche”. 30Odată încheiată activitatea sa la Conferința de Pace de la Paris, la 31 martie 1922, Alexandru Lapedatu a fost numit delegat și consilier tehnic la Conferința de la Genova, în Italia. El a participat alături de Ion I. C. Brătianu, Constantin Diamandy și Ion Pelivan la
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
mai târzie“29. 2. Limitele comparației S-a observat, pe bună dreptate, că nu se poate vorbi despre o filozofie mai târzie a lui Wittgenstein în sensul în care vorbim despre filozofia lui de tinerețe. Tractatus-ul este o operă filozofică încheiată. Mai mult, autorul are pretenția că a dat aici o soluție „definitivă“ problemelor pe care le-a abordat. Nimic din toate acestea nu se poate spune despre însemnările pe care le-a lăsat Wittgenstein în grija moștenitorilor săi testamentari, nici
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mod substanțial, adăuga, ștergea, schimba ordinea însemnărilor, intercala pasaje din manuscrise diferite ș.a.m.d. Spre deosebire de autorul Tractatus ului, Wittgenstein vedea acum filozofia ca o muncă de clarificare fără sfârșit, care nu-și va putea găsi sedimentarea într-o operă încheiată. Obișnuia să citeze aprobator sentința lui Schopenhauer că o carte filozofică cu început și sfârșit este o contradicție în sine. Prima condiție a producerii unei asemenea cărți ar fi o „stabilizare“ a gândirii în ceea ce privește premisele și concluziile ei. Pentru el
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de a multiplica însemnările care au fost publicate după moartea lui sub titlul Cercetări filozofice, pentru a le face astfel accesibile unui cerc restrâns de persoane apropiate. Despre această lucrare Wittgenstein „spunea că nu este, ce-i drept, pe deplin încheiată, dar nu crede că i-ar putea da forma definitivă în timpul vieții sale. Acest plan ar avea avantajul că după o anumită remarcă el ar putea să pună în paranteze expresia nemulțumirii sale prin formulări ca «Asta nu este cu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
vedea în ceea ce el a produs cu mari eforturi o operă filozofică de genul Tractatus-ului. 3. Distanța stilistică Diferența dintre Tractatus și texte reprezentative pentru filozofia mai târzie a lui Wittgenstein va putea fi caracterizată drept diferența dintre o filozofie încheiată și una în mers. Ceea ce limitează într-o anumită măsură, dar nu anulează, posibilitățile de a face comparație, de a identifica apropieri, deosebiri și opoziții. O deosebire bătătoare la ochi, pe care cu greu ar putea-o contesta cei care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
spaniole". Cortès și monarhia stărilor Unificarea teritorială și centralizarea instituțională în Peninsula Iberică au avut loc în perioada dintre secolele al XI-lea și al XV-lea. Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, când lupta de recucerire (reconquista) era aproape încheiată, evoluția spre unificare și centralizare a fost oprită de conflictele interne, provocate de marea nobilime și rivalitatea statelor ce o compuneau: Regatele spaniole ale Leonului, Castiliei, Navarei și Aragonului și Regatul Portugaliei. În acest context se constituie instituțiile fundamentale ale
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
caracterul criptic al castei marilor boieri se accentuează. Ei se disting net de boierii de rangul doi, trei și patru 644 care, la rândul lor, sunt menționați separat de "neamuri" și "mazili". Sub Constantin Mavrocordat evoluția în acest sens este încheiată. Calitatea fiecăruia se stabilea prin prezentarea documentelor, iar "partea" sau cinul boieresc și clerical se disting de "toți boierii țării" și "partea bisericească de obște". Această terminologie reflectă realitatea diviziunii corporative a țării în două stări principale, după criteriul raporturilor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ilustratele supraviețuiesc demolărilor,/ cutremurelor, incendiilor (O, Lisboa, Frisco, București,/ Alexandrii preferând pe/ Kavafis și Perse lui MD și MC și NC și AP și NS),/ inundațiilor, holocaustului, extazului erotic final", ne asigură poetul într-o incitantă Călătorie în erele geologice încheiată însă, deloc întâmplător, cu o apostrofă laconică țintită inclusiv împotriva acestei "mașinării/ triste, inutile, alchymice și năucitoare" care este, în fond, Literatura: "De dincolo de Carte, o voce răgușită și sceptică/ pronunță silabele sacre:/ A-JUN-GE!" Orice-ar face însă, poetul nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tot un "dublu" ficțional al prozatorului) e absorbit de lumea magică (dar vidată sufletește) a "visului american" (întruchipat de Gatsby). Această "glisare" psihologică spre un spațiu utopic trebuie interpretată, similar, ca un "refugiu" din fața realității sociale traumatizante. Nici ultimul roman (încheiat) al lui Fitzgerald nu face excepție de la menționata rețetă de construcție narativă (axată pe tema debusolării și ratării): Tender Is the Night/Blîndețea nopții, din 1934, reia problema existenței maritale zbuciumate (cartea a fost scrisă în perioada în care Zelda
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ca Om. Atât de importantă este responsabilitatea omului față de om, față de semenul său Întru umanitate, Încât nici Dumnezeu Însuși nu și-o poate asuma În locul său. Emanuel Lévinas - unul dintre cei mai profunzi și distincți filosofi ai secolului abia Încheiat, sublinia că Dumnezeu poate ajuta omul de a fi responsabil, dar, pentru a merita sprijinul Lui, trebuie să vrei să faci ceea ce este de făcut fără ajutorul său. Aceasta este esența umană: de a fi o ființă etică, un subiect
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
realizarea eficienței și a profitului. Continuă Încă să se răspândească acoperind cea mai mare parte a planetei. Este dominat de activități de tip industrial și de interese tehnice. Întrucât, pentru majoritatea țărilor este un proces mai mult sau mai puțin Încheiat, aparținând În bună măsură trecutului, nu va face obiectul analizei noastre. Al Treilea Val - „Suntem conectați și trebuie să cooperăm” - acumulează forță În sânul societății moderne, identificându-se cu un nou tip de organizare socială „bazată pe cunoaștere”. Peripatethice Interesul
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
de la Aron Vodă și Șapte Oameni, situată în depărtare de câțiva kilometri spre răsărit, unde se aflau principalele izvoare captate la vechiul sistem de aducțiune. Soluția era de fapt o reluare și dezvoltare a propunerii avansată de el prin raportul încheiat și transmis Epitropiei încă din toamna trecutului an 1841. "Este îndeobște știut și de mult dovedit din experiențe sublinia de astă dată hidrologul Hodocin că pădurile au o mare înrâurire asupra atmosferei și asupra izvoarelor aflătoare în pământ cu păduri
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
noastră se consolidase pe baze esențialiste, subiectul fiindu-și propriul fundament, imuabil și ire ductibil. Or, am înțeles treptat că identificarea, departe de a fi în mod natural dată pentru totdeauna, este, dimpotrivă, efectul unei construcții, al unui proces niciodată încheiat, niciodată deplin, mereu deschis. Problema o constituie faptul că, chiar dacă paradigma care a dat naștere conceptului de "identitate" nu mai este operantă, alte concepte, diferite sau complementare, care să țină seama de toate aceste schimbări de perspectivă, întîrzie să apară
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
plasată pe un postament foarte înalt, acolo unde și președinții ajung să-și dorească o glorie literară, convinși că e mai trainică decît una politică. Dar, consecvent cu sine, Djian admite că nu e niciodată mulțumit, că o poveste, odată încheiată, îl apasă în așa măsură, încît trebuie să se apuce de alta, pentru a încerca să-și satisfacă propriile exigențe... și tot așa. Scriitorul își simte cartea înăuntru, ea e cea care îl lucrează și îl determină, dar în clipa
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cunoaște o interpretare interesantă și în viziunea lui Horia-Roman Patapievici, pentru care, în general, postmodernismul nu este altceva decât un neomodernism, o modernitate recentă, de fapt, "o formă exacerbată de modernitate", deoarece, în sine, modernitatea nu poate fi depășită sau încheiată din moment ce conține în definiția sa timpul. Astfel, postmodernul este "un modern alienat", tipul "omului recent" idealul sugerat de autor fiind acela de a rămâne în modernitate, dar de a-i transgresa paradoxurile, devenind astfel un "modern tulburat", care încearcă să
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Lyotard se apropie de ideea de emancipare susținută de Vattimo, din moment ce pretinde că știința va dispune de informație perfectă și că, în principiu, oricine va putea folosi orice tip de informații, astfel încât, relativ metaforic vorbind, era Profesorului poate fi considerată încheiată. Transformarea realității și a mijloacelor de reprezentare a lumii în general sunt efectele de lungă durată ale mass-mediei și ale dezvoltării accentuate a tehnologiei. Astăzi se vorbește tot mai des despre "transmutarea realului în spectacol", despre o "societate de consum
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
the "Posts"", după expresia lui Best și Kellner, pare a fi o caracteristică a vremurilor noastre (emergența termenilor precum postindustrialism, postumanism, postfilosofie, postistorie etc. indicând acest lucru). Prefixul "post-" induce ideea periodizării, etapa precedentă fiind suprapoziționată, deși este epuizată sau încheiată, în timp ce etapa viitoare conține slabe indicii valorizatoare, fiind sub semnul incertitudinii sau, dimpotrivă, perioada care se vrea încheiată este subpoziționată, devalorizată, negată, în timp ce următoarea este privită în sens "eliberator" și pozitiv. Alți critici ai fenomenului se distanțează de interpretarea lui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
precum postindustrialism, postumanism, postfilosofie, postistorie etc. indicând acest lucru). Prefixul "post-" induce ideea periodizării, etapa precedentă fiind suprapoziționată, deși este epuizată sau încheiată, în timp ce etapa viitoare conține slabe indicii valorizatoare, fiind sub semnul incertitudinii sau, dimpotrivă, perioada care se vrea încheiată este subpoziționată, devalorizată, negată, în timp ce următoarea este privită în sens "eliberator" și pozitiv. Alți critici ai fenomenului se distanțează de interpretarea lui "post-" în termeni de posterioritate temporală (postmodernismul respingând de altfel ideea timpului linear) și se concentrează pe ideea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pornind de la practica scriiturii (écriture), care nu trebuie însă confundată cu noțiunea de literatură, care, la rândul ei, devine în principal limbaj sau text. Accentul pe procesualitate, mișcare și devenire (comune și postmodernismului) va face imposibilă analiza scriiturii ca obiect încheiat, finit și care poate fi studiat cu referire la mijloace sau instanțe exterioare ei înseși. Astfel, scriitura va fi surprinsă în propriul său spațiu, desemnat de conceptul de literaritate. În plus, practica ei va fi definită la nivelul textului, iar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vraja sunt sortite unei fixări pe care Barthes o contestă, în special pentru un limbaj de tip poetic. În același timp, scriitura este definită printr-o relație de contradicție cu termenul de operă. Dacă aceasta din urmă este un lucru încheiat, o marfă definitivată, scriitura, în schimb, produce desfătare, fiind sortită să rămână neîncheiată, mereu în formare. Ea excede vorbirea și devine un suplement care se înscrie într-un alt raport al locutorului cu inconștientul. Să concludem cu Barthes, înaintea lui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]