2,099 matches
-
și anume cea de descendență atitudinală și estetică a spiritului tutelar al lui Caragiale. În mod evident această perspectivă atrage numeroase teme de reflecție, colaterale totuși demersului nostru: problematica impactului cultural, a specificului național "caragialoeminescian" (Radu Cosașu), a negativismului asociat îndeobște cu "atitudinea Caragiale"39. Ceea ce ne va interesa este, așa cum am precizat deja, captarea unei imagini cât mai cuprinzătoare exclusiv a fluorescenței scripturale caragialiene, deci a succesoratului vizibil pe tărâmul literaturii românești. Trebuie să precizăm de la început că această moștenire
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
toți acei scriitori români care vor aborda unul sau altul dintre modurile comicului. Capitolul III Comicul caragialian și postcaragialian Pentru delimitarea unei imagini de ansamblu a literaturii române de factură comică vom folosi atât criteriul "sensului" care departajează modurile comice îndeobște acreditate, cât și pe cel al genurilor și speciilor literare. Se vor putea urmări astfel reprezentările modului satiric, al celui parodic, ironic, grotesc și umoristic nu doar în dramaturgie, ca gen esențial compatibil cu sensul conceptului de comic, substrat de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
iluzoriu al "marii trăncăneli"85. Analizând sistematic Spiritul parodic la I. L. Caragiale, Adelina Farias evidenția complexitatea actului parodic al scriitorului, punctând și exemplificând reperele paradigmei. Autoarea observa lărgirea zonei de investigație parodică de la un anume idiolect (cel al lui Delavrancea îndeobște), la un curent artistic (romantismul, simbolismul, sămănătorismul), la un tip de literatură, de pildă, cea senzațională de consum, extinzându-se apoi la zona mai amplă a artei în amsamblu, ca modalitate de concepere a actului literar, la manifestările limbajului (stilurile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
preambulul teoretic, întrucât intenționează și izbutește prin exagerările caricaturale să scoată în evidență erorile de comportament și de mentalitate, care se vor corecta practic de la sine pe temeiul ridicolului făcut astfel vizibil. 3.11. Modul grotesc postcaragialian Deși se afirmă îndeobște că Arghezi inaugurează estetica urâtului în literatura română prin grotescul din poeziile sale din ciclurile Florile de mucigai, Blesteme, etc. sau din romanele cu tentă satirică Poarta neagră, Icoane de lemn (1930), Cimitirul Buna-Vestire, (1936), Lina (1943) și în special
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de cârpă. Nu este pentru nimeni un păcat. Păpusa era o păpușă caraghioasă Și julită la nas. (Elegie pentru păpușa de tărâțe)192 Prezența obsesivă a thanatosului și nota elegiacă predominantă inversează grotesc tiparele de reprezentare ale universului copilăriei, teritoriu îndeobște înseninat de veselie și vitalitate plenară. Biografia "guignolescă"193 din eseul cu titlu semnificativ, dar ironic, Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo (1935-1936), sublimează în manieră caragialiană din Câteva păreri, repulsia pentru retorica, elocvența, emfaza și artificialitatea poeziei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
afectivitate cu raționalitate, caracterul de "Ianus bifronte" (Pirandello) asupra căreia insistă cei mai mulți cercetători. R. Escarpit, de pildă, susține că umorul, acoperind îndeosebi regiunile conștiente ale râsului, presupune o fază critică, generatoare de angoasă și de tensiune nervoasă, faza intelectuală, numită îndeobște ironie și o fază constructivă, cea afectivă, calificată drept "explozie umoristică" ("rebondissment humoristique")198, prin care echilibrul este restabilit. În privința raporturilor cu comicul, umorul este considerat cea mai înaltă treaptă a acestuia, la care se poate ajunge traversând și anexând
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu amărăciune, dar și cu optimism. Estomparea influenței caragialiene se produce la Tudor Mușatescu și prin abordarea comediei lirice, sentimentale, în piesa Visul unei nopti de iarnă. Mihail Sebastian, cel care care va excela în acest gen, este, de altfel, îndeobște acreditat ca dramaturg original, și pe considerentul lipsei de tradiție caragialiană în acest domeniu teatral. Atât în Jocul de-a vacanța, cât și în Steaua fără nume, dorul de poezia visării și a eliberării din rutina dezumanizantă, iubirea ca revelație
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sale. Cu alte cuvinte, chiar dacă pare un truism, distingem o deosebire majoră, chiar o contradicție evidentă între "limba "eroilor" lui I.L.Caragiale"112 și cea a autorului concret și abstract 113 însuși. Facem această precizare întrucât prin "caragialisme" se înțeleg îndeobște particularitățile de expresie ale personajelor lui "Nenea Iancu", existând tendința asimilării stilului acestuia cu limbajul lui Mitică, al lui Cațavencu, al Ziței etc. Or, așa cum vom vedea, postcaragialismul de natură stilistică nu poate fi restrâns la inventarierea acelor reiterări ale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
desemnată, obsesie ilustrată în toate textele sale și teoretizată în nota explicativă din schița Algazy& Grummer 16, nu e hazardată presupunerea că scriitorul însuși, conștient de responsabilitatea pe care soarta i-a impus-o, hărăzindu-i un astfel de nume, îndeobște asociabil cu "pușlamaua simpatică" a "micului Paris"17, și-a jucat rolul de Mitică în deplină cunoștință de cauză, însușindu-și atât aparența de veselie iresponsabilă, specifică personajului caragialian, cât și substratul grav, misterios sau absurd al acestuia. În acest
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
morale este încălcat doar de forța denunțatoare a ironiei. Domeniul familiei este cel mai bine marcat cu indicatoarele interdicțiilor. Îngrădirea libertăților și constrângerile care decurg din statutul matrimonial, reies din imaginile create prin iscarea de sensuri proprii ale unor expresii îndeobște utilizate cu sens figurat. De pildă, eroul din Plecarea în străinătate este împiedicat să-și părăsească familia pentru că "netrebnica soție îl legă cu o frânghie de umerii obrazului"75, în subpământă se află "un țăruș de care se află legată
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
95, Fuchs își "absoarbe în fiecare seară înainte de culcare"96 neobișnuita hrană vitală. În al treilea rând, domeniul culinar, mai niciodată corolar al impulsului erotic la "moftangiii" lui Caragiale, primește adeseori conotații sexuale la straniile făpturi urmuziene. Pâlnia, de pildă, îndeobște asociată cu preocupări casnice, în general bahice, devine pentru Stamate "un simbol"97 sexual feminin, viezurii cu care se hrănește Ismail îi servesc și ca obiect al dorințelor, iar artistul Fuchs este înzestrat cu o frunză de viță având atăt
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Anghelache din Inspecțiune, a cărui sinucidere rămâne absurdă chiar prin lipsa motivației, sau prin disproporția între aceasta, frica, de pildă, cum credea G. Călinescu, și soluția aleasă. Cu toate acestea, dacă acordăm importanța cuvenită faptului că Eugen Ionescu însuși, îndeobște acreditat drept reprezentant al literaturii absurdului, își recunoștea descendența atât din Caragiale, cât și din Urmuz, vom recunoaște că există argumente pentru a-i considera pe ambii scriitori precursori ai acestei literaturi. Astfel, așa cum am demonstrat, plasarea lui Caragiale în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
puțin mimetice în care văd un fel de fatalism al nației, motiv pentru care încearcă, atunci când pășesc într-un teritoriu clar jalonat de spiritul caragialian, să-i submineze autoritatea, printr-o tratare inedită, rebelă, a tipurilor sau a temelor debitoare îndeobște celebrului înaintaș. Astfel de "insubordonări", cum sunt cele ale lui George Mihail Zamfirescu și parțial, Mihail Sebastian, servesc, în mod aparent paradoxal, mai bine chiar decât "exercițiile de admirație" glorificării "marelui clasic" I. L. Caragiale care, așa cum devine evident la finalul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 495. 15 Idem, p. 496. 16 Nume precum Turnavitu, Fuchs și chiar Urmuz sunt create pornind de la această premisă a necesității conexiunii strânse între onomastică și caracter. Ioana Pârvulescu a contrazis ipoteza îndeobște acceptată, conform căreia pseudonimul literar al lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzău ar fi fost conceput de către Arghezi, demonstrând că, mai degrabă, Urmuz însuși este responsabil de această invenție onomastică, rezultată din suprapunerea semnificativă a termenilor "ursuz" și "amuz", ambii justificați de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fi siliți să reapară dacă li se rostește numele, solemn, repetându-l adesea ceremonios. „Teama că unui om căruia i se știe numele ar putea să cadă jertfă unor farmece rele, a făcut ca unele triburi australiene să dea nume Îndeobște cunoscute copiilor prea mici pentru a avea vrăjmași. De Îndată ce ating maturitatea sexuală, 231 Ibidem, p. 34. 108 numele nu-l mai rostește nimeni și toți le spun «tată», «frate», «unchi» ș.a”232. Majoritatea populațiilor fac diferența Între suflet și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mereu un fel de reproducere și interpretare”, dar literatura nu poate fi înțeleasă decât din perspectiva ontologiei operei de artă și nu din cea a trăirilor estetice ce se constituie în etapele lecturi, „acestea constituie nuanțări a ceea ce se numește îndeobște reproducere”, însă conceptul de literatură este strâns legat de raportul său cu receptorul. Literatura analizată din perspectiva teoriilor receptării reține două aspecte esențiale: receptorul, publicul, cititorul decide ce este literatură (ceea ce va pune în discuție problema canonului) și relativizarea, la
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Maurice Reuchlin. Aceasta a eliminat pur și simplu din Psihologia sa termenul însuși de "sentiment", căruia i-a substituit pe acela de atitudine", considerată "mai curînd, o stare de pregătire", o emoție și "o procedură adaptativă". Cultivarea acestui domeniu, recunoscut îndeobște de "limbajul obișnuit", M.Reuchlin o pune și o lasă pe seama "creației artistice", întrucît "nu putem deloc să diferențiem științific situațiile caracteristice care provoacă emoțiile ce se deosebesc"121. Tendința excesivă a unei asemenea atitudini a fost semnalată, în ultimii
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
luptă cu forțele naturii dezlănțuite, totuși în prezentarea relațiilor dintre oameni nuvela lui Petru Dumitriu suferă de deficiențe serioase, căci cartea alege în zugrăvirea acestor relații din viață, momentele cele mai liniștite, cele mai obișnuite, iar situațiile nodale sunt rezolvate îndeobște în afara acțiunii propriu-zise a cărții. V. Em. Galan se referă și la alte lucrări literare cărora le dăunează aglomerarea și abuzul de anecdote, împiedicând reliefarea esențialului și citează în acest sens, alături de propriile sale lucrări și unele volume ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sunt un exemplu tipic de ideologie tăiată în strofe, trecută prin ritm și rimă și condimentată înainte de a fi servită, cu tot soiul de arome procurate din frecventarea clasicilor, pentru a face să dispară gustul fad pe care-l au îndeobște generalitățile versificate (...) în versurile de dragoste ale lui Eugen Frunză - cu toată aparenta lor căldură - nu s-ar fi simțit în largul ei nici o iubită (...). Trecând acum la ceea ce poetul Eugen Frunză ține să comunice femeii iubite, vom observa înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pentru larga mobilizare în vederea întrupării „literaturii lui 1954”, expunând priorități, propunând reconsiderări, dar numai ale realismului, deci „sfertul de veac” dinainte de 1944, pomenind și de Tudor Arghezi, uitând că și el l-a aplaudat pe Sorin Toma: „Munca scriitoricească, și îndeobște aceea legată de creația literară (cum e munca editorului, a redactorului de revistă, a istoricului literaturii) - are o anumită asemănare cu a plugarului. Plugarul asvârle sămânța în brazdele deschise, cu nobilul său gest milenar, sau invizibil, prin țevile articulate ale
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
momentele de bătălie și în perioadele de muncă încordată de la 23 August 1944 până azi? În ce măsură ajută literatura noastră la crearea viitorului? Iată câteva întrebări pe care publicul cititor, iubitorii de carte din uzine și de la sate, învățătorii, studenții, profesorii, îndeobște oamenii legați de munca pe tărâmul cultural, ni le vor pune, nouă scriitorilor, criticilor, tuturor oamenilor activi în acest domeniu. Există unele realizări, dar publicul așteaptă mai mult. Cred că trebuie semănat din vreme, pentru ca să ne bucurăm de o recoltă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
că ai în față o tipică și prea cunoscută catagrafie întocmită după toate regulile genului, și că - în toate acestea - numai titlul articolului pare nou. Urmărind planul articolului, îți dai seama că autorul a atins toate problemele ce se pun îndeobște în legătură cu întreaga viață și operă a lui Gorki, și n-a dezvoltat bineînțeles nimic. Găsești aici de toate ca într-un compendiu de istorie literară: și un crâmpei de biografie, care putea foarte bine lipsi, și o serie întreagă de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în stări evanescente. Mai rar, O noapte de vară citadină aduce acorduri de jazz și frenezia orașului cosmopolit. În poezia peisajului și a anotimpurilor se strecoară meditația trecerii timpului, dar, depășit de rigorile poeziei conceptuale, B. rămâne la un nivel îndeobște banal. SCRIERI: Cenușiu, București, 1936; Vraja anotimpurilor, București, 1943; Scurt comentariu critic la poezia lui Virgil Treboniu, București, 1945. Repere bibliografice: Virgil Treboniu, Poezia lui Paul Bărbulescu, RAZ, 1938, 46; Perpessicius, Opere, IX, 44; Manu, Reviste, 37, 156-157; [Paul Bărbulescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285633_a_286962]
-
Românii, între Iliescu și Băsescu", deși mă incomoda folosirea în exces a etnonimului "românii" în articole, cărți ori cu prilejul diverselor luări de poziție. Cu Liviu Antonesei sunt prieten de aproape 30 de ani și am împărțit, cum se spune îndeobște, și bune și rele, în toată această vreme. Dar orice carte aduce (și) lucruri surprinzătoare, pe care nu le-am ascuns deloc în dialogul nostru. Nu am știut, până acum, că Liviu a votat, în 1990, cu Radu Câmpeanu, în vreme ce
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
facem prea mari iluzii) dreptate chiar și articlerilor de ziar. S-ar putea, totuși, să nu fi greșit, atunci când m-am oprit să mai scriu articole, dacă am simțit că ceva s-a rupt în mine (așa cum, clișeistic, se spune, îndeobște)! Deci și tu, ca și mine, chiar mai crezi în forța cuvântului (alt clișeu, dar pe care nu doresc să-l evit, tocmai pentru că în multe urechi sau ochi mai are prestigiu/semnificație). Totuși, Cristian Tudor Popescu, deși nu mi-
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]