3,465 matches
-
Este vorba despre idila care se înfiripă, misterios și cu negrabă, dar cu atât mai temeinic, între povestitor și Zâna cea bună. Așa stând lucrurile, sunt prezentate cu generozitate reținută diverse scene, unele reale, altele... visate, în care cei doi îndrăgostiți cu greu devin de nedespărțit în finalul cărții. Asemenea secvențe, plasate de cele mai multe ori în picturale tablouri ale naturii, dau nuanțe de roman acestui volum, care este, în fond, o carte de litreratură istorică, ceea ce nu exclude încadrarea într-o
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
întâlnit privirea, a închis ochii și s-a lipit de umărul meu, șoptind: --De ce nu mă iei și pe mine când pleci în drumurile tale prin Iașii vremurilor de mult apuse? În loc de răspuns, am încetinit pasul, mergând ca doi îndrăgostiți scăldați în lumina mierie a toamnei ieșene... --Unde ai pornit așa de unul singur, dragule? - m-a întrebat, fără să-și ridice capul de pe umărul meu. --Voiam să văd ce a fost în vremi străvechi pe locul Mitropoliei. --Ce bine
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
binecuvântat bucatele, ne-a îmbiat: --Să gustăm din darul cerului... Fără să-mi dau seama, privirea îmi fugea spre fată... Ochi de cicoare, gură de fragă, gât de lebădă. Sub ie, cu fiecare răsuflare, sânii se mișcau ca doi hulubi îndrăgostiți. Privirea doar o singură dată a uitat-o înfiptă în ochii mei. În rest rămânea fixată pe fața mesei... Țiganca mă fura cu coada ochiului zâmbind unui gând. Gătită cum era, părea mult mai tânără. Am mâncat în liniște. În
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cu o voce robotizată. Trebuie să plec. Și apoi am Închis Înainte să-i dau ocazia să mai spună ceva. ― Ce-i? mă Întrebă el total confuz. Începeam să Înțeleg cu groază de ce nu mă sunase În săptămâna dinainte de ziua Îndrăgostiților. ― Tocmai am vorbit cu Eliza, am spus privindu-l adânc În ochi. Și În acea clipă am citit totul pe fața lui: șoc, panică, jenă. Și-a mutat imediat privirea de la mine. ― Și? a Încercat el. ― E adevărat? l-am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
apăruse din senin lângă mine. Mi s-a ridicat părul pe ceafă. Doamne, ce mult mă atrăgea! Ochii ăia, coapsele alea... într-o zi, mă gândeam cu jind. Poate că într-o zi o să fim împreună, în New York, teribil de îndrăgostiți unul de celălalt... Tocmai atunci Misty a fost chemată să sară, iar eu am simțit că explodez de invidie. — Mă îmbolnăvesc aici, am spus plină de amărăciune. Pe bune! Să ne oblige să ne amintim de copilărie! —Nu ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Instalatori de Gaz, Instalatori, Tencuitori și Zidari. Sau măcar să-i țină liniștiți în clasă. Și tot de zece ani își petrecea zilele trecând dintr-o sală de clasă în alta, cărând după el două duzini de exemplare din Fii și îndrăgostiți sau din Eseurile lui Orwell, din Candide sau din împăratul muștelor, gata să stea și-n cap ca să dezvolte sensibilitatea elevilor săi de la cursurile serale și bucurându-se în mod constant de o remarcabilă lipsă de succes. Domnul Morris, șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și iluziile care îl animaseră când era mai tinerel. Același lucru îl făcuseră și cei doisprezece ani de căsnicie cu Eva. Dacă Instalatorii de Gaz puteau trece prin viață indiferenți la semnificația emoțională a relațiilor interpersonale portretizate în Fii și îndrăgostiți sau se puteau distra grobian pe seama intuiției profunde dovedite de D.H. Lawrence în privința caracterului sexual al existenței, Eva Wilt era incapabilă de o asemenea detașare. Ea plonja în astfel de activități culturale și de autoperfecționare cu un entuziasm care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
prințipuri țipă că le are taman când îți retează căpățâna. Primejdia putea veni de oriunde. La nebunie nu mai ajută nici corupția, degeaba se făcuse tata negustor de vinuri. Pe asta se baza, filozoful. Pe slăbiciune și viciu și corupție. Îndrăgostitul bâlbâit și răzbunător, numai el îl auzise pe tata vorbind despre Macrobius, Giordano, emblema tricefală. Taica,filozof, nebun după chestii d’astea... știi ’mneata, doarștii. Hai că glumești. Îmi pare rău, visăm, nu glumim. Ce-s copil? — Gata, gata, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
timpul. — Nu înțeleg. Ei, stimabile, prea te faci chinez, dă-mi voie. Ia să dăm noi mai bine cărțile pe față. Dă-le, neică, să vedem. Ei? — Ei? — Care scrisoare? Care becher? — Moftologul! Nifilistul! Becherul, bibicul. Sucit, bâlbâit, ca orice îndrăgostit. Că era înamorat lulea și simțea că o pierde pe frumoasa cea blestemată din neamul blestemat. Venise ăla, de-a luat-o... Și-atunci, pac... ultima încercare. Plastografie. A copiat lozincile din ziarele alea verzi și puturoase. Curaj? Anonimă! Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în călătorie, slăbești mult. Pe bune. Pentru că nu e prea distractiv să mergi singur să cinezi în oraș. Mai ales dacă ești femeie. Sau dacă stai într-o stațiune deosebit de romantică, cum ar fi Whitsunday Islands, înconjurată de cupluri de îndrăgostiți. De fiecare dată când plec pe cont propriu, mă întorc acasă cu un kilogram jumate mai slabă. Funcționează mai bine decât dietele din cărțile alea pe care încearcă să ți le vândă. —... acoperișul ar trebui să fie gata la anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
am vomitat În baia părinților ei. E mai groaznic decât atunci când m-a găsit pupându-mă În oglindă și zicând „oo, baby“, cu o voce sexi. E mai groaznic decât atunci când m-a găsit scriindu-i o felicitare de ziua Îndrăgostiților profesorului nostru de mate, domnul Blake. Sper În mod absurd că poate s-o hotărât să iasă În oraș sau ceva de genul ăsta. Dar, În clipa În care deschid ușa de la apartament, o văd În fața mea, ieșind din bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Nora, îi răspund. Tânjeam să te cunosc personal, continuă el. Nu o dată m-am dus la ușa de la culise, în speranța că voi reuși să te zăresc după spectacol. Mulți ani mai târziu, Doamna Mao vizitează aceast moment în vise. Îndrăgostiții stau pe străduța luminată de un șir de vitrine cu mâncare. Supă de tofu, varză dulce și murată, castane, supă din sânge de rață cu tăieței de orez. Își amintește limpede că la colț de stradă un băiat vindea nuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mao îl cheamă înapoi. Îi trimite o casetă cu ceva la care lucrează. De obicei, un cântec compus atunci. Unul dintre cântece se numește „Nu voi fi fericit dacă nu cânt”. Este o relație ciudată. Are intensitatea unei relații între îndrăgostiți. Ca să-l aibă alături de ea, îl avansează ca noul șef al Biroului Cultural. Însă el refuză oferta și își exprimă indiferența față de politică. Ea ia asta ca pe un afront personal, crede că el o privește de sus. El o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
visătoare, gingașă, plăcută și fină, dar totuși arogantă și greu de cucerit, lucru pe care îl știa foarte bine și vântul căruia îi era frică să-și acorde o șansă de reușită. Fiind apărată de vijelie, viscol și ninsoare, toți îndrăgostiții știau că nu au nici o șansă la inima ei de piatră. Însă prințul având totuși o speranță, aspira la ea. Urmărind-o de atâta timp, știa că zâna iese în lumea muritorilor pentru că își descarcă lacrimile tămăduitoare pentru omenire. Zile
Iubire imposibilă. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_661]
-
nu au nici o șansă la inima ei de piatră. Însă prințul având totuși o speranță, aspira la ea. Urmărind-o de atâta timp, știa că zâna iese în lumea muritorilor pentru că își descarcă lacrimile tămăduitoare pentru omenire. Zile în șir, îndrăgostitul a așteptat un semn de viață de la iubita sa, iar în momentul deznodământului, când era gata să renunțe, în depărtare sunetul de speranță a clopoțeilor trăsurii prințesei lui îi dădură din nou o șansă. În partea opusă, prințesa era gata
Iubire imposibilă. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_661]
-
orașul acesta n-am mai văzut și n-am mai auzit niciodată până acum. În dormitor, înainte de a-i da poțiunile după care ea întinsese deja mâna, Guibert îi reaminti, jumătate în glumă, jumătate serios, că și el era un îndrăgostit dornic să-i fie de folos oricând. Ea clipi de mai multe ori cu o expresie și tristă și amuzată. ― Știu, dragul meu prieten. Dar, zău, nu-mi doresc să rămân și fără medic. Ar fi o pierdere irecuperabilă. Luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
alt motiv decât acela că n-are Încotro? Cine știe, poate că În această noapte, la Samarkand nu există decât o iubită, poate că nu există decât un iubit. De ce tu, de ce eu, vei spune? Pentru că Dumnezeu ne-a făcut Îndrăgostiți, așa cum a făcut anumite flori otrăvitoare. El râde, ea lasă să-i curgă lacrimi. — Să intrăm și să Închidem ușa, fericirea noastră ar putea fi auzită. Mai târziu, după multe mângâieri, Djahane se ridică, se acoperă pe jumătate, Își Îndepărtează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
povestească propria-i istorie. Se Întrerupse. — Sunteți arheolog? — Nu. Orașul mă atrage din alte motive. — Aș fi oare indiscret dacă aș Întreba care sunt acestea? I-am vorbit despre Manuscris, despre poeme, despre cronică, despre picturile care-i evocau pe Îndrăgostiții din Samarkand. Mi-aș dori atât de mult să văd această carte! Știți că tot ce a existat În acea epocă a fost distrus? Ca printr-un blestem. Zidurile, palatele, livezile, grădinile, canalizările, locurile de cult, cărțile, principalele obiecte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și un băiat, care stătea aproape lipit de ea. La început s-au uitat doar unul la altul, fără să se atingă. „Calea cea mai scurtă din lume e aceea dintre două priviri”, îmi spusese odată mama, explicându-mi privirile îndrăgostiților. El i-a pus o mână pe șold, cealaltă umbla undeva mai sus. Așadar, acolo se duceau mâinile în filmele de dragoste, când dispăreau sub cearșafuri. A început să se frece de ea, cum se freacă elefanții de coaja copacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Seara, pe drum înspre casă, n-am îndrăznit s-o privesc pe Antonia drept în față. Era veselă și avea în ochi un fel de scântei. Mi-am dat seama că băiatul fusese Alfonso, pentru că schimbau între ei priviri de îndrăgostiți. Tata îmi lustruia în fiecare seară pantofii cu cremă maro. Talpa de la pantoful drept era groasă cât Călătorie spre centrul pământului, ediția cartonată. Mirosul cremei de ghete zăbovea în cameră toată noaptea. Tata avea regulat dureri de cap din pricina asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mijlocul ei erau straturi de flori, iar pe margine, așezate la distanțe egale, bănci vopsite în verde. Din loc în loc, vopseaua se jupuia. Imediat în spatele băncilor, porneau cărări printre copacii la umbra cărora se odihneau sau dormeau oameni. Perechi de îndrăgostiți, bețivi, țărani. Pe băncile înguste ședeau soldați în termen cu părinții un mic ștergar așternut între ei, iar pe el ouă, carne, roșii, aduse de acasă, din gospodărie. Rareori îi vedeai stând de vorbă. Astăzi erau aici mai multe familii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
unui animal, ci o goliciune omenească, o goliciune care își cerea scuze și pe care numai un ochi îndrăgostit o mai poate găsi frumoasă, însă acesta care mă privește acum, scuipându-mi nisip în față, nu-i un ochi de îndrăgostit. Credeam că îți place să te ating, mă bâlbâi eu, chemând certitudinile trecutului în ajutor, însă mingea roșie de foc iese din nou din gâtul său, tu chiar nu înțelegi că mă doare! Mai devreme ai spus că nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
poate starea lui s-a îmbunătățit și a plecat să mă caute, să îmi spună că totul este bine acum, să își ceară scuze pentru ceea ce spusese într-o clipă de orbire, și ne vom putea continua vacanța aceasta de îndrăgostiți, lipsiți de griji, în halatele albe, asemenea îngerilor din cer, posibilitatea aceasta mă umple de bucurie, chiar dacă nu își va cere scuze, tot îl voi ierta, m-am hotărât, important este să ne întoarcem acasă liniștiți, pentru Noga, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
său, obosită. Mă forțez să gândesc pe termen scurt, nu la restul vieții mele, ci la secunda următoare, mă concentrez asupra imaginii lui Noga, încet-încet și cu mari eforturi se va desprinde din ghearele bolii, ca dintr-o îmbrățișare de îndrăgostiți, în care trupurile sunt lipite unul de celălalt, refuzând să se despartă. Doarme în cea mai mare parte a timpului, chiar și atunci când se trezește, somnul o însoțește, șade alături de ea în bucătărie, în timp ce soarbe câteva linguri de supă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un an și sunt mai amărâtă ca oricând, dar îmi doresc din tot sufletul să fii tu fericit pentru amândoi. Vorbesc serios. Am tricotat puloverul împreună cu Reiko, pentru că dacă l-aș fi făcut singură, ar fi fost gata de Ziua Îndrăgostiților. Partea tricotată frumos este a lui Reiko, cea urâtă este a mea. Reiko se pricepe la orice și uneori mi-e ciudă pe mine când mă uit la ea. Te rog să mă crezi că nu este nici măcar un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]