36,508 matches
-
blestem cumplit. Cel puțin așa spuneau oamenii din partea locului. Întrebându-i însă, nimeni nu putea spune concret ce se întâmplă cu cel ce îndrăznește să caute metalul galben, ignorând blestemul. În momentul în care deschiseseră mina, Boris fusese chemat de îndată de supraveghetorul șef. Venise cât putuse de repede de jos și fusese primul care intrase în interior. Mare îi fusese dezamăgirea când văzuse ce se afla înăuntru. Nu era nici pe departe o mină. Se afla într-o peșteră, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acum îl cunoștea bine, năvălea iarăși peste el. O cortină neagră închidea acum intrarea. I se părea că vede un lichid care fierbe, numai că suprafața acestuia era verticală. Valuri întunecate se agitau înăuntru, încercând să iasă în exterior. De îndată însă ce dădeau de lumina soarelui, se retrăgeau înapoi. Se mai liniști puțin, prinzând curaj. Deși tot nu pricepuse ce se petrece în grota aceea, înțelesese că animalul sau orice altceva era acolo, nu putea ieși afară, ceva îl împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spre următorul. Băieții s-au luptat ca niște lei, numai că n-au avut nici o șansă. Asta spun și eu, nu avem nici o șansă. Nu știu ce am slobozit din adâncul muntelui, dar cred că ar trebui să plecăm de aici de îndată. Nu ne putem pune cu chestia asta. Nici nu mă gândesc. Trebuie să ne folosim de animalul acesta. Nu-i un animal, credeam că ți-ai dat seama că nu avem de a face cu un animal. Asta încercam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai mult de trei metri. Gura întunecată a acesteia se căsca neagră în fața lui. Nenorociții aleseseră locul foarte bine, la apus, vâlva urma să intre direct peste el, iar Boris, aflat la adăpost în cabina Toyotei, va declanșa capacul de îndată. De acolo de unde se afla, nu-și putea da seama când soarele urma să coboare sub linia orizontului. Oricum, nu mai era mult până atunci, cel mult o jumătate de oră. Trebuia să facă ceva dacă nu voia să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
grota, parcă mai sfredelitor, veniră cu cîntări și psalmi; copiii purtau făclii și icoane, iar peștera vuia de cîntările lor pioase, de rugăciunile lor, răsunau vocile preoților, glasurile copiilor, ale băieților Îmbrăcați În alb, aidoma unui cor de Îngeri. De Îndată grota se va Împînzi cu fumul torțelor și de mireasma tămîii, toți cîntau Într-un glas Întru slava Domnului, preoți, copii și ei trei, Dionisie, Malhus și cuviosul păstor Ioan, cîntau Într-o simțire psalmi Întru slava lui IIisus Nazarineanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Într-o pădure de stejari, atît de deasă, Încît razele ultime ale amiezii străpung, ici și colo, coroanele rămuroase, pentru o clipă cîte-o frunză unduitoare, parcă ezitînd, cade agale pe pămînt, ca un strop sîngeriu, care se va mistui de Îndată. Fetița n-are cum desluși toate astea, așa cum nu deslușește că ziua-i În cumpănă și că Încet se lasă noaptea. Ea e prinsă cu altceva: urmărește cu privirea salturile amețitoare ale veveriței, a cărei coadă lunecă dibaci de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de zîmbet și cu capul aplecat Într-o parte, Îmi inspira o viziune cerească. Mă pregăteam să-mi dreg glasul pentru a-mi anunța prezența, Însă efluviile de Varón Dandy m-au dat de gol. Clara puse capăt concertului de Îndată și un zîmbet rușinat i se schiță pe chip. — Pentru o clipă am crezut că e unchiul meu, Îmi zise. Mi-a interzis să-l cînt pe Mompou, fiindcă spune că ce fac eu cu el e un sacrilegiu. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-mi citească gîndurile, Îmi sugeră că, atunci cînd voi vrea, puteam să citesc Umbra vîntului și că, ya puestos, puteam Începe cu Începutul. În felul acesta, Încercînd a imita acele glasuri de la Radio Nacional ce recitau viniete de factură patriotică Îndată după ora de Angelus cu o grandilocvență exemplară, m-am lansat În a vizita textul romanului, Încă o dată. Glasul meu, un pic amorțit la Început, s-a relaxat Încetul cu Încetul și, În curînd, am uitat că recitam, spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ai clipi, cu un frig subit În trup. O mînă Îmi oferea un chiștoc din beznă. — Cine sînteți dumneavoastră? Străinul Înaintă pînă În pragul beznei, lăsîndu-și chipul În umbră. O adiere de fum albastru ieșea din țigară. Am recunoscut de Îndată costumul negru și mîna aceea ascunsă În buzunarul jachetei. Ochii Îi străluceau ca niște mărgele de sticlă. — Un prieten, zise. Sau asta nădăjduiesc să fiu. O țigară? — Nu fumez. — Bine faci. Din nefericire, n-am nimic altceva să-ți ofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
uluit, se opri. Clara Îl strînse fără să Înțeleagă, frecîndu-și trupul de al lui și lingîndu-i gîtul. — Ce s-a Întîmplat? gemu ea. De ce te oprești? Ochii lui Adrián Neri ardeau de furie. — Nu-i nimic, șopti el. Mă-ntorc Îndată. Neri s-a ridicat și s-a năpustit spre mine ca o ghiulea, strîngînd pumnii. Nici nu l-am văzut venind. Nu-mi puteam lua ochii de la Clara, Învăluită În sudoare, fără suflare, cu coastele desenîndu-i-se pe sub piele și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care luase loc cu șase rînduri mai În față se Întorsese și mă privea fix. Fasciculul luminos al proiectorului perfora negurile din sală, un suflu de lumină clipitoare care abia contura linii și pete de culoare. L-am recunoscut de Îndată pe omul fără chip, Coubert. Privirea lui lipsită de pleoape lucea, oțelită. ZÎmbetul său lipsit de buze rînjea În beznă. Am simțit cum niște degete reci mi se strîng În jurul inimii. Două sute de viori izbucniră pe ecran, urmară Împușcături, strigăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu-i mînă, ci presă hidraulică, iar eu am nevoie de niște degete de violonist pentru treburile mele de la firmă. Tomás Îl slobozi, cerîndu-și iertare. — Altminteri, dumneata ce poziție adopți În privința teoremei lui Fermat? Îl Întrebă Fermín, frecîndu-și degetele. De Îndată, se angrenară Într-o discuție de neînțeles despre misterele matematicii, care mie mi-a sunat ca limba chineză. Fermín Îi spunea mereu dumneata, sau doctore, și se prefăcea că nu observă bîlbîiala băiatului. Pentru a răspunde infinitei răbdări pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vă mai certați, Îi Întrerupse tata. Iar dumneata, Fermín, află ce poți despre don Federico și vezi dacă nu cumva are nevoie de ceva, dacă să ne ducem la farmacie sau să-i cumpărăm ceva de la piață. Da, domnule Sempere. Îndată. Pe mine mă pierde oratoria, știți și dumneavoastră. — Pe dumneata te pierde lipsa de rușine și neobrăzarea, replică Merceditas. Hulitorule. Or să trebuiască să-ți curețe sufletul cu acid clorhidric. Fii atentă, Merceditas, fiindcă, după cîte știu, dumneata ești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de o furie interioară, de o aprigă dorință de a trăi liber și că poate rezista cuiva mult mai puternic decît ea. De altfel, este pentru prima oară când Occidentul rezistă unor invadatori veniți din Orient. Ordinea economică suscită de îndată interesul a numeroase popoare. Ea se întărește mereu, iar valorile sale capătă contur. în vreme ce în Israel profeții le anunță dezastre iminente, în 444 î.e.n., Pericle, șef incontestabil al Atenei, face din metropola elenă o mare putere militară, economică și culturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
manufacturier de pe continent; aici se fabrică îmbrăcăminte, e prelucrată pielea, se produc mașini. Tot aici este concentrată industria pescuitului; încă nimănui nu-i pasă, în 1855, de riscul penuriei de ulei cauzate de dispariția balenelor. în regiune se instalează de îndată tot ceea ce este important pentru o „inimă”: banca la New York, marina și industria între Boston și Chicago, trecând prin Baltimore, Detroit și Philadelphia. Numeroase alte invenții de importanță majoră, venite în cea mai mare parte din Europa, se dezvoltă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Wide Web, a cărei primă adresă îhttp://info.cern.ch) o postează la 6 august 1991. O lecție pentru viitor: numeroase invenții de importanță majoră sunt produsul activității unor cercetători plătiți din fonduri publice pentru a cerceta... altceva. Apar de îndată numeroase aplicații practice ale informaticii conectate, destinate să îmbunătățească productivitatea serviciilor: programele de gestiune comercială, de poștă electronică, de comerț electronic și de schimburi de date financiare. în 1992 sunt conectate la internet un milion de calculatoare; în 1996 vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
radio, care va permite întreprinderilor să amelioreze calitatea produselor, productivitatea uzinelor și a rețelelor de distribuție ale acestora. Consumatorii vor putea afla totul despre originea și parcursul produselor, de la materiile prime până la termenul de expirare; ei vor fi informați de îndată de telefonul mobil al copilului lor că acesta a intrat pe poarta școlii; vor putea comanda de la distanță deschiderea automată a ușii domiciliului, punerea în funcțiune a aparatelor de uz casnic, cumpărarea unui produs a cărui lipsă frigiderul o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cele trei stele pe care le promitea meniul, i-a pus în farfurie numai una. De data asta nu a existat un punct de întâlnire, ci două, în primul aștepta agentul, în al doilea se afla inspectorul. Aceștia pricepură de îndată că superiorul nu avea chef de vorbă, probabil îi mersese prost întâlnirea cu oftalmologul și soția lui. Și, dat fiind că ei, la rândul lor, din demersurile pe care le întreprinseseră, nu aduceau rezultate care să fie de vreun folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
gratitudine. — Atunci de ce ai vrut s-o iei cu tine? l-am întrebat. — N-am vrut, mi-a răspuns el încruntându-se. Când a spus că vine am fost aproape la fel de surprins ca și Stroeve. I-am spus că de îndată ce-o să mă satur de ea o să trebuiască să plece și ea a zis că-și asumă acest risc. Strickland făcu o pauză. Avea un trup minunat și eu voiam să pictez un nud. De îndată ce mi-am terminat tabloul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
adăpost, a fost în cele din urmă capabil să se îmbrace în carne. Ca să folosesc expresia acum banalizată, aici s-a găsit pe sine însuși. Ar părea firesc ca vizita mea în această insulă îndepărtată să-mi fi reînviat de îndată interesul pentru Strickland, dar lucrul în care eram angajat îmi capta atenția excluzând orice aspect irelevant și, aflându-mă acolo, abia după câteva zile mi-am amintit cât de cât de legătura lui cu insula. La urma urmei nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe vizitiu să se ducă imediat la doctor. Însă când sosi chemarea, doctorul era plecat și află vestea abia seara. Era imposibil să mai pornească la o oră atât de târzie așa că abia a doua zi se așternu la drum, îndată după revărsatul zorilor. Sosi la Taravao și pentru ultima dată luă în piept cei șapte kilometri de mers pe jos până la casa Atei. Cărarea era năpădită de buruieni și se vedea bine că de ani și ani de zile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dacă va fi necesar să-i dau explicații. Și apoi se întoarse către mine: dl Van Busche Taylor este distinsul critic american. Dacă nu i-ai citit cartea, educația dumitale a suferit foarte mult și trebuie să-ți repari de îndată greșeala. Acum scrie despre scumpul de Charlie și a venit să mă întrebe dacă-l pot ajuta. Dl Van Busche Taylor era un bărbat foarte slab, cu un cap mare și chel, cu oasele proeminente și strălucitoare; iar sub cupola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ajuns Înăuntru. Apoi, fără a mai aștepta ca celălalt să se urnească, trecu de portiță și se Îndreptă de unul singur În sus, pe treptele din lemn de stejar ce se Întindeau În cerc de-a lungul zidurilor. Percepu de Îndată o atmosferă stranie, fără să izbutească să o precizeze. Urcase cu elan, dar la jumătatea scării simți cum puterile Îl părăsesc dintr-o dată, În timp ce respira anevoie aerul fierbinte și dens din acea pâlnie de piatră. La fiecare din primele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de marile mori de apă ale dărăcitorilor, ancorate pe mal. Parcurse o ultimă porțiune Învârtindu-se printre bancurile În aer liber ale căldărarilor, până când ajunse Într-un punct În care strada Îngustă se lărgea nițel, ocolind ruinele unui arc roman. Îndată după aceea, trecerea era oprită printr-o zidărie ridicată din resturile vechii construcții, unde printr-o poartă, se putea intra Într-o curte interioară mică, spre care dădea casa lui Alberto lombardul. În piațeta din fața prăvăliei se adunase o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care apăruse de pe o stradă perpendiculară, urcând curba vechiului amfiteatru. - Sănătate, messer Monerre! Îi strigă din urmă. Celălalt se Întoarse brusc, căutând din priviri cine din mulțime Îl strigase pe nume. Părea Îngrijorat, dar atitudinea sa circumspectă se risipi de Îndată de Îl recunoscu. - Poate că vei binevoi să schimbăm câteva vorbe pe drum, zise Dante, ajungându-l din urmă. - Messer Durante, pentru mine e o cinste să te cunosc. Deși Îmi imaginez de unde provine interesul domniei tale pentru umila mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]