7,005 matches
-
Reiko. — Sunteți sigur că ați Înțeles ce v-am cerut să faceți? Am auzit un mieunat de pisică În receptor și apoi vocea ei, care-i vorbea pisicii: „Am ceva important de discutat acum, așa că du-te tu frumușel mai Încolo“. Tonul vocii ei era mult mai blând decât cel folosit cu mine. — Dar și Gan a spus că nu știe nimic, am bâguit eu cu o voce tremurată. — Ce vorbiți? se enervă Keiko Kataoka. Gan nu e decât un neisprăvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vindem aspiratoare. Nu era un alergător prea bun. Fundul lui era prea mare, picioarele prea scurte, iar plămânii îi erau probabil prea uzați. Dar până să ne dăm noi seama ce se întâmplă, el era la aproape zece metri mai încolo pe alee. — Nenorocitule, scrâșni Becker. Vocea logicii trebuie să-i fi spus lui Poliza că se comporta prostește, că Becker și cu mine eram capabili să-l prindem cu ușurință, dar această voce era probabil atât de răgușită de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
raportul. Cum ați intrat aici? — Supraveghetorul de noapte al stației, domnule. El păstrează cheile în biroul său atunci când se închide la bagaje lăsate în păstrare. Deubel arătă spre un bărbat gras, cu înfățișare soioasă, care stătea la câțiva metri mai încolo, rozându-și podul palmei: — Ăla e. — Se pare că îl reținem de la cină. Spune-i că vreau numele și adresele tuturor celor care lucrează în sectorul ăsta și ora la care încep să lucreze dimineața. Indiferent de orele la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Îmi pare foarte rău. Becker înclină capul cu solemnitate. — Da, zise Ganz. Da, m-am gândit eu. — În mod normal va trebui să aibă loc o identificare, i-am spus. Nu e nevoie să fie făcută chiar acum. Poate mai încolo nițel, după ce vă mai adunați un pic. Am așteptat ca Frau Ganz să se topească, dar, pentru moment cel puțin, ea păru înclinată să rămână în stare solidă. Oare era din cauză că era asistentă medicală și era mai imună la suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
am fluturat o țigară spre ea, pe care mi-o smulse dintre degete. Și-o aprinse singură cu bricheta de pe masă și trase din ea ca un soldat din tranșee. Am urmărit-o cu interes în timp ce se plimba încoace și încolo prin fața mea, imagine întruchipată a îngrijorării părintești. Mi-am luat și eu o țigară și am scos chibriturile din buzunarul de la piept. Hildegard s-a uitat furioasă la mine când mi-am aplecat capul către flacără: — Credeam că detectivii trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să o vadă. — Sincer, domnule, nu credeți că e un pic cam prea riscant? — Bineînțeles că este, dar ce știm noi cu adevărat despre nenorocitul ăsta? Conduce o mașină, poartă o uniformă, are un accent austriac sau bavarez. De aici încolo, totul este sub semnul întrebării. Nu e nevoie să vă reamintesc eu că timpul ni se scurge printre degete. Că Heydrich mi-a acordat mai puțin de patru săptămâni pentru soluționarea acestui caz. Singura modalitate e să luăm inițiativa, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu există alternativă. Cât va costa? — Aici vorbim de viața Emmelinei, izbucni Hildegard. Cum poți să te gândești la bani? — Costul este foarte rezonabil. Sunt foarte sigur că veți fi satisfăcuți pe deplin. Dar haideți să discutăm despre asta mai încolo. Cel mai important lucru este ca dumneavoastră să vă întâlniți cu cineva care vă poate ajuta. Există un om, un om foarte înzestrat și deosebit, care posedă o capacitate paranormală enormă. E posibil să vă poată ajuta. Acest bărbat, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în locul dumneavoastră. Făcu din nou o pauză și apoi zise: — Otto! Luminile, te rog! L-am auzit pe Rahn ridicându-se în picioare ca și cum s-ar fi trezit dintr-un somn adânc și pășind în surdină pe covor: — De acum încolo, Weisthor nu va vorbi decât dacă este sub influența spiritului, zise el. Vocea mea va fi cea pe care o veți auzi vorbind cu el în timpul transei. Stinse lumina și după câteva clipe l-am auzit revenind în cadrul cercului. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și, uitându-mă la ceas, am văzut că era aproape ora 7. Prinzând cu cătușele una dintre mâinile lui Kindermann de mânerul portierei, i-am dat voie să facă pipi și am avut grijă de nevoile mele un pic mai încolo. Apoi, am împins roata de rezervă pe bancheta din spate lângă Kindermann și i-am prins de ea cu cătușele încheietura mâinii stângi și lăsându-i-o liberă pe cealaltă. Mercedesul este o mașină mare însă, așa că el se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
două magazine de haine, unde am văzut o urmă argintie, lungă, de melc, ridicându-se până deasupra unui manechin de croitorie, în timp ce pânza gigantică a unui păianjen amenința să înfășoare un altul într-o țesătură tăioasă ca o lamă. Mai încolo, la colțul lui Kurfürstendamm, am dat de o oglindă enormă care zăcea pe jos spartă într-o sută de bucăți, oferind imagini împrăștiate cu mine însumi, care se sfărâmau și trosneau sub picior pe măsură ce îmi continuam drumul pe stradă. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Relațiile cu cea mai mare parte a semenilor sunt plasate foarte adesea sub semnul ipocriziei, al invidiei, al geloziei, al trădării? Intersubiectivitatea sexuată pune mai multe probleme decât rezolvă? Normal, așa-i lumea, și încă pentru multă vreme de-aici încolo... Unii așteaptă schimbarea ei și speră o revoluție, o răsturnare provocată de presiunile sociale sau de forțele politice. Alții se mulțumesc să pândească schimbarea în comportamentul celorlalți, vinovați că nu corespund ideii pe care și-o fac despre ei. Cutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
esteticii - retorică, muzică, poezie -, logicii - despre semne și despre inducție -, teologiei - pioșenia, zeii, religiozitatea -, precum și istoriei ideilor și a filosofiei. Ansamblul ne oferă o variantă a epicurismului datată secolul I î.Hr. -2- Arhitectul, mecenatul și filosoful. Vila numită de atunci încolo „a Papirusurilor” se dovedește a fi plină de statui de monarhi din epoca elenistică, de busturi ale unor filosofi - trei ale lui Epicur, dar și ale lui Democrit, Pitagora, Empedocle, Zenon din Cition... -, ale unor poeți - Homer, Sappho - și retori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Eu, cel puțin, am corectat traiectoriile tot aiurea, încât nici nu mai știu pe unde ne aflăm. — Iar eu - zise Stejeran 1 -, în timp ce dormeați, v-am luat șurubul de la șoldul stâng, De-aia șchiopătați așa în ultima vreme. Dă-l încolo de șurub! făcu Felix. Nu șurubul contează, ci sufletu’! Uite, dragă Stejeran, ca să vezi că n-am nimic cu tine, îți las comanda navei. — Comandă-mi trebuie mie! făcu Stejeran I. N-aș da mătura din mână nici pentru zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
animale care nu stăteau jos atingeau din cauza picioarelor cam înălțimea unei juninci. — Cum se explică aceste benefice anomalii? întrebă Stejeran 1. — Imediat vă veți da seama! răspunse inginerul-șef. Tovarășe stagiar, te rog, faza nr. 1! Inginerul stagiar, dând mai încolo cratița, apăsă pe un buton. Imediat roboții văzură cu uimire cum ditamai porcii, după ce ridicară neliniștiți capetele, începură să plutească ușor ca niște fulgi, rotindu-se și întorcându-se pe toate părțile. Totodată, se porni un guițat general. — I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
scoată ovăz și, când colo, s-au trezit în vară cu o foarte viguroasă tarla de năut. — Da, așa e, cunosc cazul - spuse comandantul Felix S 23 - și nu e singurul. Însă problema e: ce facem cu rapița? — Lăsați-o încolo de rapiță, tovarășe Felix! zise responsabilul satelitului. Problema e dacă ne mai țin mult aici, căci nu mai rezistăm. Asta nu-i treaba noastră, răspunse Felix S 23. Noi avem sarcina să vă găsim, nu să vă luăm. Nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de algebră de la facultate, urmând să nu se mai ocupe cu precădere, ca până atunci, de fundarea axiomatică sau grupal-teoretică a geometriei, ci să se dedice în exclusivitate problemelor de algebră, pentru ca abia în ultimii ani de viață, din 1958 încolo, să se reîntoarcă la geometrie și să studieze spațiile, care sfârșesc prin a ajunge să fie desemnate în matematicile contemporane ca "spații Barbilian". 1956 I se publică în "Viața romînească" ultima poezie: Bălcescu trăind. 1961 La 11 august, moare la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
admirații: Mallarmé, Rilke, Rimbaud. - Dar literatura noastră contemporană? - Prin Matei Caragiale intrăm în literatura majoră. Sânt mândru că sânt contemporanul acestui romancier și că voi participa, fără merit, la vaza viitoare a vremii când au fost scriși Craii de Curtea-Veche. Încolo, nu mai văd decât romanul cu posomorâtă zidire de casă tătară al domnului Rebreanu. Apoi, fanteziile lui Ion Vinea, din nenorocire hibride, ca genul însuși al poemului în proză... Ultima oră, 28 septembrie 1929 NOTE PENTRU O MĂRTURISIRE LITERARĂ Întrebarea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
decât o formă deșertată de duh, o teribilă povară pentru cei care îl înconjurau și iubeau, totuși, ca pe un fetiș. După emeritarea sa, din 1930, Hilbert ține încă vreo câteva prelegeri, cu caracter din ce în ce mai popular, până în 1934. De aici încolo se abține cu sălbăticie de la orice manifestare în public. Facultatea de a gândi matematic îl părăsește. O vreme, în lungile lui răgazuri, mai citește cărți de filozofie. Urmează apoi, într-o cadență accelerată, cumplita dezagregare morală, despre care se vorbea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
care le trăim vrând sau mai mult nevrând ( cu obligativitate) în spațiul nostru mioritic. Trăim într-o epocă de adânc dezechilibru spiritual și moral, epocă în care mulți creștini ortodocși sunt ca niște copii duși de valuri, purtați încoace și încolo de orice vânt al învățăturii, al scriierilor și al artelor, prin înșelăciunea oamenilor prin tot vigleșugul lor, spre uneltirea rătăcirii pe acest pământ al nostru. Trăim timpurile când oamenii nu mai suferă învățătura sănătoasă, ci își întorc auzul de la tot
,,AVOCAŢII CERULUI ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364414_a_365743]
-
în emisiunea ,,Români în lume,, unde a răspuns cu multă sinceritate. Că de fiecare dată a vorbit despre românii răspândiții în lume pe care îi dorește mult mai uniții și mai responsabili și pe care va încerca și de acum încolo să-i ajute și să le fie alături. Am citit cu multă plăcere articolul scris de dumnealui, numi ,,Români Geniali,, în care aducea date concrete despre oamenii minunați, genii ai României care au lăsat peste ani pe fata lumii semne
UN OM DE DEPARTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364435_a_365764]
-
trîntește cu putere pe jos. Simt cum nisipul îmi intră în ochi, în păr și în gură. Mă chircesc la pământ ca un melc și las nisipul să mă acopere. Știu că este sfârșitul și aici va fi de acum încolo casa mea. Devin o dună de nisip la fel ca celelate. Un ultim gând îmi trece prin minte că aici este mai plăcut decât în pământul umed și rece. Un tunet puternic mă trezește din vis și mă pipăi fericită
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364428_a_365757]
-
trîntește cu putere pe jos. Simt cum nisipul îmi intră în ochi, în păr și în gură. Mă chircesc la pământ ca un melc și las nisipul să mă acopere. Știu că este sfârșitul și aici va fi de acum încolo casa mea. Devin o dună de nisip la fel ca și celelate. Un ultim gând îmi trece prin minte, că aici este mai plăcut decât în pământul umed și rece. Un tunet puternic mă trezește din vis și mă pipăi
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364432_a_365761]
-
a rămas singur pe lume, dar avea un nepot! În sufletul lui încerca să-l ierte pe Silviu pentru felul cum se purtase cu Claudia și se simțea răspunzător față de ea. Oare sentimentele lui vor deveni mai puternice de acum încolo sau îi va fi indiferentă? Va reuși să o iubească din nou? Încă îl mai atrăgea cu frumusețea ei și poate a judecat-o greșit. Poate! A oftat prelung, dorind să scape de povara acestor gânduri și după ce a parcat
FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364438_a_365767]
-
am simțit niciodată o dezrădăcinată de locurile natale chiar dacă am trăit departe de ele. Pentru mine viața este o stradă misterioasă, pe care am plecat de când eram copil și pe care sper să mai pot merge mult timp de acum încolo, chiar dacă vor mai fii multe provocări, dezamăgiri și semne de întrebare în drumul meu. Am avut o copilărie grea și uneori câte o lacrimă spală din când în când obrazul meu de adult, dar o alung imediat cu un zâmbet
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
noi care suntem păcatele tale! Venim după tine până ai să te oprești și vei face cu noi un zid la fel ca cel care se află în tine. El va semnifica trecutul tău, păcatele și moartea ta. De acum încolo el va fi casa ta și vei trăi rezemată de el. Așa vei fii mereu cu noi, deoarece acesta este destinul tău. Noi, păcatele tale! Știm că ne iubești, ne vrei în mintea și ființa ta, iar nouă ne ești
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]