2,188 matches
-
-ți prevestește sfârșitul lumii; și, necontenit, după capriciile ei îți sugerează alte gânduri, îți spune altă poveste, îți cântă altă simfonie. Răsăritul și asfințitul soarelui, lumina lunei, sclipitul stelelor, fosforescențile nopții produc pe luciul ei transparent adevărate feerii ce uimesc închipuirea. Frumoși sunt și munții cei mari cu formele lor fantastice, cu ghețarii, cu pădurile lor seculare, cu lacurile și cascadele lor, dar nici un spectacol de pe globul pământesc nu e mai măreț, mai impunător ca spectacolul mării. Cel puțin așa e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
văd deosebirea ce este între trecut și prezent. Și așa noi câteșipatru tovarăși stam cu inima smerită și nu puteam crede ochilor noștri; vedeam, pipăiam, răscoleam pietrele căzute în vrafuri la pământ și ne ziceam: oare nu-i un vis? Închipuirea noastră se speria când ne gândeam că aceste pietre sunt depozitarele atâtor taine ale trecutului, că atâta amar de lume s-a prăbușit sub dânsele, că iarăși atâta amar de lume le-a privit și le privește de veacuri stăpânind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
învăluia, legendele care parcă dădeau viață zidurilor ne țineau pironiți în loc și, deși soarele asfințise și umbrele nopței începeau a se rădica de la poalele munților spre vârfuri, totuși stăteam nemișcați acolo, duși pe gânduri, cu inima strânsă și cu ochii închipuirei ațintiți asupra trecutului. Nu se mai vedea acum decât o dungă subțire roșietică la apus, semn că împaratul zilei plecase din meleagurile noastre, iar în partea opusă luna în crai nou se ivise ca o secure pe ceri, amintitoare securei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
naturei. Astfel, întovărășit de Iacob Negruzzi, am plecat într-o dimineață cu trenul Paris-Lyon-Méditerranée spre Șvițera, iar Leon Negruzzi s-a despărțit de noi trebuind să se ducă la Ems, ca să facă o cură. Șvițera, iată o țară care surâdea închipuirei mele. N-o văzusem niciodată, prin urmare se înțelege că tot era să fie nou pentru mine. În adevăr, de cum am ajuns la Geneva, s-a schimbat panorama, parcă pusesem piciorul pe un pământ mai prielnic, mai apropiat de inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lui Chimborazzo nu e desigur un om ordinar, precum și mai puțin ordinar, dacă nu cumva un om estraordinar, va fi acela care va pune piciorul pe multinvidiatul Polul Nord. Lupta cu tăriile naturei are în sine ceva bărbătesc care în înflacără închipuirea și deșteaptă dorul de a le învinge. Astfel față cu englejii, căci englejii erau acei care se scoborau de pe Mont Blanc, m-am simțit în fundulș conștiinței mele pe o treaptă de inferioritate și, ca să mă mângâi de această stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
decât mine și era natural să nu fiu eu tocmai un ideal pentru dânsa, căci eram prea crud ca un pui abia ieșit din ou. Dar eu nu gândeam tot așa. Cu mintea ușoară, cu inima și mai ușoară, cu închipuirea caldă a unui copil ce acum deschide ochii, dânsa mi se înfățoșa ca o frumusețe fără păreche în lume. O! când zic lume, trebuie să recunosc că lumea mea nu avea pe timpul acela orizonuri tocmai largi, înlăuntrul cărora să fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nici măcar numele: abia mai târziu am aflat că o chema Maria; prin urmare, cu atât mai mult o iubeam. Aceasta nu trebuie să te mire, iubite cetitor. Asemine complicațiuni psihologice s-au văzut la oameni mai ispitiți decât mine, căci închipuirea are darul de a mări, de a polei realitatea. Simțeam între dânsa și mine neputința apropierei ep care lo descrie Schiller prin cuvintele: Sie ist nah und evig weit. Simțeam dorul tainic ce simte omul uitându-se la o stea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
toate aceste, a rămas ceva schimbat în mine. Chipul cel blond și diafan care mi-a dat cei întăi fiori de iubire, care m-a inițiat cu tainele unui rai sufletesc necunoscut mie pănă atunci, mi-a rămas neșters în închipuire ca o dulce vedenie ce-mi luminează și astăzi căpătâiul de noapte, ca un cântec ce-mi vine dintr-o lume dispărută; ca o poveste fantastică născută din pătura vremurilor, care-mi redeșteaptă primele vibrări ale inimei mele feciorești. Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
oi și care, stând pe un trunchi de copac la malul unui lac limpede în undele căruia se vedeau jucându-se păstrăvii, cânta doina din fluier, o doină așa de tristă, de parcă suspinau codrii. Nu știu prin ce joc al închipuirei, prin ce asociațiune de idei, întâlnirea acestei copile singuratice, văzută într-un cadru așa de poetic mi-a redeșteptat în minte imaginea Mariei care dormita de ani de zile în fundul amintirei mele, și atunci parcă chipul tinerei păstorițe se topi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
astăzi în raiul Brădățelului, am luat manuscriptul subsuoară și cu multă sfială, cu multă îndoială în inimă, l-am dus la societatea "Junimea", unde am primit botezul de autor. Cum a fost judecat în "Junimea" acest copil, cel întăi al închipuirei mele, am arătat pe larg în ultima mea carte Zile trăite, prin urmare, n-am acum nimic de adaos. E destul să zic că acest debut mi-a deschis ușa unui nou și larg câmp de muncă, unde am tras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
partenerilor săi și a introdus un sistem paralel de justiție civilă rezultând într-o dublare a ratei asasinatelor. Prin astfel de mijloace, Escobar a devenit în același timp de temut, un erou popular al celor săraci, și bogat dincolo de orice închipuire. Până la sfârșitul anilor 1970, Cartelul Medelin transporta pe mare cantități imense de până la 600kg de cocaină pentru a hrăni piața americană aparent nesătulă, cifră care a crescut, până la mijlocul anilor 1980, la 2000kg transportate cu submarinele și 10.000kg cu
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
au rămas toți copiii lui cu acest tic, ca un stigmat al familiei. I-am cunoscut În copilăria mea pe bătrânii feciori ai lui Gașpăr, oameni ciudați, „să nu-nop tezi cu ei“, Îmi spunea tata, și-mi fermeca mai ales Închipuirea o frumoasă copilă aleasă, cu sânge haiducesc În vine, vară bună cu mine, Sultana. L-am apucat pe bunicul, Moș Ghiță, după poreclă Beldie, care de cum da colțul primăverii și până toamna târziu sta singur cuc În fundul grădinii, sub nucul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tul secret“, numai pentru domni și doamne, și În care mă strecu ram pe furiș, m-am inițiat În tainele organelor sexuale cu abnormitățile și melancoliile respective, reproduse cu fidelitate În ceara sanguinolentă și tumefiată, de-ți treceau toate poftele Închipuirii; așa cum, tot În acea vreme, aveam să descopăr, În Lumea Nouă Ilustrată, ziarul de duminică al partidului socia list, la care era abonat tata, tainele fecundității și ale evoluției spermatozoidului, ovulului și foetusului uman În matricea nim bată de mistere
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
acolo, printre târgoveți și gospodari de toată mâna, printre tineri și unchieși cu ce i pe inimă și pe buze, printre pă durari și păcurari rătăciți de lume și bucuroși de oaspeți - despre tot ce privește vorba și zicala omului, Închipuirile și credințele lui, portul și uneltele lui, florile și buruienile locurilor, cu evocări istorice care dau culoare tragică ținutului, amintind de lupte, răscoale și isprăvi de temut ale trecutului. Zadarnic, prin urmare, se scuză și se scuză scriitoarea noas tră
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fără margini pentru obiectul pasiunilor lor? - Poate!... (Am văzut la noi la țară pe părintele fericit al unui copilaș abia Înțărcat ridicându-l În sus și sărutându-l, dragul de el, drept În poponeață.) Sau ca o expresie, dincolo de orice Închipuire, a supunerii lor oarbe În fața ascendentului de care se bucură totuși bărbatul, cu mărețele lui atribute virile? - Probabil!... Am văzut femei căzând În transe cataleptice doar la vederea phalusului În plenitudinea lui erectilă.) Din snobism, imitație sau curiozitatea lor de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
muie ratici cum am fost, cu ochii după toate fustele, când prea lungi și când prea scurte, fiindcă ele ascund, pentru noi, ăștia, Între gul mister de odinioară și de totdeauna al femeii, mister de care ne este Încă plină Închipuirea, acum, ca și În tinerețile noastre, dacă nu și mai rău acum - și mai având Încă timp să interpre tăm, pe scena acestei vieți, cu talente felurite, dar cu o vervă din ce În ce mai scăzută, cel mai frumos rol al nostru, al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nasturi și a Început a abuza, În felul cunoscut ei, de teama, de spaima, de groaza, de teroarea, de stupefacția și de ridicolul aflării mele În acel loc, În acea situație și cu acea femeie, Întrupare demonică a succubelor din Închipuirile delirante ale Evului Mediu. Ah! dar omul, femeia, ființa omenească, În sfârșit, cu reacțiile ei firești, cu scârba și grețurile tardive pentru tot ce săvâr șește Împotriva sfintei ordini a Naturii, mi-a apărut ca o mustrare violentă În clipa
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de șervețel cu numărul lui de telefon de la serviciu. „Dacă n-ai să mă suni, înseamnă că am trăit treizeci de ani greșit. Iar dacă nu te-aș fi reîntâlnit, aș fi trăit cu convingerea că totul a fost o închipuire de-a mea. Încă una dintre ele.“ După o lună de la această întâmplare, Vasile B. a fost sunat de femeia căreia îi spusese tot timpul Violeta. „Domnule - l-a întrebat ea -, de ce-mi ziceai Violeta, când pe mine mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a ajunge la bunăstare, ci o necesitate lăuntrică. De aceea mergem către ea întreaga viață, fără tristeți și fără regrete. Visul nostru este să trăim în ea, prin ea și pentru ea... și ne înfăptuim visul. Tot restul e numai închipuire și prejudecată zadarnică. PARTEA A II-A De profundis clamavi, Domine! 1 199 1. Dintru adâncuri am strigat, Doamne! (lat., v. Psalmul 129) Alb și Negru 14 decembrie 1954 Astăzi - o zi plicticoasă, lungă la nesfârșit în plictiseala ei zadarnică
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
toridă de vară, chiar lângă scara dudului, pe-o masă de tăiere, în mijlocul curții. De aceea a trebuit pus imediat capacul la sicriu când mortul tăiat bucăți a fost așezat pe năsălie în cea mai frumoasă odaie din casă. În închipuire am văzut însă dâra neagră-albăstruie din jurul gâtului său - de un albastru indigo ca dudele în copacul de-afară. Aidoma crestei oricărei găini, dâra de la gât devenise acum coroana lui. Mortul rupsese tovărășia cu propria-i carne, trecuse într-un alt
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
început să latre chiar la capul mamei, gudurându-se și emițând puternice semnale sonore deasupra capului ei. Mama a auzit aceste semnale, dar, în starea de toropeală, de oboseală și semiinconștiență în care se afla, a pus toate acestea pe seama închipuirii ei, drept halucinații. Dar nu erau halucinații, ci lătrături aievea, reale, scoase de un câine credincios care își manifesta bucuria la vederea stăpânului. Numai că el nu înțelegea mare lucru din această întâmplare și a abandonat-o puțin pe mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de chirpici sfărâmați, doi-trei copăcei piperniciți și amintirile. Tânărul adulmeca transfigurat parfum de trecute vremi, unduiri de duhuri prezente în aerul pe care îl inspira cu lăcomie, aduceri aminte ascunse în vegetația spontană atostăpânitoare. Casa, anexele, pomii răsar doar în închipuirea lui, pentru câteva clipe, și se retrag din nou în trecutul devorator de prezent. Reprezentându-și secvențe învălmășite din timpul petrecut la bunici, chipuri de persoane care i au întovărășit șederea, întâmplări ce i s-au fixat și rămas în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a închide televizorul ar însemna sămi bag capul in nisip. Concetățenii mei manipulați de televiziuni vor rămâne majoritari și, în plus, la fel de majoritari vor fi și la vot. Iar ce votează ei îmi determină viața. (2011) Despre veșnicie și alte închipuiri Scena ne înfățișează un grup de fete care stau întro casă de țară. Sunt așezate în cerc și îmbrăcate în costume populare - toate la fel. Vocea din off ne spune că portul fetelor este păstrat întocmai de pe vremea dacilor și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
să devin liber decît Întorcînd capul... Singura Întrebare era cît de mult puteam Întîrzia momentul acela. Deoarece știam ce se va Întîmpla. Știam că În urma mea nu era nimeni și că tot ce auzeam nu era decît o amăgire a Închipuirii mele și a memoriei mele. Suferința mea nu era atît Îndoiala, cît ceea ce trebuia să aleg: o Împăcare clădită pe o amăgire sau o libertate clădită În pustiu... Am amînat cît am putut alegerea. Am tîrÎt după mine amăgirea că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
diferite se perindară prin mintea lui pentru multă vreme. Rămânea îndelung asupra acelora care-i veneau mai întâi, fie că era vorba de faptele lumești de vitejie pe care dorea să le împlinească, fie de cele care se trezeau în închipuirea sa ca să le facă pentru Dumnezeu, până ce, obosit, le lăsa deoparte și se îndeletnicea cu altceva. 8. Exista totuși o mare diferență: când se gândea la lucrurile lumești simțea o mare plăcere, dar când, obosit, le lăsa deoparte, se simțea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]