2,835 matches
-
pentru ele satură-ți bine inima o dură pedeapsă, prin exil și locul exilului". Mai jos (v. 51 și urm.) Ovidiu face trimitere la tiranul Siciliei, Falaris, care, așa cum se știe din legendă, l-a aruncat în taurul de bronz încins pe inventatorul celebrului mijloc de tortură. Îl avertizează, deci, pe acel prieten nemilos: până la sfârșit, Augustus l-ar putea suspecta și pe el și l-ar putea pedepsi în mod exemplar, așa cum a făcut tiranul Falaride cu Perillus. În acest
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Este sortit pe curînd, căci voi-vei, tu, Cezar, orașe Să ocrotești, peste cîmpi să veghezi, ca pămînturi ori mare Făptuitor de rodiri și stăpîn peste-a anului vreme Să te socoată și fruntea cu-al Vènerei mirt să-ți încingă. Apa unifică, așadar, întreaga serie de ritualuri care se integrează în sfera fertilității și a rodirii; cu predilecție, de primăvară și de vară. De la Plugar se extinde la Paparudă, la Caloian, ca să ajungă la cîntecul de seceriș, al cununii și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ce, o discuție mai puțin amicală între mine și con... soarta. Ea zicea ceva, eu îi răspundeam și tot așa, până la un moment dat când mi-am zis că... cel mai deștept cedează. Așa că am amuțit. Acasă însă atmosfera se încinsese, eu nu mai puteam răbda să stau mereu cu gura închisă, așa că am preferat să ies din nou în stradă și să trag o raită prin cartier fumând câteva țigări. După o vreme, când am chitit eu că apele tulburi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și romanțe, o muzică frumoasă, duioasă și melodioasă, veselă și tristă, după sufletul fiecăruia. După ce am mâncat, m-am mai învârtit eu prin casă, m-am mai jucat și pe afară cu prieteni de-ai mei, iar în casă se încinsese o petrecere, pe cinste. Eu am stat cuminte pe ici, pe colea, dar cu ochii la ceva argintiu, strălucitor, care era pe perete, într-un fel de galantar, cum se agățau pe atunci vasele, cănile, cănițele și capacele de la oale
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
chiar și pentru noi, copiii. Războiul este ceva îngrozitor, un monstru imens, care seceră și pârjolește totul în calea lui. Îl simțeam în aer și în ființa noastră. Frunzele copacilor se îngălbeneau și cădeau la pământ mai timpuriu, aerul se încingea până la sufocare, izuri și alte mirosuri urâte pluteau prin aer, apoi sângele răniților veniți de pe front, care ieșea prin bandajele albe, restricții la alimente, încetul cu încetul, uraganul de foc se ivea în zare, făcând să piară tot ce-i
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
N-am mai văzut o fată așa de frumoasă ca dumneavoastră niciodată. - Suntețu foarte direct. Dar îmi place ce ați spus. Oare așa o fi? - Negreșit. Îmi permiteți? Mă numesc Toni. - Vera. Privirea mi-a alunecat spre mijlocul ei; era încinsă cu o curea neagră, de care era prins un breloc. Acum trei zile îi făcusem cadou unui prieten de ziua lui unul la fel cu acesta. Ei și? Asemenea brelocuri se vând cu sutele de mii, și toate sunt la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mai îndepărtate venea răspunsul: „ba un vin, ba un vin”, cel puțin, eu așa auzeam și așa aș traduce acel ciripit vesel. După două ore de desfătare, cu juvelnicul doldora de știuci, mă întorceam în tabără, unde cei doi verișori încinseseră o vajnică partidă de table. - Pe ce jucați? i-am întrebat. - Pe pumni, mi-a răspuns Tarzan. Cine pierde, o ia pe cocoașă. - Și cine o ia pe cocoașă? - Deocamdată Gabi. - Las-că vezi tu acuși, te fac marț și-ți
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fapt, dar n-aveam ce face, conta un singur lucru: eram la pescuit, în sânul naturii, dincolo de tot stresul cotidian. Hotărâsem să stăm o săptămână. Eram în a șasea zi și nu prinsesem nimic demn de a duce acasă. Băieții încingeau câte un campionat de table. Se mai iscau discuții, și-și dădeau la pumni în spate. Gazda bătăilor era Gabi, iar cel mai bun se dovedea a fi Hari. Mai jucau și poker, dar din lipsa banilor mărunți, jucau pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mea, era în uliță și se uita în ograda bojdeucii printre ostrețele de la gard. Creangă avea pe cap o pălărie neagră, era îmbrăcat într-o cămașă înflorată de culoare roșie din acelea fără guler, pantaloni de culoare închisă, largi și încins cu o curea lată, și cu bocanci în picioare. - Extraordinar! Era scund sau înalt? Sau asta n-a mai observat... - Era de statură potrivită, mai mult scund. Și să știi că eu am ținere de minte și așa a fost
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
piept. În clipa aceea am simțit ceva ca o pocnitură și mi-am pierdut cunoștința. M-am trezit într-un pat curat, între scoarțe apretate, sub cap aveam o pernă moale de puf de gâscă. O durere de cap îmi încinsese fruntea și tâmplele și nu știam de la ce putea fi. Femeia casei, văzându-mă că m-am trezit, mi-a adus o oală cu lapte cald, abia muls și m-a ajutat să-l beau. Laptele acela băut mi s-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dinafară, dar gândul umbla în altă parte. Iartă-mă, Doamne, se pomeni vorbind iar. Avea acum planul stabilit. Știa că mâine seară va dormi aci cu doamna lui și o va dezmierda dulce, despletindu-i părul. Va porunci să se încingă sobele, să fie cald în toate odăile. O să fie cald și bine... Dorobanțul de pe sală lipi urechea de lemnul ușii. Nu mai auzea podeaua scârțâind sub pasul grăbit. I se păru chiar că aude respirația liniștită a voievodului. — Vodă doarme
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ar fi semn, dar Constantin râdea și spunea că el nu este într-atât de mare, ca să trimită Dumnezeu semne pentru el și poruncea să înhame iapa la sanie aproape în fiecare seară. Pe la rubedenii, unde-i ducea iapa, se încingeau la chef și de multe ori rămâneau să doarmă prin străini. Doamne, ce zăpadă groasă era în anul acela! Și acum ninge și abia a trecut ziua Sfinților Arhangheli. O să fie iarăși iarnă grea? Toate iernile sunt grele, dar despre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
impas ciudat, dar fundamental a apărut o dată cu constatarea că dacă se încălzește un corp negru, de pildă o bară de fier, acesta tinde să emită lumină și căldură. Radiația lui este la început invizibilă sau infraroșie; după aceea devine vizibilă, încingându-se până la roșu. În cele din urmă se încinge până la alb, ceea ce înseamnă că emite toate culorile spectrului. Radiația spectrală, care depinde doar de temperatura la care este încălzit corpul și nu de materialul din care este făcut acesta, nu
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
dacă se încălzește un corp negru, de pildă o bară de fier, acesta tinde să emită lumină și căldură. Radiația lui este la început invizibilă sau infraroșie; după aceea devine vizibilă, încingându-se până la roșu. În cele din urmă se încinge până la alb, ceea ce înseamnă că emite toate culorile spectrului. Radiația spectrală, care depinde doar de temperatura la care este încălzit corpul și nu de materialul din care este făcut acesta, nu putea fi prezisă de fizica clasică. Kirchhoff a recunoscut
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
din toate zidurile, palid de oboseală, cu urechea însângerată de lovitura pe care mi-o dăduse călăuza, iar ei, înalți și negri, mă priveau fără un cuvânt. Era amiază. Sub loviturile soarelui de fier cerul răsuna prelung, foaie de tablă încinsă de foc, era aceeași tăcere, și ei mă priveau, timpul se scurgea încet, și ei mă priveau, timpul trecea și ei mă priveau întruna, iar eu nu le puteam înfrunta privirile, gâfâiam din ce în ce mai tare, și dintr-o dată am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
note false ca un adevărat actor. Promit că azi e ultimul meu cuvânt: adio! La sinceritate, vei rămâne-n veci, dator . Un vis neîmplinit Îmi amintesc tinerețea mea cu ceaiuri dansante, cu muzică beton pe discuri de vinil de se încingea acul pick-up-ului; dansam tangou, rock, lambada, ah, și ce formații, ce cântăreți; unul si unul! Când dansam după Boney M era nebunie, toți băieții voiau să-l imite pe Alfonso Farrell, la melodia „Rasputin”. Eu mi-l imaginam cu barbă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
benzi volatile, fosforescente, scurte vibrații scânteiază sub pleoape. Ochii deschiși ; îndârjit, să nu cedeze ; se prinde de muchia metalică a patului, vrea să se ridice. Metalul călduț, palmele jilave. Își pipăie gâtul, fruntea, umerii umezi. Transpirat, obosit de căldura care încinge pereții și de somnul din care se smulge greu, încetinit, ridicându-se anevoie, fără convingere, spre suprafața zilei. Încâlcite gânduri și cuvinte, tulburi clipe de trezire... noaptea l-a tot rotit, dar acum e treaz, stăpân pe gânduri, da, da
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aproape." 3. Ioan acesta este acela care fusese vestit prin proorocul Isaia, cînd zice: "Iată glasul celui ce strigă în pustie: "Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările." 4. Ioan purta o haină de păr de cămilă și la mijloc era încins cu un brîu de curea. El se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. 5. Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudea și din toate împrejurimile Iordanului, au început să iasă la el; 6. și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
mie, Dară a lui nume mai mult o să ție. Nalți suntem noi munții - zise-un vechiu Carpat, Dar el e mai mare, că ni-i Împărat. Atunci luna iese norilor regină, Fruntea lui cea pală roșu o-nsenină, Galbenele-i raze încing fruntea-i rece Că părea din munte diadem de rege. Și un stol de vulturi muntele-ncongior Cugetând că-i Joe, Dumnezeul lor, Când în miezul nopții, cununat cu nymb, Fulgere aruncă sus de pe Olymp. {EminescuOpIV 8} NU E STELUȚĂ Nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Stejarii cei rupți sunt podețe pe râuri, Lumine de fulger cărări îi arat-, Deși cerul lasă a vântului frâuri S-asvîrle toți norii de-a muntelui brâuri, El trece la astrul ce luce curat. Retras în sală mare de marmură trandafirie, Încins în strălucitul și negrul lui talar, Privirea lui o-nalță pe-a cerului câmpie Și cugetul lui sboară în lumi fără hotar. Și gând cu gând se-mbină în lungă reverie Și buzele-i se mișcă c-un zâmbet blând
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cu genele-i închise, cu visele-i de pace, Când palida gândire prin țara morții trece Și moaiă-n visuri de-aur aripa ei cea rece, Și cu acea aiasmă a lumei frunte-atinge Și-n creeri fantasie și-n suflet vis încinge, Ce ochiu veghiază umed?... ce sânge se frămîntă?... Ce suflet țipă-n doliu?... ce liră jalnic cîntă?... Sunt eu!... Privesc trecutul, o marmoră barbară, Pe ea-i gravată aspru ursita-ne amară - Și când văd viitorul cu norii roși de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
putut să întemeieze religii. Omul de astăzi se debranșează de încorsetările sacrului. Și firul de iarbă are o motivație transcedentală. Dumnezeu nu răspunde la rugăciuni. Și nici nu ține periodic conferință de presă. Doamne, ce simpozioane spirituale s-ar fi încingând noaptea prin marile biblioteci! Orice religie este promisiunea unui bilet pentru trenul veșniciei. Se pare că principala misiune a lui Dumnezeu e să prescrie păcatele noastre. Important e ce faci tu cu ce ți-a dat Domnul. Cred în Dumnezeu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
statistici femeile sunt mai slabe. Indiferent de marcă, un avion nu se prăbușește decât o dată. Misiunea salvamarului e să scoată omul din apă și apa din om. Tot vrăjitoare au rămas femeile. Dar lumea actuală nu mai are posibilitatea să încingă atâtea ruguri. Femeile se îmbracă în pantaloni pentru a deruta șovinismul masculin. Sportul este religia trupului. Încruntă - te, dacă nu - ți convine ! Dar nu da cep urii. Nu e serios poporul care nu - și poate potoli hoții și leneșii. Tragediile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
trupul. Tinerețea laicizează toate dorințele. Indiferent de marcă, un avion nu se prăbușește decât o dată. Misiunea salvamarului e să scoată omul din apă și apa din om. Tot vrăjitoare au rămas femeile. Dar lumea actuală nu mai are posibilitatea să încingă atâtea ruguri. Femeile se îmbracă în pantaloni pentru a salva șovinismul masculin. Sportul este religia trupului. Nu e serios poporul care nu-și poate potoli hoții și leneșii. Tragediile generează solidaritate. Dar una mult prea efemeră. Schimbarea poate fi snobism
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ce să-Ți răspund? Îmi pun mîna la gură. 5. Am vorbit o dată, și nu voi mai răspunde; de două ori, și nu voi mai adăuga nimic." 6. Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, și a zis: 7. "Încinge-ți mijlocul ca un viteaz; ca Eu să te întreb, și tu să Mă înveți. 8. Vrei să nimicești pînă și dreptatea Mea? Și să Mă osîndești, ca să-ți scoți dreptatea? 9. Ai tu un braț ca al lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]