29,704 matches
-
ai suferit chiar mai mult decît mine, L-ai văzut răstignit pe cruce și chinuit de vrăjmașii necredincioși... Timpul trece implacabil și Maria se împacă încet-încet cu o realitate crudă, dureroasă. Cînd s-a anunțat că șase ani vor sta închiși, Maria a mulțumit Sfintei Fecioare. Îl vedea pe Daniel supus probelor și canoanelor sortite martirilor aleși de Dumnezeu. Băiatul meu a fost ales de Dumnezeu. Prin chinurile sale spală păcatele noastre, ale tuturor. Îndurerată, Maria stătea mai mult prin biserici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
foarte bun. Căsătoria s-a terminat lamentabil, n-are casă, n-are prietenă, n-are ascensiune nici măcar ca a celor mai nătărăi colegi de-ai săi. Crăpam dacă îi dădeam cinci lei?! Ce idiot comportament am! Nu mai poate sta închis și iese în ploaie. Îi face bine răcoarea, iar pașii îl conduc spre muncitori. Din ochi îl caută pe bețiv. Unde-i Dobrilă? Crăpa după băutură și s-a dus să vă ceară bani... Nu s-a întors? Nu. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
caritabil. Rochia era superbă, machiajul o adevărată operă de artă și ploșnița... se plimba cu distincție, etalîndu-și pietrele prețioase. Toate femeile, frumoase rău și ele, au rămas cu gurile căscate, numai că nu se dădeau de gol și le țineau închise (adică gurile). Cu coada ochilor priveau mica spurcăciune împopoțonată cu măiestrie de mexican. Bărbații erau mai interesați de ce se afla pe sub ploșniță și chiar pe sub-sub ploșniță, mai ales că mergea zvonul că Viorel stătea nasol de tot la capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Uneori era înconjurat de prichindei, fiecare avînd cîte un ciomag în mînă și începea jocul sadic, care consta în a-l otînji pe Blegul. Speriat, disperat, potaia încerca să fugă și șarja într-o anumită direcție, aș zice cu ochii închiși. Dracii de copii nu erau proști și dirijau ciomegile cu destulă precizie și forță astfel încît Blegul încasa destul atunci cînd spărgea blocada. Afurisiții de pezevenghi țipau de bucurie cînd nimereau cîinele în plin. Blegul își crease un renume din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
siguranța mea și pentru liniștea celor care s-ar socoti atinși de oarecare însămănări. Deci începem." 1. (A)casă este locul unde ești așteptat. Petru a făcut cale întoarsă în inima muntelui. Drumul între două singurătăți îl recunoștea cu ochii închiși. Valea Bârgăului, acolo unde cu câteva zile în urmă un furnicar negru mișuna într-o gravitație browniană, era scăldată în galben hepatic. Soarele gelatinos se lua după cizme. Era noiembrie. Arbuștii, plantați într-o ordine perfect geometrică, stăteau neclintiți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
muguri pe cruce! Cunoștea pe de rost toate cântările. Viața o repetiție continuă în câteva "Ceasuri Împărătești". Învierea, o promisiune amânată, legată nod de batistă. La 16 ani, viața pe orizontală era o curgere domoală. Petru era decorul. Cu ochii închiși, cu bărbia căzută, cu genunchi tociți, cu palmele încleștate, cu umerii exfoliați, cu fruntea brăzdată. Un decor nu-l poți locui cu un alt decor. Este imposibil să saluți un decor, nu poți să-i ceri iertare unui decor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a trecut Dumnezeu. Vorbea poticnit, în șoaptă, în gând. Se credea auzit, ascultat, înțeles. Vorbea ca și cum ar fi înșirat mărgele pe o sfoară, peste care, mai apoi, călugării ar fi înnodat rugăciuni. Zâmbea cât să descrețească măști de duminică: Ochii închiși, dragilor, ochii închiși... Pentru voi, soarele se exfoliază din fotografii, pentru mine, lumina este o prostituată ieftină. Desfă-ți pântecele, mamă! Toamna bobul de grâu blestemă spicul, nu rădăcinile. Bobul de grâu, sub brazdă, a încolțit cruce, a crescut cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Vorbea poticnit, în șoaptă, în gând. Se credea auzit, ascultat, înțeles. Vorbea ca și cum ar fi înșirat mărgele pe o sfoară, peste care, mai apoi, călugării ar fi înnodat rugăciuni. Zâmbea cât să descrețească măști de duminică: Ochii închiși, dragilor, ochii închiși... Pentru voi, soarele se exfoliază din fotografii, pentru mine, lumina este o prostituată ieftină. Desfă-ți pântecele, mamă! Toamna bobul de grâu blestemă spicul, nu rădăcinile. Bobul de grâu, sub brazdă, a încolțit cruce, a crescut cruce și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
seama lui stăteau aliniați ca pentru inspecție. (Dumnezeu număra mormintele, mereu cu unul în plus.) Ce să mai creadă despre Tataia? Ieri, ca prin minune, s-a oferit să-i pozeze modelul nu s-a imprimat decât o linie frântă închisă, lipseau poveștile: Faceți liniște! Dumnezeu doarme într-un contur de acuarelă. Cum altfel să fi fost rugăciunea lui Petru dacă nu strigăt dezamăgit: Viața este o pastișă după Cioran. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu mare, Marele meu amânat, tu ești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
piept, perpetuu destin biblic. Lași o fereastră deschisă și Adam se va întoarce în propria coastă; bați în cuie fereastra, Adam va putrezi în intenții; însemnat cu pecetea mușcăturii eterne, nu se va întregi niciodată. Cu cât mai multe ferestre închise, cu atât mai inutil episodul în care Eva își va afișa complicitatea. Este îndeajuns să treci pur și simplu prin livada fructului oprit și vei fi învinuit de indiferență. Suntem sclavii lui Dumnezeu însemnați cu fier roșu. Este Dragoste! Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
insesizabilă, o polenizare în luna aprilie, puful păpădiei peste frunza de brusture, crater săpat în lumina ochilor. Doamne, ajută-mă să cuprind cu sufletul și dincolo de lăbărțarea luminii! Craterele se cicatrizează toamna, desfrunzire cu desfrunzire, până când viața devine o rană închisă, un ser vegetativ, o moarte în emisfera nordică a inimii. Viața într-o cicatrice, dulce lehamete. Trăiești și mori cu aceiași ochi, trăiești și mori cu aceeași inimă. Șarpele, generos, nu și-a împrăștiat tot veninul, nu a însemnat semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
este mai multă lumină, în spălător, cerul nu cobora sub pervaz: Ca să luminez, trebuie să atârn de un fir. Grinda-i suspendată de umerii lui Dumnezeu! 11. Doi ani au fost împreună. Numai nebunii cred că pot doza fericirea. Fericire închisă ermetic în recipiente de unică folosință; fericire 0.400 ml perfuzii pentru oameni singuri; fericire la kilogram, la bucată, cu dumicatul, firimitura, vândută în iarmaroc pe vreme de secetă; fericire de împrumut ce ține loc de pat plin, de burtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fetițo, te descompui? Am irosit orzul pe gâște anul aceasta! Hai, ieși, du-te și dă cu apă pe față! Doamna Loghin, spaima liceului Ibrăileanu, o babă acră, obeză, încruntată, stresată, nemulțumită. Blestemată femeie. Era trecut de 11. Cabinetul medical, închis; în parcul școlii, toate băncile ocupate; în curte, proful de sport verifica numerele matricolelor; la poartă, bătrânul armean, obosit, capul plecat, barba răvășită, ochii închiși pe soclu. Obosit și îngândurat, bătrânul; Adela nu l-a iubit nici măcar în carte. Tristețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
l-a iubit nici măcar în carte. Tristețea ferestrelor nu legitimează întotdeauna așteptările. Undeva în eter, se intersectează expresivitatea celui care pozează, determinarea celui care modelează tiparul, intuiția celui care admiră. Arta se întâmplă acolo unde se întregește mesajul. Tristețea ușilor închise este mai relativă decât ziua de mâine. Deasupra pământului, pe soclu, se trăiește sau se moare la fel. Atât de simplu este să privești viața pe trei dimensiuni paralele identice: la doi metri sub pământ, la doi metri deasupra pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o locomotivă albastră sfredelea întunericul. Depoul, un cimitir de linii moarte. Când se pleacă, într-un colț de prosop se pune un ban: Să aibă cu ce plăti vămile", spun babele și fac cruce ca și cum ar bate într-o poartă închisă. Gara este și ea o casă îndoliată. "Aleluia! țipă locomotiva diesel. Aleluia!" Atenție, la linia unu se manevrează! S-a dus și acesta! În sala de așteptare, inutila sală de așteptare, se citeau stâlpii. Cineva a spart o sticla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a fi, cel ce se vrea; fiecare segment revendică iluzia celuilalt, terapeutul leagă noduri între două sau mai multe absențe; terapeutul aliniază borduri. Coborâtul în oglindă este o radiografiere a sufletului, privitul, un instantaneu alb-negru al memoriei. Insiști în fața ușii închise, fiecare clipă o multiplicare a e ceea ce ai rămas. Oglinda clonează fericirea de a fi în egală măsură cu tristețea de a nu te afla, oglinda știe tabla înmulțirii până la unu. Astăzi te-a durut o măsea, ieri te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mă-sa, iar până mă dumeresc ce hram poartă, îi dau canon să rânească în porcărie toată ziua. 48. Starețul, fost maior de securitate al direcției de informații, Consiliul Județean Buzău, secția anchetă și cercetări penale. Chiaburii semnau cu ochii închiși colectivizarea după ce tovarășul comandant îi convingea cu "vorbă bună". (26 au dat ortul popii pe timpul anchetelor, 30 închiși de la Râmnic nu au mai văzut soarele, 210 deportați în Balta Brăilei, 13 împușcați pe timpul hărțuirilor din munții Nehoiului, 4 îngropați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și aruncă-i corbilor, taie-mă bucăți și mă împrăștie lupilor, stinge setea pietrelor cu sângele meu, fă ce vrei cu mine, dar nu mă alunga. Nu vreau să mă întorc în lume, chiar dacă Dumnezeu ar locui după fiecare fereastră închisă. Dumnezeu poartă vina gratiilor crescute în carne. Părinte, fă ce vrei cu mine! Bătrânul să-și ceară scuze de la cei care mi-au fotografiat inima slobodă. (Bunica a încercat sângele cum se încearcă apă pentru botez: a suflat de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
șine nu-ți justifică intenția de aripă. Până mai sus de tâmplă se întâmplă o trecere. Îngustă e puntea suspendată de cer. Doamne, vorbești de mântuire ca despre un examen de corigență la religie: "Pregătiți o foaie de hârtie, cărțile închise, fițuicile la coș, palmele la vedere!" ...palmele, două cărări paralele unite într-o singură rugăciune, la capătul celei drepte, palatul Împăratului Roșu, la capătul celei stângi, peștera zmeului. În care pământ să-mi îngenuncheze intențiile? Copile! Dumnezeule, abecedarul acesta despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
umbră impregnată pe o vitrină (vernisaj cu îngeri în albumul lui Dumnezeu), a decupat-o cu un foarfece de lumină dintr-o frescă cu gâze și fluturi (strada, un decor al absențelor, Dumnezeu a furat mireasa, lăutarii cântă cu ochii închiși). Este păcat să-mi caut toamna în icoană, părinte? Dimineața, la 4, înainte de binecuvântarea Utreniei, mă găsesc ramură ostenită în brațele ei; îi simt umărul, bărbia, pântecele, sânul, respirația, lacrima, de noiembrie. (Tristețea livezilor îndulcește suferința rodului copt.) Este păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lentile 6-, doi ochi pe față, doi pe dos, andreaua înțepa degetele, pe genunchi se șiroia agheasmă mare. Sub epitrahil, degetele arhimandritului deșirau rugăciune din fiecare bob de metanie; rugăciunea minții limpezea curgerea; sângele, râu adormit, își caută cu ochii închiși vadul; sub epitrahil, Petru, tot mai puțin cu fiecare incertitudine mărturisită, ochii două oceane pline de nerostire. Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu mult milostive, îți mulțumesc că prin mărturisirea mea m-ai învrednicit pe mine, păcătosul, să iau de la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
citea din învățăturile Sfântului Chiril al Alexandriei. 59. Dumineca Tomii. Domnul contabiliza necredințele. Golgota, precum o pușcărie pustie își lingea rănile, trecuseră 7 zile de la evadarea supremă. Hăitașii adulmecau urmele, sângele Mântuitorului însemna tocul ferestrelor; complicitatea înălțării, după fiecare ușă închisă. Hăitașii desenau hartă în jurul unei coaste împunse. Duminica Tomii. Prin acoperiș, cobora acrobatul cerului: "Pace vouă!" Doi unu: îndoială, șase șase: poartă-n casă, în inimă pumn de arginți. Ultima zi din săptămâna luminată avea să aducă întuneric peste obște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îl ținea chimirul. L-au ajuns blestemele noastre! Doamne, pe ăsta nu-l aduna la sânul tău! Lângă clopotniță, maiorul, învelit cu o pătură, părea ostenit după o zi de anchetă; parcă dormea, parcă făcea calcule, parcă pândea; cu ochii închiși, maiorul veghea mai limpede turma; așa proceda tataia când gândea afaceri, așa lega ideile cel mai bine închidea ochii; se ferea să nu-i fie citite cifrele pe retină, să nu-i divulge cineva planul, să nu-i descopere dușmanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și justiție. Dar, cum am ordonat, despre cazul Fântânele nu se transpiră nimic, ai înțeles? Vorbește cu Mihalache, el are nas bun, simte cu 5 zile înainte ce urmează să scrie limbricii ăia de ziariști. Am înțeles, domnule prefect, dosar închis. Pe călugări i-am dat în primire lui Anania, colonelul de la antidrog pus la insectar în mânăstirea Izvorul Tămăduirii. Bine, bine. Vezi că vorbești neîntrebat, știu tot ce mișcă în județul ăsta, bă! Înțelegi, tot, nu am nevoie de informatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
visat să fie, nu mai era nimic din toate cele așteptate. Viața, o evidență a înstrăinărilor. Inutil este, Doamne, să numeri Golgotele altora, când în sânge îți cresc răstignirile mereu mai multe, mereu mai înalte, mereu mai adânci. Cu ochii închiși sau cu ochii deschiși, realitatea, precum o curvă ieșită de la pârnaie, își fâțâia curul pe la capetele gândurilor. "Da" sau "nu" doi plozi neînțărcați, îmbrăcați în scutece identice, plozii târfei ieșite pe cauțiune: unul suge din țâța dreaptă renunțare, altul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]