2,404 matches
-
ardă tot timpul slujbei, iar resturile rămase le luați și le ardeți acasă. Aprindeți candela sau o lumânare pe zi în casă. Ardeți tămâie prin casă. Puneți la ușă păzitorii casei (o figură de om sau animal pe care-l îndrăgiți: bibelou, lemn, ceramică etc.) și, dacă vreți să vă curățați, veniți și la noi, la Frasin, la biserică! Vă rog să vă ridicați și să vă îmbogățiți cunoștințele citind tot ce se poate în acest sens și, în general, vă
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
FĂCEAU PARTE DINTR-UN TIPAR. CĂ N-AM FOST SINCERĂ DÎND ACEST ORDIN? PRINȚUL SPUSE: \ PE LUMEA ASTA OAMENII ÎI DISTRUG NEÎNCETAT PE CEI PE CARE-I IUBESC. BA CHIAR SE MAI ȘI SINUCID, DISTRUGÎND ASTFEL FIINȚA PE CARE O ÎNDRĂGESC CEL MAI MULT. \ ȘI CE AU TOATE ASTEA DE-A FACE CU CONFLICTUL DIN MINTEA MEA ȘI CARE \ ASPECT DESTUL DE IRONIC \ MĂ PREFACE ÎNTR-O SCORPIE? \ ACUM DOUĂ LUNI MI-AI SPUS CĂ L-AI INFORMAT PE CĂPITANUL HEDROCK (ÎMPĂRĂTEASA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
seninătatea și blândețea soțului ei. După ce le servi cina doamna Neli le pregăti o cameră, făcând un foc bun, în care lemnele groase trosneau. Oana mai rămase puțin în bucătărie, povestind cu doamna Neli, pe care a început să o îndrăgească, sentiment pe care îl simți și Eugen. Ea îi spuse și despre copilăria petrecută de soțul ei alături de tatăl său vitreg. Bătrâna doamnă nu se putu abține să nu plângă. După plecarea Oanei din bucătărie doamna Neli se așeză în
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cercetare. Peste o săptămână activiștii de partid vor veni în vizită la ei. Fiecare cercetător trebuie să învețe "poezia" pe care o va recita în fața activiștilor. Dorin proiectează avioane, deși toți ceilalți ingineri proiectează utilaje pentru industria lemnului. Toată lumea îl îndrăgește pe Dorin fiindcă este țicnit. Are patru copii, toți la școală, care mai de care mai deștept, încă niciunul nu dă semne de scrânteală. Înainte de vizita de lucru a activiștilor de partid, șeful institutului merge la Dorin și îi spune
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mine, să fi avut casă, aș vedea, dar așa, ca mine... Ce să facă cu ea? Cred că dragostea i-o arăta mai des. Cât de des? Ce, e matematică? Știu ce e matematica. În școala generală și profesională am îndrăgit matematica, eram un as în matematică, îmi place să fac exerciții și probleme dintr-o Gheba. Îmi place mult Gheba. Uite o problemă adevărată pentru matale. Uite, am întâlnit-o în viața civilă, căsătorit fiind cu soția. Știți dumneavoastră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
timp deveni clar că manifestările afectuoase dintre Sampath și maimuțe nu aveau să se extindă pentru a-i include pe toți din cercul său vrăjit; că farmecele lor de maimuțe, atât de dragi lui, nu le vor face să fie îndrăgite de nimeni altcineva. Poate că iubitorii de film încărcați de alune își vor putea croi drum prin cinematograf neagresați, dar, evident, problema maimuțelor își schimbase doar locația. Grija tulbură fericirea devotaților. Se părea că, aproape peste noapte, se confruntau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
celor care piveau raidul maimuțelor prin geanta ei de poștă, împrăștiind într-o frenezie a dezamăgirii scrisorile, când nu descoperiră nici o sticlă în posesia ei. — Da, fu de acord un domn. De fapt, chiar năzbâtiile lor te făceau să le îndrăgești, și, deși mersese prea departe, toată lumea fu de acord fiindcă, în mare, exista o doză de adevăr în cele spuse. 14 Într-o după-amiază, la scurt timp după ce frecvența acestor evenimente nefericite crescuse, domnul Chawla stătea și se gândea sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mândră, o minune, / Către el pășind ușoară... / Lângă ea, genunchiu-și pleacă... // IERONIM (în genunchi, către imagine fetei): Am lăsat prieteni, țară, / Ca iubirea mea să-ți placă... // FRUMOASA FĂRĂ CORP (vocea Frumoasei..., foarte ușor reverberată): Te-am visat, te-am îndrăgit... / La-al meu prag și-ntr-a mea lume, / Făt-Frumos, bine-ai venit! // ( Pe fond muzical, reverberate mai accentuat, vocile Ursitoarelor.) URSITOAREA A DOUA (voce): Dar s-aduni adânc în tine, / Printre zilele senine, / Gânduri și suspine: / Dorul după ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
drepte, n-au nevoie să poruncească nimănui. La noi, precum ai înțeles, ajunge vorba deschisă și limpede. LIANA: Așa este, și-n toate mi-ai fost ca o mamă. ILINCA: Cu adevărat, fata mea, Liana, să știi că te-am îndrăgit așa cum numai o mamă poate îndrăgi, și că te iubesc așa cum îmi iubesc fata cea dreaptă a mea, la care mă duc acum. Pentru că ești cumpănită în purtări, harnică, pricepută, destoinică la vorbă și la faptă, nelacomă, ascultătoare și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nimănui. La noi, precum ai înțeles, ajunge vorba deschisă și limpede. LIANA: Așa este, și-n toate mi-ai fost ca o mamă. ILINCA: Cu adevărat, fata mea, Liana, să știi că te-am îndrăgit așa cum numai o mamă poate îndrăgi, și că te iubesc așa cum îmi iubesc fata cea dreaptă a mea, la care mă duc acum. Pentru că ești cumpănită în purtări, harnică, pricepută, destoinică la vorbă și la faptă, nelacomă, ascultătoare și cu înțelegerea mereu trează la cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
e în stare s-o nimicească, așa, dintr-odată, fără să-și dea seama ce face, ăsta nu-i un lucru important? OMUL: Nu mai fi supărat. Ai dreptate! MICUL PRINȚ (spre plâns): Sigur că am dreptate! Când cineva a îndrăgit, ca mine, o floare cum numai una se află în milioanele și milioanele de stele, lucrul acesta e de-ajuns pentru ca el, privindu-le, să fie fericit. "Floarea mea, își spune el, e undeva, acolo..." Dar dacă o oaie îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o oaie îi mănâncă floarea, pentru el atunci e ca și cum, dintr-odată, toate stelele s-ar stinge. Și nici asta nu e important, așa-i? (plânge) OMUL (îl ia în brațe, îl leagănă): Gata, liniștește-te. Floarea pe care ai îndrăgit-o nu e în nici o primejdie. Am să-i desenez un gărduț, oaia n-o să poată ajunge la ea. Va mânca doar puieții de baobab. MICUL PRINȚ (se liniștește încet): Da? OMUL: Sigur că da! N-am știut, tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Mușcă dintr-un biscuite și își aminti de vremea când avea douăzeci și ceva de ani și își dorea înnebunită această scenă: un iubit îndrăgostit lulea, un picnic romantic la miezul nopții, un apartament comfortabil cu lucruri pe care le îndrăgea. Atunci părea un lucru aproape imposibil, sau cel puțin, foarte îndepărtat; acum le avea pe toate, dar realitatea nu aducea nici pe departe cu acel vis. Deși nu-și terminase biscuiții și ceaiul, Russell se ghemui cu o pernă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cîteva riduri de expresie, numai filmată de aproape s-ar fi deslușit asta; cearcănele, vagi, nu ar fi fost, pentru telespectatori, decît urme, lăudabile, datorate maternității; nopțile pierdute În preajma leagănului lăsaseră semne, și-ar fi zis aceștia; ar fi fost Îndrăgită. Ingrid era una din stewardesele unei companii aviatice importante, Înfățișarea ei făcea pentru pasageri zborul sigur, plăcut; nici un avion nu avea ce să pățească, dacă Ingrid trecea printre scaune, zîmbind. Nici lui Thomas, dacă ar fi iubit-o, nu i
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cărarea prăfuită spre castel. Poate o să dau nas în nas cu Micuțul Conte, mă gândeam. Nu-mi mai păsa. Probabil chelea și purta pantaloni din aceia îngrozitori, reiați, de-un roz țipător, și ciorapi cu buline din aceia atât de îndrăgiți de filfizoni. Peste puțin timp, cărarea a dat într-o alee cu pietriș. Am înaintat cu pietrișul scârțâindu-mi sub tălpi, am pășit pe-un grătar special, care împiedică vitele să intre pe domeniu (très greu cu pantofii de la Jimmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
plesnit. Așa trebuie să plesnească și ei. Nu de mult a fost adusă pe-aici, în lumea ficțiunilor de dincolo de mormânt, o carte a lui Papini, intitulată Maschilità. Știi doar că eu, ca fiu al tău fantastic sau imaginativ, îi îndrăgesc mult pe toți paradoxiștii, adică pe cultivatorii simțului propriu. Iar Papini mă atrage și mă distrează. Și-n cartea aceea a lui am citit cele ce urmează: „Serios, îmi pare foarte rău că atât de puțini oameni se străduiesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
calculează, trasează linii și figuri, scrie iarăși, transcrie cine știe ce poem În cartea sa tainică. Noaptea, se duce la observatorul construit pe o colină din apropierea casei sale. Nu trebuie decât să străbată o grădină ca să ajungă În mijlocul instrumentelor pe care le Îndrăgește și le dezmiardă, pe care le unge și le lustruiește cu mâna lui. Adesea e Întovărășit de câte un astronom aflat În trecere. Primii trei ani ai șederii au fost consacrați observatorului din Isfahan, el a supravegheat construcția, confecționarea materialului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
știu că mă aflu aici, pe țărmul unei mări și nu al unui ocean... cuvîntul acesta mă sperie, nu descind din genealogii de căutători de aur.. Spania caravelelor plecate pe ocean spre un eldorado himeric nu mă fascinează, Spania o Îndrăgesc pentru Don Quijote, iar Don Quijote era un om de uscat ca și mine. Convertit la religia mării, rămîn În fața măreției ei tot barbar... Nu face Însă parte și stînca lui Sisif din trupul aceleiași zeițe care-i dă puteri proaspete lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
aurite, cu o mantie de purpură și cu o cunună de lauri, oferindu-se În calitate de taumaturg ca un Cagliostro avant la lettre... Scriu toate acestea nu pentru a contesta Elada, ci pentru a o Înțelege mai bine și a o Îndrăgi mai adevărat. De atîtea ori aș spune: Apolo, tu care ești atît de senin (nu mai pot spune și „atît de pur” după Întîmplarea cu Marsyas), ca marea, Îngăduie-mi să-ți semăn... aparțin unui veac care, adesea, a revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Iată scepticul perfect și mizerabil. Cred că și oțetani din fața casei sînt Îmbibați de sare. Atît de mult totul Îmi reamintește vecinătatea mării. Și totuși cea mai importantă descoperire făcută aici e Împotriva mării pe care am Început s-o Îndrăgesc. SÎnt Însetat de zările ei doar atît cît să mă bucur că sînt pe un țărm, căruia Îi voi rămîne credincios, ca tuturor certitudinilor, cîte le am. Pe Tezeu prefer să-l urmăresc ca Ariadna, de pe țărm. Nu aștept nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
gînd ce trebuie rostit cît mai limpede, deoarece cu o clipă mai devreme mi s-ar fi părut, poate, fără sens să mă Întreb: În ce măsură marea, zbuciumîndu-se undeva În apropiere, face ceva necesar? Și cît de necesar era s-o Îndrăgesc după ce toată viața am iubit numai munții? Da, era necesar. Pentru ca să-mi aduc aminte lucruri pe care le uitasem sau le consideram adevăruri de rutină. Ariadna Îl trimite uneori pe Tezeu Înapoi În labirint. Și Ulise rătăcește Încă. Dar totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
destul curaj ca să Înfrunt orice Întrebare, dar dacă buzele se vor deschide numai pentru a surîde? Privesc poteca pe care nu mai coboară acum aproape nimeni. Și mă Întreb ce ne face deodată prudenți față de această mare pe care am Îndrăgit-o, iar acum, cînd mai am numai cîteva zile de stat aici, simt crescînd În mine o dorință irepresibilă de a reintra În noianul de amănunte al existenței mele normale. CÎntecul sirenelor Începe să-și schimbe direcția furișîndu-se prin iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
norii Îmbibați de apă. Și mă domină gîndul ca stînd aici am aflat mai ales cît de mult Îmi e necesară realitatea din care boala m-a scos temporar. Sentimentele mele s-au Însoțit aici cu balansul mării, dar am Îndrăgit această mare pentru a o pierde. Oedip spune „omul”, apoi multe alte cuvinte, muntele, cîmpia, marea, țărmul, lumina, nisipul, adevărul, dragostea, speranța, memoria, credința. Iar drumul ne pune să le repetăm. E nevoie de orgoliu pentru aceasta. Dar și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
m‐ am apropiat bine de ele și când m‐au zărit s‐au ridicat în picioare și au început să ragă la mine, ca și cum s‐ ar fi bucurat de regăsire. Doar le știam și mă știau de mici vițele. Mă îndrăgeau și ară tau așa ca și cum și‐ar fi cerut iertare de necazul ce mi l‐au pricinuit. Numai că nu puteau vorbi, dar din felul cum mă înconjurau și cum fremătau, nici nu mai aveau nevoie de cuvinte! Cum a
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sau Miorița la români, exprimă constanta viziunii despre moarte la babilonieni profund tragică, la noi apoteotică , moartea fiind concepută ca nunta omului cu natura, devenită mireasa lumii, act de înveșnicire a vieții. Este interesant și revelator faptul că acela care îndrăgește cel mai mult mitul, povestea, deci alt posibil, care întrece realul, este copilul, deși el nu știe încă să judece valoarea realității. El este frate cu poetul care, de asemenea, evadează din realitatea comună, nesemnificativă. El nu rămâne sclav al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]