2,199 matches
-
nu trebuie confundate. Suspiciunea are în general la bază indicii că partenerul cochetează sau chiar „umblă” cu cineva, numai că semnele sunt ambigue, nu e nimic sigur. Neîndoielnic că uneori suspiciunea nu are bază reală. Semnele pot fi doar simple închipuiri ale celui gelos. Pentru oricine din exterior apare limpede că nu este logic să existe motive de gelozie. În acest caz, gelozia este irațională și poate lua forme patologice. Gelozia reactivă reprezintă reacția la recunoașterea celuilalt partener că a avut
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
necesitate în fața ofensivei și a mistificărilor produse de istoriografia românească marcată de tendințe anexioniste: „românii au scris și scriu despre Moldova prin prisma expansionistă, difuzând punctul lor de vedere. Cel mare teritorial, numeric crezându-se tare, croiește istoria după închipuirile și poftele sale. Apoi, dacă are ocazia, o impune altora”. Istoria Moldovei în date a fost caracterizată la data apariției ca o „reflectare fidelă a celui mai clar ultranaționalism separatist, regionalism absurd, ca alternativă la o identitate care nu există
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Înviază morții. (Regretele și remușcările, oricât de sincere ar fi, nu Înlătură fapta reprobabilă comisă, ci Încearcă, cel mult, să o scuze.) Nu tot ce zboară se mănâncă. (Când lași imaginația să se hrănească cu tot felul de iluzii, de Închipuiri fanteziste, ajungi În situația donchihotescă de a te „bate cu morile de vânt”.) „E bine să știți ce vi se datorează, pentru ca nu cumva să cereți oamenilor ce nu vi se cuvine.” (B. Pascal) „Unii se dovedesc naivi tocmai prin
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de incertitudine În raport cu noi Înșine sau cu alții). Μ Cine se refugiază În imaginar crede că acolo lucrurile sunt, În mod obligatoriu, mai frumoase și mai ușoare sau că ceea ce nu e cu putință În viața reală devine posibil În Închipuire. Dar și imaginarul poartă pecetea personalității celui care-l făurește: și acolo pot să apară monștri... Adevărul este că imaginarul nu ne schimbă viața, ci, de regulă, ne-o complică, deoarece cu cât iluziile sunt mai dulci, cu atât trezirile
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de atitudini și de moduri de a reacționa după o logică, alta, dar nu mai puțin tare decât a conștiinței, un ritm interior, consolidat Într-un fel de tainic simțământ al destinului, un apetit primar de forme, o efervescență a Închipuirii dătătoare de sens, adică un mănunchi de inițiative de o putere spărgătoare de stavili ca a semințelor și de o exuberanță năvalnică, precum a larvelor sau a vieții embrionare. Toate aceste atitudini, orizonturi, accente, inițiative răzbat În pofida presiunii ce-o
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Când te urăști, cum ai putea să iubești pe altcineva? Μ Unii oameni chiar și moartea o realizează cu discreție, astfel că abia Într-un târziu aflăm felul În care au murit. Μ Este mai greu de luptat cu demonii Închipuirilor noastre decât cu cei aparținând lumii exterioare, deoarece apetitul constructiv al unei imaginații maladive este, se știe, de nestăvilit. Μ Păcatul repetat Însingurează, deoarece ne Înstrăinează de „bine” și, astfel, de oameni. Μ Unii se supun probei curajului doar din
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
subiecte de actualitate, ci de chestiuni atemporale, abordabile În orice moment, și deci susceptibile, pentru scriitorul fără memorie, să fie tratate din nou de acesta fără să știe și În aceiași termeni: Or, nu aduc aici nici o Învățătură nouă. Sunt Închipuiri comune: pentru că le-am imaginat de sute de ori Înainte, mi-e teamă să nu le fi scris deja. Aceste „repetiții”, pe care Montaigne le consideră deja regretabile la un autor ca Homer, căruia i le reproșează, Îi par cu
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
tu îmi spui să fiu tolerant...! Marieta: Asta e! Ne batem gura de pomană! Noi îi spunem... îi vorbim... și el, în loc să ne asculte, vorbește cu Ovidiu! Octav: Și ai dreptate, Ovidiu, trebuie să înțeleg... realitatea nu e totuna cu închipuirile noastre... Așa e... Marieta: Așa, dă-i 'nainte! Octav: (între oboseală și humor) Mamă, am hotărît... Nu te mai trimit la mănăstire... Tu ești în stare să înnebunești toți călugării... și călugărițele... și chiliile... și clopotele... Te las în lume
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de-a le dezlega, pentru că: "poezia din adâncul minții/ e un soi de tablă de alt soi". Menirea poetului este de a pune în evidență puntea de dulceață între poeți și omenire: "și toți poeții se răsfață/ trecând-o în închipuire." El caută în poezie un drum care să-i ridice statuia râvnită, în ciuda atitudinii de indiferență simulată de-atâtea ori: "alt drum spre Hexametri/ mai pur și simplu nu-i/ Unde-am ajuns nu-i nimeni/ în candeli arde vin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în afara îngerilor/ Dumneata însuți ești un înger spunea Filozoful" ("De unde vine umbra"). Întreaga poezie se concentrează în jurul ideii de sacrificiu, precum și a câștigării încrederii marelui public: să fie ascultat și atunci poate să moară " Pe aceste izvoare ce-mi frământă închipuirea". Universul "pustiei" devine universul spiritual al poetului, univers supus trecerii peste care veghează cel căruia poetul îi înalță "imne". "Un imn trebuie spus noaptea și numai celui/ Care singur veghează trecerea". Confundarea poetului cu absolutul în sensul atingerii unei creații
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
e tentat să-i ironizeze pe cei care au abandonat poezia pentru a se face „oameni de treabă”, nu lasă nicicum să se înțeleagă că a fi poet e mai important și mai bine. Căci, cu toate satisfacțiile, unele peste închipuire, încrederea sa în propria-i vocație poetică nu e niciodată atît de puternică încît să nu regrete, într-o formă reținută, caracteristică, neputința de a se fi realizat în alt plan. „Eu - mărturisește - am încercat să fac ceva avocatură, dar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lui Eminescu n-a apucat să trăiască decît rolul de iubită, fiind retezată de coasa morții mult înainte de vreme. După moartea Casandreî, el a păstrat foarte vie amintirea ei, chipul ei și o roagă să nu-i dispară și din închipuire: "Tu mi-ai murit o dată/ Să nu-mi mori de-a doua oară, înger de amor!" (Iubitei) E de mirare că tocmai în vara anului 1880 Harieta a fost trimisă la un pension din Cernăuți. Acolo i-a scris Veronica
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
anamneză ce se eliberează pe măsură ce vocea lirică se lasă în voia unei imaginații pline de pathos, paradoxal febrile și pline de luciditate. Orice pretext îi servește, din această perspectivă, căci devine catalizatorul unei căderi în spirala imaginației ("singurul salt e închipuirea", notează undeva poetul). Desigur, avem de-a face cu o fantezie bine strunită de o conștiință hiperlucidă și autoironică, care l-a făcut pe Al. Cistelecan, prefațatorul celei de-a treia cărți a talentatului autor ieșean, să remarce că "un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
drept;/ te căutam de-o viață, te căutam mereu,/ erai sortită mie cum ție îți sunt eu/ de azi ești lângă mine, azi, încă te aștept...// Te-aștept să-ți sfâșii voalul misterelor de ieri/ când încă nu erai decât închipuire:/ ridică-l de pe ochii ce nu au amintire/ un duh păgân vor naște ascunsele-ți averi.// Dă-mi mâna să pornim prin crânguri, prin păduri,/ să rătăcim un veac știutele cărări!" etc. Cealaltă mare tematică a poeziei lui Dumitru Spătaru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a fi extremă: "E prea mult din tine în aceste cutii ale cuvintelor,/ în aceste profiluri,/ în aceste nesfârșite vecinătăți ale copilăriei.// Este prea mult din tine,/ tu, suflet de nicotină./ Apăs la pedalele tale/ și mergem împreună/ spre aceeași închipuire" (Despărțire). Deși, în alte secvențe poetice, autorul invocă, dimpotrivă, Despărțirea de sentimente formă, în fapt, a refuzului oricărui sentimentalism minor ori patetism efeminiza(n)t -, el nu se poate dezbăra nici măcar în reportajele prea puțin lirice de autarhia propriului univers
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
împrăștiat demult, casa Moromeților trece în mâinile Titei, unicul copil rămas în preajma bătrânului țăran. Dispare, odată ce praporii flutură la poarta Moromeților, satul ca imagine a lumii statornice, arhetipale. Moromete tragic, omul unei civilizații care piere, trăiește de aici înainte în închipuirea fiului. Capitolul despre moartea lui Moromete e tot ce s-a scris mai profund, în legătură cu această temă gravă, în literatura română. Romanul, în ansamblu, este substanțial, răstoarnă convențiile literare ale momentului, sugerând reala tragedie a lumii țărănești în perioada comunistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
pupeze. Într-o atmosferă stranie, mai apăsătoare decât cea din teatrul lui August Strindberg, piesa adună - într-un chip amintind de Luigi Pirandello, dar și de alți dramaturgi care, de la Shakespeare, întruchipează scenic, alături de personaje presupuse reale, și himere ale închipuirii unora dintre ele - făpturi teratologice grotești, incarnări ale nebuniei diabolice. În afara unor texte ca acestea, al căror centru dramatic e plasat într-un spațiu de regulă închis, antologiile de teatru ale lui P. conțin și piese cu subiecte desprinse din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
încet prin aerul luciu și pătruns de razele lunii, prin nourii negri ai cerului, prin roiurile de stele, până ce ajunseră în lună. Călătoria lor nu fuse decât o sărutare lungă [...] și ce frumos făcuse el în lună! Înzestrat cu o închipuire urieșească, el a pus doi sori și trei luni în albastra adâncime a cerului și dintr-un șir de munți au zidit domenicul său palat. Colonade — stânci sure, streșine — un codru antic ce vine în nouri. Scări înalte coborau printre
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
dat-o "abjectului", consideră că atunci "când ne uităm în oglindă nu vedem altceva decât pe noi înșine 101". Aceasta ar însemna că fascinația exercitată de vampiri și monștri asupra noastră provine din identificarea noastră parțială cu aceștia, fie prin închipuirile minții noastre, fie ca rod al căutării legitimității sociale, culturale și politice. O rudă a "vampirului spiritist" și o altă posibilă subcategorie a vampirului derivată din arhetipul Dracula ar putea fi, după părerea lui Jules Zanger, "vampirul nou102". Una dintre
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
ireal pentru că nu face parte din zona genuină a conștiinței competiționale a Naturii care este Natura Umană. Concluzia este fără dubiu: homo œconomicus nu poate naște niciun făt normal, pentru că el chiar nu are funcție biologică, fiind în fond o închipuire platonică din peștera preștiinței, lipsit de sentimente. Vocația epistemică a Economiei trebuie reconfirmată sub semnul urgenței. Atacurile dinspre științele experimentale propriu-zise se întețesc pe zi ce trece. Mai ales fizicienii (Bouchaud, 2008) reproșează economiștilor atitudinea de încadrare necondiționată în postulatele
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
recente care se dovedesc relevante prin recurență și amploare. Tranșant, răspunsul vizează finalitatea socială a funcționării pieței care rezultă ca parte prevalentă a efectelor recurente. Cheia constă în umanizarea pieței pentru a se rupe de originile de concept bântuit de închipuiri platonice, adică să se reîncarce principiul raționalității căruia i se supune piața cu semnificațiile excluse de moderni prin viziunea mecanicistă asupra lumii în general. Am putea aserta, pentru a spori supărarea unora, că piața trebuie colonizată cu indivizii care au
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Economia nu iese din ceasornic, nici ca expresie a cogniției, nici ca acțiune lucrativă. Sursa Economiei, și a conceptualizării, și a obiectualizării, este chiar omul care posedă secretul originii și conținutului timpului. Timpul ca resursă consumabilă limitată ține de o închipuire, de o fantezie umană: homo œconomicus. Spațiul are și el limitare de sens în Economie, ceva cu sensul de depozit al proceselor, ca resursă și rezultate. Spațiul astfel tratat a avut și în Economie rostul de a fi cucerit. A
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
întoarce în timp fără să-și piardă și forma și conținutul. Întoarcerea în timp a unei metode, pe lângă faptul că este imposibilă în realitate, este și lipsită de logică, chiar și când ar acționa contrafactual, ca o presupunere, ca o închipuire. Ar fi vorba despre un exercițiu gratuit, or științei și cunoașterii științifice le sunt străine gesturile gratuite, cum se întâmplă în artă și cunoașterea artistică, bunăoară. Sistemul are valoare de metaforă cognitivă nu în calitate de închipuire eternă care ne invadează rațiunea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ca o presupunere, ca o închipuire. Ar fi vorba despre un exercițiu gratuit, or științei și cunoașterii științifice le sunt străine gesturile gratuite, cum se întâmplă în artă și cunoașterea artistică, bunăoară. Sistemul are valoare de metaforă cognitivă nu în calitate de închipuire eternă care ne invadează rațiunea din peștera umbrelor platonice, ci ca matrice metodologică invită în relieful reconfigurat al gândirii științifice, din nevoia de a spori înțelegerea mișcărilor tectonice generate de tensiunile esențiale dintre om și natură ca un tot, dintre
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
sensul fiind reconstruibil aleatoriu de fiecare cititor interesat (Marino, 1969). Postmodernismul în sens mai larg are reflexe în mișcări sociale rebele de tip hippy, în unele secte religioase ce cultivă izolarea socială și abandonul vieții ca soluție de răspuns la închipuiri mântuitoare, dar și în dezvoltarea orașelor și a locuinței, în stimularea gusturilor prin exotic și a comportamentelor prin extravaganță etc. (Harvey, 2002) În economie, postmodernismul s-a manifestat firav, iar acolo unde a avut succes este în opțiunea pentru fragmentaritatea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]