12,381 matches
-
corect, nu? S-a uitat la mine încă o dată, ochii ei înțepători m-au scanat din cap până în picioare. Prin ușa ei parțial deschisă se scurgea o rază de soare, care aluneca între noi până pe tapetul vechi de pe un perete îndepărtat. Un miliard de fire de praf se intersectau înăuntrul razei. —Ai vrea să intri să bem o ceașcă de ceai, dragă? Ar fi păcat să fi venit până aici degeaba. Nu, mulțumesc foarte mult, am spus repede. E timpul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
plastic pe plastic era neobișnuit de tare în liniștea străzii. M-am uitat repede în jur, dar nu am putut să văd nimic suspect. Asta nu dovedea nimic. Strada era slab luminată și erau câteva umbre undeva pe un trotuar îndepărtat care ar fi putut să vină de la orice. Mâna mea dreaptă a alunecat în buzunarul de la blugi, unde a atins briceagul. Nu sunt vreun cercetaș, dar îmi place să fiu pregătită. Am traversat încet strada, uitându-mă împrejur, cu cheile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și la urmă de tot sufletul. Și cu asta se vor face singuri sclavii noștri. Când închisese gura, Zaharel simțise că altcineva îi pusese în gură cuvintele astea mari. Trecură câteva luni de vană așteptare - foametea hălăduia mereu pe alte îndepărtate meleaguri. „Aleșii Domnului“ deveniseră nerăbdători, încât în secret fiecare își dorea să dea peste ei o calamitate, cât de mică, în speranța ca aceasta să-i facă să simtă că sunt vii și puternici. Zaharel nu mai îndrăznea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lăudat să fie numele Tău sfânt, deasupra tuturor binecuvântărilor, peste toate imnurile și psalmii care se pot auzi în această lume, amin! Rudi nu se mai putea concentra ca de obicei. Gândurile îi rătăceau ca duse de vânt în locuri îndepărtate. Se forță să le aducă la loc, privind intens catapeteasma, acolo unde se afla Arca Sfântă a Alianței.Totul părea spălat în lumină. Apoi încercă să cânte, dar nu putea să scoată din el decât gângureli de copil aflat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
părea că aud cântând păsări dis-de-dimineață când puțini oameni se trezesc, pentru că e ora cea mai grea, vecină cu ora sculării. Cineva mă scula - cineva din mine - exact la patru și jumătate, ca să deschid ferestrele și să aud acel concert îndepărtat și apropiat al păsărilor - parcă în valuri, închinat poate luminii care era prezentă în spatele norilor groși de ploaie. Pădurea străveche trăia în pereții casei. Era de ajuns să asculți tăcerea ca să simt cu alte organe decât cele cunoscute, poate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nu perturbe activitatea celor șase Ionescu. Sute de mici mecanici asigurau trecerea infinitelor cabluri pe sub Marea Aerului, scufundându-se rând pe rând, în timp ce mulți alții ridicau boxe cu forme de clepsidre și statui celebre în cele mai neașteptate și mai îndepărtate locuri ale Lumii de Deasupra, pentru a asigura o sonorizare demnă de Lumea de Sus. Norii și vântul adăugară rapid un reverb cosmic, atât de puternic, încât Ioneștii păreau că se aud din cine știe ce peșteri ale lumii și nu de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
chiar pe profesorul de literatură rusă căruia îi plăcea să râdă, deși era foarte sever la note. Acestea erau punctele în care potcoava clasei se întâlnea cu capul pe care-l formam noi trei. Ceilalți elevi păreau cu atât mai îndepărtați, și de aceea mai incolori, cu cât se plasau mai spre mijlocul arcului, acolo unde se ducea lupta continuă între notele doi și trei. Tocmai în acest mediu străin și depărtat de noi se situa Vasili Burkeviț, un elev mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
frapante comparații, nu afirma ceva anume, și tocmai de aceea era mai convingătoare. Ea te conducea la o concluzie pe care Burkeviț n-o pronunța, lăsându-te să o găsești singur. Ea îți trezea gândul că în trecut, în trecutul îndepărtat, nu putem să nu observăm o nedreptate strigătoare la cer, revoltătoare chiar: neconcordanța dintre calitățile unui om și situația lui, neconcordanță care-i îmbrăca pe unii în blănuri de sobol, iar pe alții în zdrențe. Asta în trecut. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
demnitatea și am făcut aceeași mișcare de parcă într-adevăr voiam să-i iau mâncarea. Elevul cel nou mă lovi. Era mai mare și mai puternic decât mine, așa că m-a bătut de-a-binelea, iar eu m-am retras într-un colț îndepărtat și am început să scâncesc. Nu mă durea nimic, dar plângeam pentru că am primit bătaie din cauza unei chifle de trei copeici, spre care mi-am întins mâna nu ca s-o fur, ci ca să-mi ofer prilejul de a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
începând să coboare peste el, arcuindu-se ca un pod suspendat. Simțea pe față răceala aceea de mormânt iar pe brațe i se făcuse pielea de găină. O amorțeală stranie îi cuprindea mădularele în timp ce în urechi îi pătrundea o chemare îndepărtată. Era vocea Ilenei care îl striga din mijlocul găurii întunecate. Era singură și se afla în primejdie, plângând. Trebuia neapărat să alerge la ea să îi dea o mână de ajutor. Dintre fuioarele ce se încolăceau înăuntru îi vedea chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mormântul pe lumină ca să nu să orbecăim la noapte, căutându-l cu lanternele. Nu lipsise mult de acasă, orășelul nu era mare și drumul până la cimitir și înapoi nu durase. Locul unde era înmormântat Calistrat era în marginea cea mai îndepărtată de biserică, lângă gardul de sârmă dinspre pădure. Fiind vorba de o sinucidere, preotul nu fusese de acord să-l îngroape mai aproape de lăcașul sfânt. Oricum, bine că îl puseseră și acolo, pentru că sinucigașii nu erau primiți în cimitir. Cristian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu viteză în gura peșterii, pierzându-se în întunericul de acolo. Deoarece nu era la nici zece pași de intrare, se aștepta să audă zgomotul făcut de aceasta rostogolindu-se pe pardoseala din interior. Însă nu percepu decât un pleoscăit îndepărtat, ca și cum, dincolo de intrare s-ar fi aflat o întindere de apă. Valul intens de ură răbufni din nou odată cu aerul rece din interior. Oare bestia era acolo? Sigur îl pândea din întunericul cavernei, așteptând numai să facă o greșeală. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
palmier uriaș, se ivi o movilă aidoma dunei de nisip. Petru se urcă pe movilă, Își Înălță brațele la cer și Începu să murmure o rugăciune. Cu ochii Închiși, cu capul gol ușor Înclinat, dădea impresia că ar auzi voci Îndepărtate. VÎntul de peste zi ștersese deja urmele tălpilor și crepidelor de pe nisipul mișcător. După trei zile, Într-o vineri, mormîntul urma să fie dezgropat. Acum se adunase mult mai multă lume decît la Îngropare, căci vestea despre făcătorul de minuni, fachirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și talismanul din rădăcină de mandragoră, iar Între coapsele-i delicate se scursese rîul fierbinte al spermei și se vărsase În vaginul ei cald ca Într-un port-matcă al tuturor marinarilor, ca la confluența tuturor rîurilor... “ Bandura Își auzea glasul Îndepărtat și rece, și atunci Îi apărură imagini din viața Marietei, de data asta nu În șir cronologic, ci aidoma foilor unui album Întoarse de vînt la voia Întîmplării, iar el, Bandura, le avea În fața ochilor. Prin cîte mîini trecuse Marieta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
călăuză și mentor. Am văzut cinci-șase spectacole, dintre care cel mai interesant de reținut a fost succesul lui Așteptîndu-l pe Godot de Beckett, prezentat În fața pușcăriașilor. După zece zile, cînd m-am Întors acasă, continuam să trăiesc În acea lume Îndepărtată, ca-ntr-un vis.PRIVATE Doamna Johanson era o femeie ambițioasă și ar fi vrut să-mi arate În cele zece zile tot ce merita văzut În Suedia, tot ce ar fi putut să mă intereseze „ca femeie“. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Banja) era Însoțit de date istorice și geografice, fiindcă acolo se Înregistrează tot. Absolut tot. Ținutul natal fusese descris cu atîta Însuflețire Încît, urmărind cu privirea rîndurile și paragrafele, mă simțeam acolo, În inima acelor ținuturi: zăpezile de pe piscurile munților Îndepărtați, arborii golași, apele Înghețate pe care, ca În peisajele breugheliene, copiii se dădeau cu săniuța, printre ei l-am zărit cît se poate de clar și pe el, pe tata, deși pe atunci n-avea cum să fie tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lumii morților - fără Îndoială inspirată dintr-un precept biblic - În ideea de a se Îndrepta nedreptatea umană, ca toate făpturile Domnului să primească un loc egal În viața veșnică. Mi-am dat seama că Enciclopedia n-a pătruns pînă În Îndepărtatele și Întunecatele vremuri istorice, Începuturile acelei scrieri datînd cam de prin anul 1789. Acea bizară castă de erudiți trebuie să fi avut pretutindeni prin lume tot felul de adepți care scormoniseră prin pomelnice și prin biografiile oamenilor, cu tenacitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe care-l Întîlnise odată În Gornji grad, de cel al lui Ivan Labuš, cizmarul la care-și pingelea pantofii, și de un oarecare Ante Dutina, de la brutăria căruia Își cumpăra chifle. PRIVATE La Belgrad se va ajunge abia În Îndepărtatul 1929, peste podul de pe Sava, desigur În același mod ca și azi, cu aceeași bucurie a Întîlnirii. Se aude zdrăngănitul roților de tren peste construcția de fier a podului, Sava curge tulbure-verzuie, locomotiva șuieră și Încetinește, iar la fereastra vagonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
toată lumea de la noi se ducea, fie prin sindicat, fie prin agenții turistice, În stațiunile de pe litoral. În Împotrivirea asta a lui Îi simțeai teama ciudată de a nu fi dezamăgit, de parcă Întîlnirea directă cu marea Îi putea nărui acea viziune Îndepărtată care l-a iluminat În douăzeci și opt aprilie treizeci și cinci, cînd a privit pentru prima oară În viață, În depărtare, În zorii zilei, albastrul azuriu al Adriaticei. Și toate pretextele de care s-a folosit pentru a amîna Întîlnirea cu marea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
era murdară („un closet turistic comun“) și că erau meduze („le atrage Împuțiciunea omului ca pe păduchi“) n-a spus nimic, nici o vorbă. A dat numai din mînă a lehamite. Acum știu ce Însemna: Îndelungatul vis despre Adriatica, acea nălucă Îndepărtată, era cu mult mai fascinant și mai frumos, mai pur și mai profund, decît balta aia zoioasă În care se bălăceau bărbați unsuroși, groși la ceafă și femei unse cu uleiuri, „negre ca păcura“. Asta a fost ultima oară cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
unsuroși, groși la ceafă și femei unse cu uleiuri, „negre ca păcura“. Asta a fost ultima oară cînd s-a dus În concediu la mare. Acum știu că atunci În el a murit cineva ca o ființă dragă, un vis Îndepărtat, o iluzie Îndepărtată (dacă fusese Într-adevăr o iluzie), pe care o purtase cu sine patruzeci de ani Încheiați. Dar am făcut un salt prea mare În timp, patruzeci de ani din viața lui, iar cronologic vorbind sîntem abia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ceafă și femei unse cu uleiuri, „negre ca păcura“. Asta a fost ultima oară cînd s-a dus În concediu la mare. Acum știu că atunci În el a murit cineva ca o ființă dragă, un vis Îndepărtat, o iluzie Îndepărtată (dacă fusese Într-adevăr o iluzie), pe care o purtase cu sine patruzeci de ani Încheiați. Dar am făcut un salt prea mare În timp, patruzeci de ani din viața lui, iar cronologic vorbind sîntem abia În anii treizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
iar scîrțîitul carului Încremenise, și cînd În suflet i se crestase dulcele nume al Priskăi, iar În nări avea mireasma trandafirilor, În acel ceas, aflat iarăși În negura grotei, În mormîntul veșnic, se trezi În el o fericire tulbure și Îndepărtată, o suflare Înduioșătoare care Îi umezea trupul cu o lumină caldă și Îndepărtată, ca apoi totul să devină un calvar În negura vremii. 19. Zăcea În bezna grotei și zadarnic Încerca să-și forțeze ochii, zadarnic Îi tot striga pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
al Priskăi, iar În nări avea mireasma trandafirilor, În acel ceas, aflat iarăși În negura grotei, În mormîntul veșnic, se trezi În el o fericire tulbure și Îndepărtată, o suflare Înduioșătoare care Îi umezea trupul cu o lumină caldă și Îndepărtată, ca apoi totul să devină un calvar În negura vremii. 19. Zăcea În bezna grotei și zadarnic Încerca să-și forțeze ochii, zadarnic Îi tot striga pe Malhus, copărtașul său, pe Ioan, cuviosul păstor, pe Kitmir cu ochii verzui, zadarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
visau fiicele tîrgovețului evreu din Europa Centrală (de patruzeci și trei de ani) În prima zi a Înscrierii la gimnaziu și după prima Întîlnire cu lumea străinătății. Cu o altă lume. Căci n-o plăcuseră deloc pe ruda lor mai Îndepărtată, după mamă, pe doamna Goldberg. Nu pentru că avea tulee (Hana Îi șopti soră-sii la ureche „mustăți“), ci pentru că din prima clipă Își arătase severitatea. Și de fapt, fără nici un rost, cînd la masa de prînz le obligase să Întingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]