2,617 matches
-
fusiforme, cu capete făcând mișcări omenești, cu ochi înțelepți. Fiecare dintre cele trei femele și apoi, mai leneș sau mai demn, masculul, s-au oprit în fața noastră 54 și ne-au privit, secunde întregi, cu gravitate. Cristina și cu mine încremeniserăm. Eram niște prăpădiți pe lângă marile și minunatele ființe care ne scrutau de după curbura moale a sticlei. Foarte curând s-au plictisit de noi și și-au reluat rotirile și răsucirile, atingerile delicate și jocul privirilor. Apa nu se clintea, nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
la ochiul din cer. Cântecul fetei se mai auzea de departe, slab. Un răget de leu sparse văzduhul. Și deodată cântecul se opri. Câteva clipe ascultară toți cu luare aminte. Apoi un țipăt scurt de fată ajunse până la ei. Oamenii încremeniră. Mai-Baka sări în picioare, punând mâna pe arc. Tankoko însă îl opri. Toți oamenii își îndreptară cu nădejde privirile spre ochiul străin din cer. Așteptau nerăbdători. Dogbe murmură: - Poate că zeul s-a prefăcut în leu și vrea să... - Taci
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ridică puțin fruntea și se uită pe sub gene la preot. Preotul văzu și lovi cu o nuia umărul unuia din robii care-i purtau scaunul. Cunoscând semnul, purtătorii scaunului se opriră. Robul care se uitase pe sub gene la tânărul preot încremeni, fără să-și mai plece privirea, iar ochii lui buni păreau că zâmbesc, deși nu zâmbeau. Văzând acești ochi, preotul se făcu vânăt de mânie și îl chemă pe soldatul înlemnit cu lancea în mână. Arătând cu nuiaua spre lucrătorii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bătrân stelele lumii. Se opriră pe lespezile de marmură neagră ale foișorului. Auta sorbi cu plăcere aerul plin de miresme tari. La miazănoapte se vedea Steaua Păstorului. Se întoarseră amândoi cu fața spre locul știut dintre răsărit și miazăzi și încremeniră. Steaua necunoscută nu mai era. Cât era de bătrân, Marele Preot se întoarse pe călcâie scrutând zarea de jur împrejur: steaua nu era nicăieri. Își ridică apoi privirile în sus, spre zenit, dar steaua nu era nici acolo. Atunci Marele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
foarte încet, zise același străin. Altfel ar fi ajuns, sau poate s-a oprit undeva pe drum. - Nu știa să oprească nici să zboare repede, spuse cârmaciul. N-a apucat să vadă tot... Auzind însă de Muntele de Foc, Hor încremeni. Uitîndu-se la el, și ceilalți se schimbară la față. Auta nu bănuia la ce se gândesc. Începu să simtă în el o neliniște aspră, crudă, întîia oară atât de mare de când se știa. Soarta răscoalei amenințate îi ridică un nod
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spus că nu te pot lăsa... - Eu rămân, răspunse Auta neclintit, și cuvintele atlante loviră înspăimîntător urechile fetei. Hor îl luă de mînă: - N-ar câștiga nimeni nimic din moartea ta. Ar fi o moarte zadarnică. Pricepând în sfârșit, Nefert încremeni: însă nu mai putea să vorbească. - Dar din pricina vieții mele se pierd atâtea vieți nevinovate. Am cel puțin dreptul să mor cu ei. Auzindu-l pe Auta, Nefert începu să plângă. Hor luă mâna lui Auta într-ale sale: - Gîndește-te
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și zidurile și lespezile din palatul Marelui Preot erau acum praf de scântei. Apoi se lăsă seara. Cu oarecare timp înainte de aceste două întîmplări, cele unsprezece corăbii lungi ale Marelui Preot ieșiseră în larg. Tăcut, pe punte, bătrânul privi acum încremenit în zare spre locul unde cu o secundă înainte se mai răsfățase în lumină neasemuitul său palat. Se stârnise vântul, bătând spre răsărit. Marele Preot ședea împietrit pe punte și privea îndărăt. Vâslașii primiseră porunca sa de a vâsli din
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Câți ani ai tu? - Nouă ani, răspunse copilul. - Și tatăl tău Ameno este rome... de-aici? - Tata și mama au venit dintr-o țară depărtată pe care zeii ne-au luat-o și ne-au dăruit țara Ta Kemet. Auta încremeni. Văzând că omul negru în haine argintii nu-l mai întreabă nimic, copilul plecă. Auta rămase tăcut multă vreme, până când Nefert îl luă de mână, chemîndu-l să meargă mai departe. Intrară pe o stradă largă, între case înalte cu ziduri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
grea pentru ea zise: -Are să vă spună Eugen. Eugen se înroși la față apoi cu capul în jos se adresă bătrânei doamne: -N-ar fi rău dacă mi-ați da partea ce mi se cuvine după tatăl meu. Bătrâna doamnă încremeni pentru câteva clipe, apoi zise ca pentru sine privind în gol: -Plata păcatului... Ramona, cu ochii mari de uimire la aflarea veștii întrebă: -Și la ce sumă te-ai gândit, Eugen? -Cincizeci de mii de lei, răspunse Eugen, cu mai
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
bani mărunți. Gândim cam prea pe termen scurt. Dar pe de altă parte, ducem pe umeri problemuța asta a speranței de viață. E un lucru absolut necesar, rânjește el. Se aplică aceleași reguli. Încerc să zâmbesc, dar simt cum Îmi Încremenește fața, de parcă toți mușchii și nervii din ea mi-au fost tăiați. — Știi toată chestia aia cu femeia misterioasă? Mi-am pierdut o grămadă de vreme cu ea, râde el și clatină din cap uitându-se la mine ușor stânjenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ai avut... ei bine, ai fi pus tu laba pe ea, frățâne. Trebia să ți-o spun. — Mda Ray, așa se-ntâmplă, Încuviințăm noi din cap. Despre asta-i vorba. Despre asta era mesajul lui Gus. Fața lui Lennox a Încremenit Într-un zâmbet estimativ, țeapăn În jurul gurii, cu ochii iscoditori, dar ciudat de neînsuflețiți și de mecanici, În stilul poliției. — Știi carei problema ta, râde el glacial, n-ai pusân practică ce propovăduiești. Nu putem zice nimic. Lennox ne vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
atent Ioane, că eu îl voi lovi cu cuțitul pe cel care a apucat-o de mână pe Mirela, continuând: - În caz că ceilalți sar în apărarea lui, vom tăbărî cu toți și îi vom snopi în bătaie. Auzind cele spuse am încremenit, m-am dosit mai bine și am așteptat plecarea lor. Când am ajuns la masă, discret, spun către fratele Lascăr: - Eu zic să plecăm la mașină și să ne întoarcem acasă căci ce am auzit în WC, nu-i a
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
care este povestită tortura, cu detaliile fictive adăugate, de pildă familia martoră la execuția atipică, prezența copiilor, "obligați să asiste și să observe că i s-au prins părul și barba, că i-a pleznit un ochi, că omul a încremenit ...", a medicului-călău responsabil de resuscitarea "osânditului la moarte prin carbonizare lentă" și, implicit, de prelungirea chinului, descrierea aproape tehnică a mașinii de tortură o spirală de fir incandescent, al cărei diametru permitea intrarea unui om "de-a bușilea" etc. -, devin
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
privirea către ceea ce dorește, prin chiar menirea ei, anume să indice religia. Altfel spus, în locul reașezării pe calea deschisă de principiul întemeietor al unei religii, spre și pentru a căuta legătura cu acesta având doar ca punct de plecare manifestările încremenite în texte, imagini, doctrine, accentul se mută, în cel mai bun caz, pe legătura dintre sisteme. Cu alte cuvinte, de cele mai multe ori, practicantul rămâne „aninat“ sistemului, care îi va închide lumea și privirea printr-o decupare mutilantă a propriei căi
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
dat principiului întemeietor), este semnul apartenenței neautentice, exterioare la o ideologie sau alta. Pe scurt, neautenticitatea naște și face să prolifereze ideologicul. încărcătura ideologică a unei tradiții este cu atât mai mare cu cât relația individuală este mai „nepersonală“, mai încremenită în tipare impuse, fără experiența directă a sacrului ca manifestare a prezenței divine. Dacă religiozitatea presupune prin definiție o serie de însemne și repere exterioare relevante pentru un grup, dar și o serie de practici, rituri, ceremonii menite a coagula
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ei vițel, atunci născut, imagine mai tandră decât poate părea urechilor noastre; tot Menelau, împreună cu cretanul Merion, îl iau în brațe, mort, să-l ducă lui Ahile. Antiloh, când e chemat și el în ajutor, auzind că Patrocles a murit, încremenește, se înfioară, rămâne fără glas, doar plânge amar (Antiloh e singurul care reacționează în felul acesta - asemeni cailor lui Ahile - ca și când durerea lui ar fi fost mai mare decât a celorlalți. Poate să existe o legătură între aceasta și faptul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ei vițel, atunci născut, imagine mai tandră decât poate părea urechilor noastre; tot Menelau, împreună cu cretanul Merion, îl iau în brațe, mort, să-l ducă lui Ahile. Antiloh, când e chemat și el în ajutor, auzind că Patrocles a murit, încremenește, se înfioară, rămâne fără glas, doar plânge amar (Antiloh e singurul care reacționează în felul acesta - asemeni cailor lui Ahile - ca și când durerea lui ar fi fost mai mare decât a celorlalți. Poate să existe o legătură între aceasta și faptul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în acest gen de Comedii care cer finețe și inventivitate", scrie Goldoni în Memoriile sale. Goldoni va regăsi mai târziu același conservatorism la Comedianții Italieni de la Paris, care nu mai au succes, căci nu au știut să evolueze și au încremenit într-un joc care și-a pierdut întreaga originalitate. El se lovește în privința lor de o rezistență încă și mai mare și nu va reuși să le impună Reforma sa. "Vedeam în zilele în care se juca Opera-comică o afluență
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fost curând infirmate de progresele științifice, doctrina a dăinuit, ba chiar s-a fortificat, pentru că a fost asociată unui partid politic, unui organism de luptă care nu își permitea "luxul nuanțelor", al discuțiilor, și nici chiar al actualizărilor: "marxismul a încremenit în forma unei construcții îndepărtate care nu a mai avut cu investigația științifică decât un tip foarte aparte de relații: cel de-a servi la condamnarea rezultatelor acesteia atunci când păreau de o asemenea natură, încât ar fi putut fi utilizate
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
susțin de asemenea că pentru a supraviețui mitul are nevoie de repetiție, dar că în timp formele sale se schimbă, există și opinii care susțin imuabilitatea formelor mitice, definindu-l ca "permanența absolută a unei imagini", orice figură mitică fiind încremenită în timp.461 În fine, o capcană metodologică ar fi încercarea de evaluare morală sau etică a mitului, forțarea sa în cadrele unei anumite paradigme sau a unei anumite perioade. Să reținem opinia lui Jean Charles Pichon, conform căruia, dacă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
arsă, găsit în biblioteca regelui asirian Assurbanipal. Legenda datează din mileniul III î.e.n. footnote>... Vânătoarea te apropie de tot ce e mai pur, țâșnit din originara matcă animală, maiestatea lebedei, sfioasa noblețe a ciutei, taina de sfinx a caprei negre încremenită pe vârful de stâncă cu ochii adânciți în amurg, fala cerbului încununată cu ramuri... Apoi, femeia și vânătoarea, dacă ne amintim de Diana, zeița vânătorii, sunt totuna... una și aceeași năzuință. Femeia transfigurează până la divin frumusețea animală, a tuturor formelor
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
negru îmbumbat cu ținte argintii. Anton, vânat de manie, îi puse mâna pe umăr și cu degetul la gură îi șuiera la ureche: - Moș‟ Chifu, ia-ți capcana și șterge‟o! ai înțeles? Și-i aruncă o privire care‟l încremeni. Dacă o dată te mai prind, te‟mpușc! ... și‟i întoarse spatele. Chipul lui smolit, vrând să zâmbească, se încruntă la ei, ca la lupi, între niște mustăți vânjoase, arse de soare și de tabac. - Hm?!.. făcu bătrânul, ridicând cu nevinovăție
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
adevarate îi este deajuns clipa... clipa plină, în care pumnul destinului tescuiește timpul într-o lacrimă de spirit.. Clipa din noaptea aceea, când aplecat pe gura babei lui, Lina, să-i audă ultimele șoapte... ea, cu un oftat, ce a încremenit vremile... și-a dat sufletul... Clipele astea, nu sunt timp, n-au să moară niciodată!... Focul lăuntric se potolea. Sudorile îl broboneau ca roua... O încredere atotstăpânitoare îl mai liniști... Pentru ce să-și mai întărâte ființa cu întrebări fel
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
drept în ochi, cu gura închisă. La doi pași în fața fetei se opri. Sfiala față de om, înrădăcinată de milenii în specia lui, teama nedefinită de inexplicabila superioritate a omului, de frica acestuia cu totul străină animalului, îl mai opreau... Rămase încremenit... Lupul se trezi parcă... își înălță mai sus fruntea, ochii, urechile și ascultă... Doar privirea omului, parcă îi paralizase dintr-o dată puterea de voință cu care-l înfruntă, și astfel se redeschidea acea prăpastie datorită careia rațiunea umană ține la
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
seara următoare nu avea nici o importanță pentru ei. Se întreba dacă nu cumva Diego era liber în seara asta. Trebuia să sune să-l întrebe. Un zgomot brusc o făcu să tresară tocmai când se pregătea să ridice receptorul și încremeni. Crezuse că era singură în casă. Bucătăria era lună, așa că, probabil, Maria, care lucra pe post de bucătăreasă și femeie de serviciu, plecase deja acasă. Max Christie juca de obicei golf după-amiaza. Dacă Lilith și copiii erau plecați, atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]